News

Cum a ajuns statul român să pună beţe în roate mamelor singure. “Cunosc mămici care au renunţat la serviciu”

12.04.2021 | 21:01
Cum a ajuns statul roman sa puna bete in roate mamelor singure Cunosc mamici care au renuntat la serviciu
Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie Sursa foto: Fanatik
ADVERTISEMENT

Anul care a trecut nu a fost deloc unul ușor pentru mamele singure din România. Iar asta din motivele evidente care țin de îngrijirea unuia sau mai multor copii într-o perioadă fără precedent pentru societate.

De parcă lucrurile nu ar fi fost suficient de neplăcute, însă, statul român, în „înțelepciunea” lui binecunoscută, s-a gândit să mai adauge la problemele și așa mari ale mamelor singure. Prin urmare, a venit cu următoarea formulă în Legea 19 din 14 martie 2020: „ Zilele libere se acordă la cererea unuia dintre părinți (…) dacă locul de muncă ocupat nu permite munca la domiciliu sau telemunca”.

ADVERTISEMENT

Cu alte cuvinte, statul român are încă o imagine idilică despre femeia româncă, imaginându-și probabil, că este o siderurgistă cuminte, siderurgia nepretându-se, așa cum știm, la telemuncă. Această femeie idilică, prin urmare, al cărei soț, sau mamă, sau frate, cine știe, are grijă de copil cât ea este la uzină, se întoarce acasă cu rezultatele muncii glorioase pe care a înfăptuit-o, iar acolo totul este ok și în bună regulă, chiar și în condițiile unei pandemii crunte. Sunt absolut convins, prin urmare, că asta a gândit statul român, într-o aberație legislativă pe care nu a încercat de altfel să o corecteze în niciuna dintre Ordonanțele ulterioare. Și au fost suficiente.

Asta ca să nu mai spunem despre situațiile în care protocolul intern al angajatorului a prevalat în fața legii, acesta nefiind dispus să acorde respectivele zile libere și plasându-se în felul ăsta într-o poziție de superioritate, ba chiar făcând într-un fel uz de forță, chiar dacă e adevărat că una subtilă. Pentru că, nu-i așa, ce putea face o femeie singură cu un copil mic acasă pe timp de pandemie dacă angajatorul nu voia să îi dea zile libere? Îl târa prin instanțe? Chema Inspecția Muncii? Îmi vine greu să cred. Poate vor fi existat și astfel de cazuri, dar cu siguranță nu multe.

ADVERTISEMENT

Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie

Cât despre miza acestui subiect, ea este semnificativă, pentru că vorbim despre nenumărați copii care nu doar că vor fi afectați emoțional de bâlbâielile statului român, lucru care se va vedea peste 10-15 ani, dar vor fi lipsiți și de anumite învățături elementare pe care, poate cu o mai bună gestionare a situației de fond, le-ar fi putut asimila. Cât despre mamele acestora, care au ajuns cu nervii la pământ în urma lipsei de susținere din partea statului, ce să mai vorbim. Este de asemenea un impact social semnificativ, care se va vedea însă chiar mai curând.

Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie
Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie
Sursa foto: Fanatik

Pentru a mă lămuri cum stau exact lucrurile, însă, am ales să stau de vorbă cu mai multe doamne, mame singure, din păcate, pe care, na, ce să vezi, familia tradițională le-a ocolit, neoferindu-le șansa unui cămin liniștit și prosper de care îmi imaginez că aveau parte mamele din anii de glorie ai comunismului.

ADVERTISEMENT

Prima dintre acestea este o persoană cunoscută în zona activismului pentru copii defavorizați: Adela Hanafi, fondatoarea asociației CONIL, precum și a centrului bazat pe conceptul educației inclusive cu același nume. De altfel ea a organizat recent crosul virtual „Un zâmbet pentru autism”, în care mai multe personalități publice și sportivi consacrați au atras atenția asupra copiilor speciali și a familiilor acestora.

Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie
Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie
Sursa foto: Fanatik

Care a fost experiența dvs. de mamă singură pe parcursul ultimului an, în care copiii au fost chemați, trimiși înapoi, apoi iar rechemați și iar trimiși înapoi la școală, respectiv grădiniță?

ADVERTISEMENT

A.H.: Situația părinților singuri este una complicată în general. Pandemia însă a făcut ca situația lor, în unele cazuri, să fie una disperată.

De la faptul că toate cheltuielile gospodăriei (utilități, mâncare, întreținere), gestionarea eficientă a timpului, siguranța finaciară, toate sunt pe umerii părintelui singur. Părintele singur trebuie să gestioneze toate nevoile copilului, mersul la școală, supravegherea acestuia pe tot parcursul zilei, asigurarea educației dar și serviciul, aprovizionarea, obligațiile casnice, plata facturilor, reparații diverse, toate reprezintă provocările unor astfel de părinți. Dacă în situații mai fericite există un bunic/bunică, sunt și alte situații în care astfel de părinți sunt răpuși de
greutatea obligațiilor zilnice.

Pe perioada lockdownului toți părinții au stat acasă alături de copii încercând să compenseze activitățile din perioada „normală”. Acel moment a fost benefic pentru toată lumea în ce privește relația părinte-copil. Au făcut activități împreună, părinții au fost implicați în activitățile de învățare ale copiilor. În același timp, însă, veniturile au fost diminuate și presiunea financiară a fost una ridicată.

Dupa ridicarea perioadei de lockdown, participarea copiilor la școală și gradiniță nu a fost permanentă și aici au apărut problemele. Cu toate că părinții singuri, legal, puteau să își ia concediu, foarte puțini angajatori puteau să renunțe la unul sau mai mulți angajați care se aflau în astfel de situații. Aceștia nu aveau cum să acopere lipsa lor și, astfel, acești părinți deveneau candidați siguri la concediere.

Pe de altă parte, statul român a luat decizia de a păstra grădinițele și after schoolul deschis, aceasta fiind o decizie înțeleaptă și eficientă. Această variantă sau oportunitate care a acoperit o parte din nevoi a contribuit în a ține pe linia de plutire o viață „normală”. Din păcate, însă, locurile în astfel de instituții au fost limitate

Faptul că angajatorul era obligat să acorde concediu de îngrijire copil cu vârsta de până la 12 ani a fost totuși o măsură de protecție a părinților singuri și a copiilor acestora, cu toate că pe termen lung a reprezentat o povară pentru angajatori. Această prevedere care protejează părintele prin acordarea acestei posibilitati a făcut însă ca pe piața muncii părinții singuri și părinții cu copii mici să se angajeze mai greu, de multe ori informațiile despre existența copiilor fiind una dintre întrebările la interviurile de angajare.

Din experiența instituției de învățământ pe care o conduceți, care a fost experiența altor mame singure în această perioadă? Ce greutăți au întâmpinat în relația cu statul român în privința îngrijirii pe care ele trebuiau să o acorde copilului? Ați întâlnit astfel de cazuri?

A.H.: Da! Am întâlnit și astfel de situații! Noi lucrăm cu copii cu nevoi speciale. În familiile în care există copii cu dizabilități am constatat că 70% sunt familii monoparentale. Vă imaginați că în aceste situații, părintele singur este realmente în dificultate. El trebuie să stea în permanență cu copilul, să îl ingrijească, să stea în permanență lângă el pe perioada orelor online, să îi asigure terapiile online etc. În astfel de situații părinţii ajung la epuizare. Copilul, acasă, nu răspunde la fel ca într-un mediu instituționalizat (școală sau grădiniță). Părintele a fost forțat să se transforme în profesor, să învețe noi metode de lucru. Nu a fost ușor pentru ei acest lucru și nu a putut fi aplicat de toată lumea. Mulți părinți lucrau de acasa, copilul avea și el nevoile lui și părinții ajungeau în pragul depresiei. Am cunoscut mămici care au renunțat la serviciu, fiind epuizate fizic și psihic.

copii
Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie
Sursa foto: Fanatik

Grădinița și Centrul de zi Conil au funcționat pe perioada pandemiei având un număr mare de copii ce au frecventat cursurile. Am respectat toate măsurile de distanțare și igienă impuse pentru ca totul să decurgă bine. Părinții copiilor noștri sunt foarte implicați și au înțeles că, mai ales pentru copilul cu dizabilități, rutina zilnică e obligatorie. Copiii care au revenit după 6 luni de absență au revenit la vechile obiceiuri, stereotipii, comportament opozant, autoagresivitate. Toate acestea au reapărut deoarece părintele a fost depășit și nu a putut să antreneze în
permanență copilul la activități.

Recent, primarul Capitalei a anunțat că vor exista 5 locuri în care vor putea fi supravegheați 1200 de copii în două din cele patru săptămâni de vacanță. Vi se pare o soluție bună?

A.H.: Da! Este foarte importantă această decizie. Dacă nu se oferă o indemnizație pentru a sta acasă cu copilul, trebuie să se creeze o variantă alternativă. Existența unor grădinițe care să funcționeze este o decizie importantă și înțeleaptă. Trebuie însă făcută o analiză astfel încât numărul acestor instituții să acopere necesarul de cereri de înscriere. Dar, da, este o decizie care vine în ajutorul părinților singuri.

copil, serbare
Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie
Sursa foto: Fanatik

Care este raportul dintre mamele singure și tații singuri în România, aveți informații despre o astfel de statistică?

A.H.: Din ce am observat, cred că este un procent de 90% mame versus 10 % tați. Asta pentru că și legea sprijină mamele. Este și firesc! Mama asigură îngrijirea și protecția emoțională în general pentru copii cu vârste mici. Tații se implică si ei la fel de mult, dar în dezvoltarea și creșterea acestora. Tătici singuri găsim doar în cazul decesului mamei sau al mamelor decăzute din drepturi.

Un lucru despre care se vorbește foarte puțin este decontul psihic al acestei perioade.

A.H.: Realitatea este că fiecare dintre noi am fost afectați într-un mod sau altul. Sunt însă și situații în care s -a ajuns la depresie, disperare, anxietate și panică.

Stresul psihic a fost și este în continuare major. De la lipsa predictibilităților la îngrădirea libertăților, de la instabilitatea financiară la teama de boală și implicațiile ei, toate au creat o presiune uriașă asupra părinților. Pe de altă parte, statul în izolare, lipsa sportului și a activității fizice a dus la sedentarism și creșterea în greutate. Obezitatea este una dintre bolile post pandemice ce este des întâlnită și la copii în ultimii ani.

În cadrul Asociației Conil am organizat numeroase webinarii gratuite în care am dat sugestii părinților în legătură cu modul în care își pot aborda copiii și ore de consiliere. Mulți dintre ei erau depășiți de situatie și la capătul puterilor. A existat și Tel Verde, unde s-a făcut consiliere în mod gratuit.

Cu siguranță programele de consiliere psihologică și orele de terapie trebuie să continue și ar fi ideal dacă ele ar putea fi decontate acolo unde este o recomandare psihiatrică. Cunosc multe persoane ce au atacuri de panică, dar nu trebuie să-i uităm nici pe cei care au pierdut un apropiat în lupta cu Covidul. În cazul lor terapia este salvatoare.

copil și părinte
Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie
Sursa foto: Fanatik

Considerați că anul care a trecut a reprezentat un regres pentru copii din punct de vedere al învățăturii?

A.H.: Categoric din punct de vedere educațional anul trecut a adus un regres pentru toți copiii. Și, și mai trist este faptul că s-au creat decalaje extrem de mari între copiii care au avut acces la internet și tehnologie și cei care n-au avut acces. În cel de al doilea caz, procesul educațional a fost absent total. Au fost câțiva profesori dedicați care au ajuns și la acești copii, dar nu în mod constant și planificat. Pentru ei e o tragedie, pentru că șansele de recuperare sunt mici. În cazul celorlalți copii care au avut acces la internet și deviceuri, învățarea a fost greoaie mai ales pentru învățământul primar. Copilul mic învață deprinderi, învață să învețe, el trebuie asistat în permanență, implicarea emoțională joacă un rol important în a le transmite dragostea de a învăța. Ecranul calculatorului joacă rolul unei bariere care practic oprește emoțiile și sentimentele să treacă prin el.

Copilul cu greu se focusează la sarcinile de lucru, își pierde răbdarea și are nevoie de un adult care să-l asiste pe perioada orelor. De multe ori pleacă în pauză și uită să mai revină. Copiii sunt încă mici și au nevoie de ajutor. Lipsa socializării se simte, sunt mai temători, nu doresc să iasă din casă, vor să stea doar la calculator, evită ieșirile în natură.

copil și părinte
Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie
Sursa foto: Fanatik

Pentru copii mai mari, învățarea online a funcționat mai bine însă, dar în lipsa unei evaluări reale, corecte, obiective, nu avem un feedback real. Din păcate rezultatele la evaluările naționale indică ineficiența învățării online. Cu alte cuvinte este o alternativă de forță majoră și nu una care poate fi aplicată eficient pe termen lung. Trebuie gândite programe de remediere și poate și modificări la nivelul programelor școlare, pentru că în altă situație vor fi excluși un număr mare de copii în a avea o șansă reală la examenele de capacitate.

Intrigat de cele aflate, și sperând,totuși, că cineva lucrează la o inițiativă legislativă care să corecteze aberațiile din Parlament pe acest subiect, am stat de vorbă și cu Laura Pascu, reprezentant grup de lucru „Monoparenting”. Din păcate, nici ea nu mi-a creat o imagine de ansamblu foarte optimistă:

L.P.: Pe data de 18 ianuarie 2021 am văzut un certificat de divorț ce avea numărul 650. Adică în primele 18 zile din an erau deja 650 de divorțuri numai la notar, fără să le calculăm pe cele din instanță, separările și alte metode de despărțire.

Sunt din ce în ce mai multe divorțuri, sunt din ce în ce mai mulți copii cu părinți despărțiți, din ce în ce mai multe familii monoparentale. Dacă ne amintim de problema de la un cinematograf când o mamă cu 2 copii nu a putut intra pe o anumită ofertă pentru că nu era formată din mamă, tată și copil. Dacă ne gândim și că atunci când înscriem copilul la grădiniță sau școală, pe formularul de înscriere scrie familie dezorganizată sau atipică. Dacă ne gândim că guvernanții noștri în pandemie nu au adaptat softul și nu au luat în calcul faptul că în țară există familii monoparentale și, mai exact, multe mame care au pe certificatul de naștere liniuță în dreptul tatălui.

tată și fiu
Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie
Sursa foto: Fanatik

Da, dacă ne gândim la toate cele de mai sus, ne dăm seama că familiile monoparentale există și formează un grup vulnerabil. Atât de vulnerabil încât este nevoie de legi speciale, de informații targetate și de campanii de conștientizare. Există în acest moment pe Facebook un grup numit Familii monoparentale – părinți singuri (mămici singure și tătici singuri), grup creat de Adrian Păscuța și care are aproximativ 8600 de membri. În urma discuțiilor de pe acest grup și în urma problemelor pe care le-am tot observat și care ne-au intrigat, ne-am adunat aproximativ 15 oameni, din diverse medii sociale, cu statut monoparental diferit, cu studii diverse și ne-am gândit să facem un grup de lucru prin care să îi ajutăm pe cei care au probleme și nu știu cum să se mai descurce.

Ce inițiativă legislativă pregătiți pentru a ajuta mamele singure în perioada pandemiei, ori chiar în perioadele de lockdown și vacanță prelungită?

L.P.: Nu este chiar o inițiativă legislativă, dat fiind faptul că în acest moment există mai multe legi care ar trebui schimbate pentru a crea un echilibru pentru familiile monoparentale.

În momentul în care s-au făcut Ordonanțele de urgență pentru perioada de pandemie, nu s-au luat în considerare familiile monoparentale prea mult. Mai exact, softul pentru indemnizația de 75% pentru stat acasă cu copilul (OUG 147) nu funcționa dacă nu adăugai și declarația celuilalt părinte, iar în cazul mamelor cu liniuță în dreptul tatălui, nu puteai aplica. Acest lucru a fost abia acum reglementat, de la 1 aprilie 2021, la un an distanță.

Dar considerăm că familiile monoparentale au fost scoase din calcul în această perioadă de pandemie întrucât nicio persoană monoparentală nu va putea să accepte să ia doar 75% din salariu și să stea acasă cu copilul. Pentru că în felul acesta se diminuează veniturile considerabil, iar atunci când nu există decât un salariu în casă, acest lucru se vede foarte mult. Să nu uităm că sunt foarte mulți părinți care nu își plătesc pensia alimentară, care și așa este în foarte multe cazuri extrem de mică. Uneori chiar 100 lei.

mamă și fiu
Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie
Sursa foto: Fanatik

Sunt foarte multe mame care au renunțat la joburi pentru a putea sta cu copiii. Mame care lucrează online, dar fac și școala online cu copiii. Cand copiii sunt mai mari, mai merge, dar cele care au copii de gradiniță, efectiv nu au ce face. Copilul nu le lasă să lucreze de acasă, necesită foarte multă atenție, nu poți fi doar paznic la copil, trebuie să îl mai și înveți ceea ce ar trebui să învețe la grădiniță. Nu este timp pentru tot. Majoritatea sunt epuizați. Și nu vorbim doar despre mame. Sunt și foarte mulți tați cu custodie exclusivă. Tați cu 2, 3 copii de diferite vârste. Și aceștia trebuie să muncească și să stea și cu copiii.

Plus că mai sunt și mulți părinți – și mame, și tați, care nu și-au văzut copiii de la începutul pandemiei, pe motiv că celălalt părinte, cuprins de frenezia alienării parentale, a dat vina pe pandemie și epidemie pentru a ține copiii departe. Sunt câteva probleme majore în acest moment, probleme care afectează familiile monoparentale în mod curent, dar în special în perioada de pandemie:
1. Nu există ajutor financiar sau social pentru astfel de familii. Au început timid abia de vreo lună.
2. Dat fiind faptul că în România nu există un raport echilibrat între cei doi părinți după divorț/separare, nu există nici o definiție clară a ceea ce înseamnă „interesul superior al copilului” nici in instanță și nici la Autoritatea Tutelară. Precum nici definiția clară a ceea ce înseamnă „Custodie comună”.

Familie monoparentală înseamnă părinți divortați/separați (custodie comună sau exclusivă); Mame cu liniuță/Văduvi/Persoane care au adoptat fără a fi căsătorite. Mame minore. Părinți necăsătoriți.

Cărei lacune legislative răspunde inițiativa pe care o pregătiți?

L.P.: Așa cum am spus, sunt mai multe legi care trebuie schimbate. În acest moment ne ocupăm de centralizarea lor.

Cu ce partide ați inițiat discuții în acest sens?

L.P.: Prefer să nu răspundem la această intrebare, este mult prea devreme. Nu am discutat cu partide, ci cu oameni din Parlament, responsabili cu diferite comisii.

În cele din urmă, am dorit să obțin și părerea unei mame care lucrează într-o corporație mare, acolo unde se presupune că regulile sunt clare și respectate la virgulă, așa că am stat de vorbă cu Irina Cobâlaș, IT Project Manager Orange. Recunosc însă că m-am mirat să aflu că lucrurile nu stau chiar așa cum îmi imaginam:

I.C.: Anul 2020 a fost extrem de greu pentru noi toți, iar ca mamă singură am resimțit din plin multiplele dificultăți cărora a trebuit să le fac față. Legea (19 din 14.03.2020, n.a.), deși bună ca inițiativă, prevede că dacă munca se poate face de acasă (telemunca), nu poți beneficia de zile libere pentru îngrijirea copilului, deci, practic, anumite categorii de persoane au fost discriminate (și aici mă refer și la monoparentali). Statul nu numai că nu a ajutat, ci ne-a „omis”
complet, ne-a arătat că nu ne vede și că nu contăm. Cu școli și grădinițe închise, cu o normă de 8h/zi, care uneori se transformă în 9, 10… cu o casă de întreținut și cu un copil sau mai mulți în grija ta, este aproape imposibil să te descurci… O soluție ar fi putut fi reducerea normei, poate, zile libere în plus pe lună… Să crești un copil este full-time job și nu văd cum poți da randament la serviciu, sau să faci perfomanță, așa cum ți se solicită de către angajator…

Recent, Primarul Capitalei a anunțat că vor exista 5 locuri în care vor putea fi supravegheați 1200 de copii în două din cele patru săptămâni de vacanță. Ți se pare o soluție bună?

I.C.: Încă o dată, inițiativa nu este rea… însă revenim iar la telemuncă… cei care pot lucra de la domiciliu sunt din nou neimportanți. Cumva, senzația mea este că telemunca nu e considerată muncă, deși experiența ultimului an în care am lucrat de acasă mi-a arătat că am muncit chiar mult mai mult decât dacă aș fi fost fizic la birou… Se continuă iar pe aceeași idee în care anumite categorii sunt complet ignorate, desi ele există. Pentru aceste categorii, nu este o
soluție, pentru că lor NU li se oferă vreuna.

copil
Mamele singure vs. statul român. Meciul pe care l-am pierdut cu toții în pandemie
Sursa foto: Fanatik

Este mare decontul psihic al acestei perioade pentru o mamă singură?

I.C.: Este foarte greu pentru orice om să gestioneze psihic și emoțional o situație ca cea prin care am trecut și trecem încă, indiferent dacă ești sau nu părinte. Pentru un părinte, există și enorma responsabilitate în plus care este copilul. Unui părinte singur îi este cu siguranță extrem de dificil. Efectele izolării, dublate de faptul că a fost imposibil să mai avem vreo deconectare (spectacole, sală de sport, socializare etc.) au fost extrem de puternice. Cunosc destule cazuri de părinți care au apelat la consiliere din cauză că avuseseră atacuri de panică, anxietăți, mă
număr printre ei și recomand terapia, cu siguranță ajută să îți identifici și să îți înțelegi starile. Ca să poți merge înainte, ai nevoie de un echilibru, iar un terapeut bun te poate ajuta să îl obții.

Învață mai multe un copil de la școală sau acasă? Cât de greu este pentru un părinte singur să facă așa ceva?

I.C.: Ca părinte, îți poți învăța copilul multe lucruri interesante… asta presupune și timp și energie și răbdare – resurse de care dupa 8,9 ore de lucru pe zi dispui mai greu… Cât am avut copilul acasă și a trebuit să și muncesc, mi-a fost foarte greu să îi găsesc mereu activități noi, sau să îi explic anumite informații.

Școala are cu siguranță rolul ei în procesul de învățare, părintele la fel… e greu de spus unde învață un copil mai mult. Din punct de vedere școlar, anul acesta a fost unul ratat după părerea mea. Ba la școală, ba acasă, ba fizic, ba online… ce să înțeleagă niște copii?

Cunoști cazuri de părinți singuri care nu au primit indemnizația promisă de stat ca sprijin în starea de urgență, respectiv alertă?

I.C.: Nu cunosc asftel de cazuri.

ADVERTISEMENT
Tags: