Analiza realizată de FANATIK înaintea derby-ului a oferit două profiluri destul de bine conturate pentru cele două echipe: Dinamo – mai mult control, posesie, precizie și eficiență ofensivă. Rapid – joc mai vertical, mai multe acțiuni de progresie, intensitate, recuperări și avantaj în dueluri/faze fixe. Partida de aseară a confirmat profilul lui Dinamo și o bună parte din profilul Rapidului, dar a oferit și o răsturnare importantă: Dinamo a câștigat duelurile fizice, capitol la care Rapid avea înaintea partidei avantaj statistic clar. Mai important decât asta este însă faptul că Rapid a produs per total ocazii mai multe și mai clare, în timp ce Dinamo a câștigat prin trei lucruri: portar, eficiență la finalizare și schimbări. Statistica Wyscout ne oferă câteva concluzii cel puțin interesante despre meci și ne ajuta să înțelegem mai bine ceea ce am văzut.
Acesta este de fapt principalul paradox al derby-ului. Rapid a avut:
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/08/whatsapp-image-2026-08-16-at-160432.jpeg)
Cu alte cuvinte, Rapid a intrat suficient de des în zone din care putea decide meciul. Ceea ce confirmă una dintre concluziile noastre anterioare despre Rapidul lui Pancu: echipa este mai verticală și ajunge mult în treimea finală. În derby, Rapid a trimis 56 de pase în treimea finală, față de 47 Dinamo și a avut 25 de pase spre careu, față de 21. Marea problemă a Rapidului fost însă concretizarea ocaziilor; din cele 1,72 xG, Rapid n-a înscris. Și aici intră în ecuație omul meciului – Bellaarouch.
Dinamo a primit 5 șuturi pe poartă și nu a primit gol. Realizările lui Bellaarouch au fost, conform statisticii, 5 parade (dintre care 3 reflex saves). Evident, fără gol primit. Mai ales cele două intervenții la Stojilkovic au fost decisive. PsxG-ul celor două execuții – 0,75 și 0,62 – arată că nu vorbim despre șuturi simple pe direcția portarului, ci despre două situații în care probabilitatea de gol era foarte mare. Bellaarouch este una dintre cele mai clare explicații statistice pentru scorul final.
Aici meciul seamănă foarte bine cu ceea ce arătau datele înaintea derby-ului. Dinamo a punctat la câteva capitole ce țin de controlul jocului și construcție:
Mai ales în prima repriză posesia a fost a celor de la Dinamo: 59%, față de 41% Rapid. În repriza a doua raportul s-a inversat – 53% – 47% Rapid. Desigur, posesia (luata ca și criteriu rupt de context) poate oferi concluzii greșite – în prima repriză posesia celor de la Dinamo a fost complet neproductivă, ocaziile aparținând exclusiv Rapidului. Interesant este că, după pauză, ambele echipe au urcat aproape identic blocul: linia medie a formației a ajuns la 51,0 m Rapid și 51,2 m Dinamo.
În analiza pre-meci, Dinamo avea PPDA ceva mai mic și apărea drept echipa care presează ușor mai agresiv. Ei bine, în derby s-a întâmplat fix invers. PPDA: Rapid 13,4, Dinamo 16,7. La PPDA, valoarea mai mică indică presiune mai frecventă asupra construcției adverse. Rapid a devenit și mai agresiv după pauză: 11,4 PPDA, față de 15,1 Dinamo.
Există însă un indicator și mai mai puternic: recuperările în jumătatea advers. Capitol la care Rapid a câștigat net: Rapid 38 – Dinamo 17. Mai mult decât atât; Rapid a avut și 16 recuperări înalte, Dinamo doar 8. Aici Pancu și-a impus clar filosofia de joc. Rapid nu a pierdut pentru că s-a apărat jos sau pentru că Dinamo a sufocat-o teritorial. Dimpotrivă, Rapid a reușit să recupereze mingea foarte sus. Problema a fost conversia recuperărilor și a ocaziilor, adică eficiența.
În analiza primelor patru etape, Rapid avea avantaj consistent la dueluri. În derby lucrurile nu au stat așa: Total dueluri
La dribling diferența este și mai pronunțată: Rapid: 2/8 – 25%, Dinamo: 8/14 – 57%. Așadar, per total, Dinamo a câștigat inclusiv duelul fizic. Pentru Campos acesta este probabil unul dintre cele mai importante plusuri ale meciului.
Și totuși, ceea ce ați parcurs până acum reprezintă doar o fațetă a meciului. Dacă luăm că reper minutul 70 al derby-ului (minutul în care Pancu l-a schimbat pe Graovac cu Latif), putem lejer împărți jocul în două partide diferite. Și putem trage o concluzie foarte importantă pentru duelul Pancu–Campos: până în minutul 70 Rapid a produs net mai mult; după minutul 70 Dinamo a avut ocaziile mari — chiar dacă a cedat posesia.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/08/whatsapp-image-2026-08-16-at-160433.jpeg)
Până în minutul 70: Rapid a fost echipa care a produs ocaziile, iar diferența este foarte mare. Din cele 13 șuturi și 1,72 xG ale Rapidului, 11 șuturi și aproximativ 1,62 xG au venit până în minutul 70. După minutul 70 au mai rămas doar execuțiile lui Stojilkovic din 80′ — 0,07 xG — și Grameni din 81′ — 0,03 xG. Dinamo, în schimb, produsese până în minutul 70 doar 8 șuturi și aproximativ 0,54-0,55 xG. Cele mai importante fuseseră Musi, 0,29 xG, și Pascual, 0,17 xG.
Aceasta este, iată, o informație cât se poate de relevantă. Până la minutul 70, Rapid produsese de aproximativ trei ori mai mult xG decât Dinamo. După minutul 70, raportul se inversează radical: ~0,87 – 0,10 pentru Dinamo. Până în acel minut, Rapid reușise să pună Dinamo în dificultate în special prin:
– Presiune și recuperări sus. În repriza a doua, PPDA-ul Rapidului a coborât la 11,4, iar în segmentul 61′-75′ a ajuns chiar la 8,8, ceea ce indică un pressing foarte agresiv.
– Faze fixe și volum ofensiv. Rapid a reușit să șuteze de cinci ori între minutele 56 și 62: Ciobotariu, Dobre, Moruțan și Bubanja, după o primă repriză deja productivă. Cu alte cuvinte, Pancu își adusese meciul pe un drum care, din ounct de vedere statistic, ducea spre o victorie a Rapidului.
Minutul 70 este punctul de cotitură. Karamoko intrase încă din minutul 54 în locul lui Musi (accidentat). În minutul 70, Campos îl introduce pe Hintsa în locul lui Pop. Două minute mai târziu Karamoko marchează. Dinamo rămâne în 4-4-2; nu vorbim despre schimbarea sistemului de joc, ci despre schimbarea profilului celor doi atacanți.
Dar minutul 71 nu înseamnă doar schimbarea de la Dinamo, ci și cea de la Rapid. Doar că răspunsul lui Pancu (Latif în locul lui Graovac) nu e o simplă înlocuire, ci o reconfigurare simultană a trei poziții din linia de patru fundași. Până atunci Rapid jucase pe fund în formula Ciobotariu – Graovac – Kramer – Onea. În minutul 71, Graovac iese și intră Ouedraogo. Formula defensivă devine astfel Onea – Ciobotariu – Kramer – Ouedraogo.
De aici încolo, cronologia evenimentelor e cât se poate de relevantă: min. 70 Hintsa intră la Dinamo, min. 71 Pancu modifică trei poziții în apărarea Rapidului, min. 73 Karamoko marchează.
Coincidență sau nu, reorganizarea defensivei Rapidului coincide cu momentul în care echilibrul meciului se rupe (pe fondul schimbărilor de la Dinamo). Problema nu este intrarea lui Ouedraogo, ci faptul că Pancu schimbă simultan 75% din poziționarea liniei defensive, chiar dacă doar un jucător este înlocuit. Numai Kramer își păstrează poziția în linia defensivă a Rapidului. În plus, Graovac nu ieșea după un meci statistic slab. În cele 74 de minute contabilizate de Wyscout cifrele sale chiar nu au arătat rău:
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/08/whatsapp-image-2026-08-16-at-160519.jpeg)
Așadar, Pancu scoate tocmai unul dintre jucătorii care până atunci avusese cifre defensive solide. Și statistica colectivă se schimbă exact din acel moment Până în minutul 70, aveam Rapid ~1,62 xG, Dinamo ~0,55 xG. Ei bine, după minutul 70 Rapid are doar ~0,10 xG, iar Dinamo sare la ~0,87 xG. Și cifrele și golul și impresia generală spun aceeași poveste: meciul s-a schimbat odată cu schimbările celor doi antrenori.
Campos îl introduce pe Hintsa lângă Karamoko pentru a profita de viteză pe spațiile lăsate de un Rapid care se aruncă în atac, în timp ce Pancu schimbă un fundaș, dar în realitate repoziționează trei dintre cei patru oameni ai liniei defensive. Așadar, Campos a schimbat profilul atacului, iar ca răspuns Pancu a destabilizat continuitatea și omogenitatea liniei sale defensive. Eroare neprovocată de care Dinamo profită aproape instantaneu. Iată ce se întâmplă între minutele 70 și 79.
Asta înseamnă aproximativ 0,87 xG în nouă minute. Practic, după ce Rapid își reconstruiește linia defensivă, Dinamo produce într-un interval de doar nouă minute mai mult xG decât produsese în primele 70 de minute cumulat.
Pe scurt, în minutul 70, cei doi antrenori mută că la șah. Campos schimbă oamenii din atac, dar este o schimbare logică pentru momentul și situația jocului din acel moment. Pancu însă raspunde schimbând trei sferturi din linia de apărare. Două minute mai târziu, Dinamo marchează, iar în următoarele șase minute produce aproape 0,9 xG.
Avem, în concluzie, două meciuri diferite, despărțite de minutul fatidic 70. Până în acel minut Pancu a câștigat destul de clar jocul, producând de aproape trei ori mai mult xG. Din minutul 70 și până la final Campos câștigă partida, dar succesul lui Dinamo vine pe fondul deciziei lui Pancu de a schimba simultan reperele a trei fundași într-o linie care funcționase bine până atunci.