Cum a apărut obiceiul de a purta verighete. De când ar exista această tradiție, de fapt

Te-ai întrebat vreodată de ce soții poartă verighete, dar și cât de veche este această tradiție? Este un obicei apărut cu mult timp în urmă și are o semnificație importantă.

Cum a apărut, de fapt, obiceiul de a purta verighete

În ziua de astăzi, verighetele sunt cunoscute ca fiind un simbol al iubirii în toată lumea, fiind purtate de către persoanele căsătorite. Nimeni nu a aflat până acum, însă, de unde provine tradiția.

Există o teorie potrivit căreia cea mai veche mențiune despre schimbul de inele în cadrul unei nunți provine din Egiptul Antic, în urmă cu aproximativ 4.800 de ani.

Papura și stuful care creșteau alături de papirus ar fi fost răsucite, transformate apoi în inele sau alte bijuterii pe care femeile le purtau la un astfel de eveniment.

Digi24.ro

Emisarul special american în Rusia, poveste halucinantă despre ce a făcut Putin după tentativa de asasinare a lui Trump

Cercul reprezenta simbolul eternității, fără început sau sfârșit. Mai multe culturi antice aveau această simbolistică.

În plus, orificiul din mijlocul inelului era considerat a fi o poartă sau o ușă care ducea către lucruri și evenimente cunoscute, dar și necunoscute.

Digisport.ro

O adevărată nebunie! A confirmat relația dintre primul ei soț și partenera actualului: ”Știu de luni de zile”

A oferi un inel unei femei înseamnă iubire veșnică, după cum spune tradiția. În trecut, inelele nu erau confecționate din materiale rezistente. Cu timpul, au fost făcute din piele, os sau fildeș.

Dacă materialul era mai scump, atunci și dragostea pentru cea care primea inelul era mai mare. Totodată, valoarea inelului demonstra și averea celui care îl oferea cadou.

Și romanii au adoptat tradiția, dar nu îi ofereau femeii un inel ca simbol al iubirii, ci al proprietății. Aceștia “confirmau proprietatea” asupra partenerei lor de viață.

Ulterior, inelele de logodnă au fost făcute din fier și se numeau “Anulus Pronubus”. Acestea semnificai rezistența, dar și trăinicia.

În plus, se crede că romanii au fost primii care au început să graveze inelele. În jurul anului 860 d.Hr., creștinii au început să utilizeze aceste bijuterii în ceremoniile de nuntă.

La vremea respectivă, inelele erau decorate cu lebede gravate, cu lire sau cu mâini împreunate. Cu toate acestea, Biserica spunea despre astfel de inele că erau “păgâne”, iar mai târziu au fost simplificate.

Inelele și verighetele au căpătat, cu timpul, un aspect diferit. Episcopii le numeau, atunci, “un simbol al unității”.

Cum a ajuns verigheta să fie purtată pe degetul inelar

În diverse epoci istorice, verighetele au fost purtate pe diferite degete printre care și degetele mari ale ambelor mâini.

O tradiție despre care se spune că ar avea originea la romani spune că verighetele sunt purtate, în cele mai multe culturi, pe degetul inelar al mâinii stângi.

Se credea că acest deget are o venă, “vena vmoris” sau “vena iubirii”, conectată direct cu inima. Oamenii de știință au demonstrat, însă, că acest lucru este fals. Mitul a rămas, totuși, principalul motiv pentru care verigheta se poartă pe acest deget, potrivit omofon.com.

O altă teorie susține că, în trecut, căsătoriile creștine aveau ritualul de a purta inelele pe degetul mijlociu. Atunci când preotul rostea cuvintele “În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”, acesta atingea cu inelul degetul mare, arătător și mijlociu. După aceea, îl punea pe degetul inelar, care urma să încheie căsătoria.

Inelele care sunt realizate din metale moi se uzează mai puțin atunci când sunt purtate pe degetele de la mâna stângă, întrucât cele mai multe persoane sunt dreptace, conform unei alte teorii.

În același timp, degetul inelar de la mâna stângă este, cel mai probabil, cel mai puțin utilizat, după degetul mic.