Agenția Americană pentru Dezvoltare Internațională, USAID, este amenințată cu închiderea de miliardarul Elon Musk, însărcinat de Donald Trump cu eficientizarea guvernului federal. Un oficial de rang înalt de la Casa Albă, vorbind sub acoperirea anonimatului, a declarat că Trump ia în considerare fuzionarea agenției cu Departamentul de Stat.
Sute de programe USAID care asigură ajutoare vitale în valoare de miliarde de dolari în întreaga lume au fost oprite după ce, la 20 ianuarie, Trump a ordonat înghețarea majorității ajutoarelor externe ale SUA, afirmând că dorește să se asigure că acestea sunt aliniate la politica sa „America pe primul loc”.
Elon Musk s-a arătat din ce în ce mai critic la adresa USAID, numind-o o agenție de stânga care nu răspunde în fața Casei Albe. Criticii lui Musk spun că acuzațiile sale sunt adesea formulate fără dovezi și pot fi motivate ideologic, scrie Reuters.
Există și voci care speculează că înverșunarea lui Musk la adresa agenției ar avea legătură cu faptul acțiunile USAID au contribuit la înlăturarea apartheidului din țara sa natală Africa de Sud, un regim foarte profitabil pentru familia miliardarului, potrivit unei analize realizate de jurnalistul american Anand Giridharadas.
Contribuția agenției a fost posibilă deoarece în 1986 Congresul a anulat veto-ul fostului președinte Reagan față de Legea împotriva apartheidului (CAAA, Comprehensive Anti-Apartheid Act), care a impus sancțiuni economice de amploare împotriva Africii de Sud pentru a face presiuni asupra guvernului să pună capăt sistemului de apartheid.
Deoarece CAAA a fost considerată politica poporului american și nu politica administrației, aceasta a permis USAID să intre în contact cu comunitățile sud-africane care ezitau să colaboreze cu guvernul SUA. Acest sprijin a deschis ușa unor presiuni suplimentare, presiuni care, în cele din urmă, au contribuit la sfârșitul apartheidului însuși.
Secretarul de stat Marco Rubio a acuzat agenția că nu corespunde intereselor SUA. Oficialul a dezvăluit luni planurile de restructurare și eventuală desființare a agenției.
Într-o scrisoare adresată legiuitorilor de rang înalt din ambele partide, Rubio a susținut că activitățile agenției USAID sunt „conflictuale, suprapuse și duplicative” cu cele ale Departamentul de Stat și a remarcat ceea ce a spus el că sunt „sisteme și procese [care] … adesea duc la discordie în politica externă și relațiile externe ale Statelor Unite”.
„În acord cu Congresul, USAID poate muta, reorganiza și integra anumite misiuni, birouri și birouri în Departamentul de Stat, iar restul agenției poate fi desființat în conformitate cu legislația aplicabilă”, a mai scris Rubio, citat de Washington Post.
În același timp, șeful diplomației americane și-a asumat un control mai direct asupra USAID, asumându-și rolul de administrator interimar și numind un fidel al lui Trump, Peter W. Marocco, pentru a supraveghea o revizuire a agenției și eventualele reduceri de personal.
Cu toate acestea, Rubio nu a confirmat că USAID va fi înglobată în Departamentul de Stat.
Raportul lui Rubio către Congres marchează prima recunoaștere oficială a demersului lui Trump și al miliardarului Elon Musk de a revizui și eventual restructura sau desființa organismul de asistență umanitară.
Un sac de făină brodat cu fraza ”Merci à l’Amérique” (Mulțumesc, America) este ilustrativ pentru istoria ajutorului extern al SUA, scrie Washington Post.
„Oamenii chiar mor de foame și trăiesc în ruine”, relata publicația Evening Star din Washington la 29 noiembrie 1914, într-un articol despre foametea și distrugerile din Belgia în timpul Primului Război Mondial.
Micuța națiune fusese ocupată de armata germană, care a confiscat majoritatea alimentelor belgiene pentru soldații săi, declanșând o blocadă britanică.
Statele Unite l-au numit pe Herbert Hoover, pe atunci inginer minier stabilit la Londra, să conducă ceea ce s-a numit Comisia pentru ajutorarea Belgiei.
Comisia a expediat 5,7 milioane de tone de alimente în Belgia, în mare parte saci de făină americană. Belgienii au refolosit sacii pentru făină la crearea de îmbrăcăminte, genți și textile decorative, multe dintre ele brodate cu mulțumiri pentru Statele Unite.
Mai bine de trei decenii mai târziu, devastarea de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost masivă, iar Statele Unite s-au confruntat cu o altă decizie privind ajutorul umanitar.
Secretarul de stat George C. Marshall a înțeles că ar putea exista o dorință de izolare a americanilor. „Oamenii din această țară sunt departe de zonele tulburi ale Pământului și le este greu să înțeleagă suferința și reacțiile consecvente ale popoarelor care suferă de mult timp, precum și efectul acestor reacții asupra guvernelor lor în legătură cu eforturile noastre de a promova pacea în lume”, afirma el într-un discurs susținut la 5 iunie 1947 la Universitatea Harvard.
Planul Marshall a fost unul masiv, cu o asistență de 13,3 miliarde de dolari (aproximativ 170 de miliarde de dolari la valoarea de astăzi) distribuită între 16 țări.
„Planul a urmărit să stimuleze producția europeană, să promoveze adoptarea de politici care să conducă la economii stabile și să ia măsuri pentru a crește comerțul între țările europene și între Europa și restul lumii”, scria în 1997 Curt Tarnoff, specialist în afaceri externe la Congressional Research Service.
Practic, ajutorul extern a fost întotdeauna o stradă cu două sensuri, în beneficiul intereselor Statelor Unite. Planul Marshall a fost criticat, dar este adesea invocat ca model de ajutor în situații similare.
Planul Marshall a avut un succes atât de mare încât l-a inspirat pe președintele Harry S. Truman să creeze Programul celor patru puncte, care a oferit ajutor tehnologic și economic țărilor în curs de dezvoltare.
„Trebuie să ne angajăm într-un program nou și îndrăzneț pentru a pune beneficiile progreselor noastre științifice și industriale la dispoziția îmbunătățirii și creșterii zonelor subdezvoltate”, declara Truman în cel de-al doilea discurs inaugural din 20 ianuarie 1949.
Aceste programe s-au transformat în agenții precum Administrația Cooperării Internaționale, Administrația Operațiunilor Externe, Fondul de Împrumut pentru Dezvoltare și Agenția de Securitate Mutuală.
Prea multe, a considerat președintele John F. Kennedy care a propus crearea unei singure agenții care să administreze ajutorul umanitar.
„Pentru că niciun susținător obiectiv al ajutorului extern nu poate fi mulțumit de programul existent – de fapt, o multitudine de programe. Fragmentat din punct de vedere birocratic, greoi și lent, administrarea sa este răspândită într-o structură dezordonată și irațională care acoperă cel puțin patru departamente și alte câteva agenții”, a declarat Kennedy într-un mesaj special adresat Congresului la 22 martie 1961.
Legea privind asistența externă din 1961 a fost adoptată la șase luni după acest mesaj. Agenția USAID a luat naștere odată cu ordinul executiv al lui Kennedy de creare a unei organizații-umbrelă pentru tot ajutorul extern nonmilitar.
Kennedy a subliniat, de asemenea, necesitatea USAID în termeni morali: „Nu putem scăpa de obligațiile noastre: obligațiile noastre morale în calitate de lider înțelept și de bun vecin în comunitatea interdependentă a națiunilor libere; obligațiile noastre economice în calitate de cel mai bogat popor într-o lume în mare parte săracă.
În calitate de națiune care nu mai depinde de împrumuturile din străinătate care ne-au ajutat cândva să ne dezvoltăm propria economie și obligațiile noastre politice în calitate de cel mai mare oponent al adversarilor libertății”.
Un sondaj realizat în 2017 de Chicago Council on Global Affairs, a arătat că, de obicei, americanii supraestimează suma de bani care merge către ajutorul extern, estimând-o între 8 și 25% din cheltuielile guvernamentale.
Realitatea este că bugetul anual al USAID reprezintă aproximativ 1% din bugetul național, 72 de miliarde de dolari în anul fiscal 2023. Această sumă trimite ajutoare către cel puțin 100 de țări.
Angajații USAID sunt oamenii care lucrează pentru a oferi țărilor în dificultate apă potabilă, medicamente și tehnologie agricolă. Ei ajută la combaterea sărăciei, construiesc spitale și școli, promovează programe pentru sănătatea maternă și infantilă. Munca lor în stabilizarea acestor națiuni joacă un rol în securitatea globală.
Eforturile depuse de agenția USAID înseamnă că vor exista mai puține boli în lume, mai multe oportunități comerciale, mai puțini migranți nevoiți să treacă granițele pentru că viața a devenit nesustenabilă în țările lor de origine.
Duminică, Elon Musk a postat pe X părerea sa despre agenția USAID și despre munca celor aproximativ 10.000 de angajați ai agenției. „USAID este o organizație criminală. Este timpul ca ea să moară”, a scris miliardarul.