Cum a câştigat Italia trofeul european în 1968! A ajuns în finală după un meci decis prin aruncarea monedei. Video

FANATIK îţi prezintă episodul 3 din “Istoria EURO”, povestea Campionatelor Europene. După turneele final din Franţa şi Spania, competiţia a ajuns în Italia pentru a treia ediţie, cea disputată în 1968. Din nou, ţara gazdă a cucerit marele trofeu, însă un mare merit îl are o monedă.

Pentru prima dată în istoria Europenelor, UEFA a decis să producă o schimbare şi meciurile din preliminarii nu s-au mai disputat într-un sistem eliminatoriu. Forul continental a decis ca cele 31 de selecţionate să fie împărţite în 8 grupe, iar câştigătoarele să se califice în sferturile de finală, barajul pentru calificarea la turneul final.

Italia, deplasare în România în drumul spre trofeul european din 1968. Tricolorii, umiliţi de Elveţia

La fel ca în preliminariile pentru EURO 1964, când România a întâlnit Spania, selecţionata care avea să câştige trofeul, tricolorii s-au duelat cu Italia, viitoarea campioană europeană. În Grupa a 6-a, naţionala pregătită pe atunci de Ilie Oană le-a mai întâlnit pe Elveţia şi Cipru.

Startul a fost bun, cu o victorie în faţa Elveţiei, scor 4-2, în care Constantin Frăţilă a marcat o triplă. A urmat duelul cu Italia, de la Napoli, unde tricolorii au deschis rapid scorul prin Nicolae Dobrin, însă arbitrul i-a ajutat pe italieni să întoarcă scorul înainte de pauză, când a considerat că mingea şutată de Virginio De Paoli a trecut linia porţii. Învinsă pe “San Paolo”, România s-a revanşat cu Cipru, două victorii la scor 5-1 şi 7-0.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

Primăvara lui 1967 a adus una dintre cele mai mari umilinţe din istoria naţionalei. La Zurich, România era învinsă de Elveţia, scor 1-7, iar jucătorii lui Ilie Oană s-au plâns la finalul meciului că au avut probleme din cauza medicamentaţiei. Finalul preliminariilor a mai adus o înfrângere, la Bucureşti, 0-1 cu Italia. La final, tricolorii terminau grupa pe locul 2, la 5 puncte în spatele viitoarei campioane europene.

“S-a dovedit că jucătorii au primit de la doctor nişte medicamente. Ca să le sporească potenţialul de joc. Asta a avut un efect negativ. Nu mai puteau să reziste pe picioarele proprii. A fost un fel de dopaj nefericit” – Angelo Niculescu, selecţionerul care i-a luat locul lui Ilie Oană

Două mari surprize în preliminariile EURO 1968

Germania de Vest era vicecampioana mondială din 1966 şi una dintre forţele continetului, cu toate acestea a ratat calificarea în barajul pentru EURO 1968. În ultimul meci din Grupa a 4-a, nemţii aveau nevoie de o victorie cu Albania ca să treacă peste Iugoslavia. La Tirana, selecţionata lui Helmut Schon s-a împiedicat şi a plecat acasă cu o remiză albă, ceea ce a adus ratarea calificării în baraj.

A doua mare surpriză negativă a fost Portugalia, medaliată cu bronz la CM 1966. Trupa lui Eusebio s-a făcut de râs cu Suedia, împotriva căreia a scos un punct în două meciuri. Lusitanii au mai avut o şansă, în penultimul meci din grupă, în care aveau nevoie de o victorie cu Bulgaria, echipă pe urmau s-o întâlnească şi în ultima partidă. La Sofia, bulgarii au câştigat la limită şi Portugalia a ratat barajul.

Meciurile de baraj nu au mai produs nicio surpriză. Italia a eliminat Bulgaria, cu toate că pierduse turul de la Sofia. URSS a întors scorul, pe teren propriu, în dubla manşă cu Ungaria, în timp ce Iugoslavia a umilit Franţa în retur, scor 5-1, după o remiză la Marseille. Anglia a fost singura dintre calificatele la turneul final care şi-a câştigat ambele manşe şi a trimis Spania acasă.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Moneda care a dus Italia în finala EURO 1968

Pe 5 iunie s-au jucat meciurile din semifinalele EURO 1968, primul fiind duelul Italia – URSS. Cei aproape 70.000 de spectatori veniţi pe “San Paolo” din Napoli au sperat că favoriţii lor vor avea o misiune facilă, însă calculele au fost date peste cap. După 120 de minute terne, cu ocazii puţine, calificata în finală urma să fie decisă prin aruncarea monedei. Pe atunci nu existau lovituri de departajare, iar rejucarea era folosită doar în finală. Căpitanii celor două echipe, Giacinto Facchetti şi Albert Shesternyov, au participat la ineditul eveniment, alături de arbitrul Kurt Tschenscher.

“Am mers la vestiare alături de căpitanul URSS. Lângă noi mai erau arbitrul central și câte un membru din staff-ul fiecărei țări. Arbitrul a scos din buzunar o monedă veche și m-a întrebat ce parte vreau să aleg. Am ales pajură, iar Italia mergea în finală. Am fugit pe scările stadionului și am intrat din nou pe teren. Cei 70.000 de oameni așteptau cu nerăbdare să afle rezultatul. Bucuria mea i-a anunțat că Italia tocmai se calificase în finală”, avea să-şi amintească peste ani Giacinto Facchetti.

În a doua semifinală, Iugoslavia a învins Anglia, campioana mondială de la acel moment, scor 1-0, după un meci în care jucătorii lui Alf Ramsey au ratat câteva ocazii mari, iar adversari au dat lovitura pe final. Dragan Dzajic a înscris în minutul 86 şi a spulberat visul englezilor de a aduce un nou trofeu la Londra.

Finala EURO 1968 s-a jucat de două ori, la distanţă de două zile

Pe 8 iunie, pe “Olimpico”, s-a jucat finala Italia – Iugoslavia, meci care avea să intre în istorie. Sărbătoarea era pregătită pe străzile din Peninsulă, însă s-a opus tânăra naţională antrenată de Rajko Mitic. Ba mai mult, Dragan Dzajic a deschis scorul în minutul 39 şi a adus disperare pe chipurile italienilor. Au urmat alte ratări ale iugoslavilor, în timp ce “Squadra Azzurra” plimba mingea fără rost. Angelo Domenghini a salvat Italia prin golul din minutul 80 şi a împins meciul în prelungiri, unde nu s-a mai întâmplat nimic notabil. După 120 de minute, cele două naţionale erau la egalitate şi urmau să rejoace finala după două zile.

Cu cinci schimbări în primul “11”, arma secretă a lui Ferruccio Valcareggi a fost Luigi Riva, revenit după o accidentare care îl ţinuse departe de teren la celelalte două meciuri. Atacantul lui Cagliari a dat lovitura în minutul 12, când a profitat de un şut modest al lui Angelo Domenghini. După scurt timp, Pietro Anastasi a dus scorul la 2-0 cu un voleu din marginea careului. Condusă, Iugoslavia a dat semne de revenire, însă Dino Zoff a prins o zi mare, iar Dragan Dzajic a fost de nerecunoscut. După o finală de 210 minute, Italia devenea campioană europeană, poate una dintre cele mai norocoase din istorie.

• 2 goluri a marcat Dragan Dzajic (Iugoslavia), golgeterul EURO 1968
• 68.817 de spectatori au asistat la prima finală de la EURO 1968
• 32.886 de spectatori au venit la rejucarea finalei