În volumul biografic ”În slujba țării”, scriitorul Nicolae Ciucă ajunge să evoce numele unui personaj greu din Academia de Informații, coordonator al lucrării de doctorat susținută de Dumitru Dumbravă, care s-a dovedit și plagiată.
În dorința de a demonstra cât de mult dezavua manifestările regimului comunist, Nicolae Ciucă a introdus în volumul său biografic, ”În slujba țării”, un episod din timpul perioadei în care era elev al Școlii Militare de la Sibiu.
Ciucă povestește că, după depunerea jurământului, a venit momentul de a-și aleagă arma căruia urma ”să-i aparțină”. Șeful PNL a ales infanteria, ca ”o tradiție de familie, căci și bunicul care fusese războiul pe ambele fronturi fusese infanterist, trăgător la pușca mitralieră”. Ca opțiune, Nicolae Ciucă a ales cercetășia.
În acest context, viitorul general spune că a fost la un pas să ajungă la Brigada 30 Gardă, cea care prezenta onorul în cadrul vizitelor oficiale, deci implicit ale dictatorului Ceaușescu.
”Era cât pe ce să fiu deturnat de la alegerea mea când comandantul Brigăzii 30 Gardă, colonelul Constantin Onișor, ne-a vizitat școala în căutare de candidați. Brigada 30 Gardă este o unitate de elită care, printre altele, este cea care prezintă onorul în cadrul vizitelor oficiale. Regimul brigăzii era destul de dur și, după părerea mea, cam monoton.
Colonelul Onișor a cerut să-i fie aduși toți elevii Școlii Militare care aveau în jur de un metru optzeci, plus, minus de centimetri. Adică fix înălțimea mea. Dacă m-ar fi văzut, tare mi-e teamă că aș fi fost printre cei selecționați.
Destinul a făcut ca eu să fiu într-o altă misiune și am lipsit la acel casting improvizat. Și așa am pierdut, fără părere de rău, prilejul să particip la onorul pe care garda îl dădea, în diverse ocazii, comandantului suprem”, scrie Nicolae Ciucă în cartea sa.
Problema este că scriitorul Ciucă face o confuzie pe care generalul Ciucă n-ar putea s-o facă niciodată. El îl încurcă pe generalul de brigadă (r) Constantin Onișor, fost comandant subunități de tancuri Regimentul 2 Mecanizat, cu Gheorghe Ambrozie Onișor, fost șef al Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul.
Colonelul Ambrozie Onișor este absolvent al generației 1970 al școlii de ofițeri de la Sibiu, numit șef de stat major la Divizia 1 Mecanizată ”Tudor Vladimirescu-Debrețin”, începând cu data de 10 ianuarie 1990.
De cealaltă parte, generalul de brigadă Constantin Onișor era deja conferențiar universitar la Catedra de strategie militară din cadrul Academiei Militare, în perioada evocată de Nicolae Ciucă, deci nu avea cum să fie la Sibiu, cu Brigada 30 Gardă.
Constantin Onișor este doctor în științe militare, securitate națională și informații iar din 2006 a devenit cadru didactic la Academia SRI, unde a devenit director al Școlii Doctorale al ANIMV.
Printre doctoranzii lui s-a numărat și Dumitru Dumbravă, fost director al Direcției Juridice din SRI, autor al celebrei sintagme ”justiția – câmp tactic”. Ulterior, Dumbravă a rămas fără titlul de doctor, după ce s-a stabilit că lucrarea sa reprezintă un plagiat. În ultima perioadă, Constantin Onișor s-a apucat și de politică, el fiind secretar general al Partidului Neamului Românesc, al cărui președinte este Ninel Peia.
Cât despre Nicolae Ciucă, acesta a ajuns, până la urmă, să prezinte onorul cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Episodul apare relatat ”cu rezervă” în carte, Ciucă menționând că acela a fost primul și singurul moment în care s-a întâlnit cu cei doi.
”Ei bine, datorită performanțelor noastre în ridicarea capacității de luptă a Batalionului am primit răsplata ca detașamentul unității noastre să deschidă parada militară a blocului de tehnică, de Ziua națională, care pe atunci era 23 august. Iar eu, comandantul acelui pluton, care purta titlul de Plutonul 1 TAB-Cercetare, am făcut parte din acel detașament.
Dând onorul spre dreapta, a fost prima și ultima dată când am văzut pe viu cuplul dictatorial. Imensa clădire a Casei Radio de pe Calea Știrbei Vodă era pavoazată, încât părea ca nouă. Trecând acum prin aceleași locuri și văzând clădirea pustie, cu ferestrele întunecate ca niște găvane oarbe și cu tencuielile căzute, mi-e greu să-mi imaginez senzația pe care am avut-o atunci”, a scris Nicolae Ciucă în cartea ”În slujba țării”.