Cum a devenit bârlogul naziștilor prietenul european al Israelului. Austria, de la leagănul părintelui sionismului, la antisemitismul politic

Patria lui Adolf Hitler a devenit cel mai bun prieten european al Israelului. Încercarea unor răscumpărări istorice și unele oportunități economice a determinat Austria să se apropie de statul evreu. Deși relațiile bilaterale au fost tumultoase, pe fondul politicii austriece adesea dominată de extrema dreaptă și care a avut o relație complicată cu sionismul și chestiunea palestiniană.

Sprijin austriac la ONU

La 27 octombrie, când a început votarea, la Națiunile Unite,  a unei rezoluții prin care se cerea încetarea focului în Fâșia Gaza, era clar că Israelul, care se opunea măsurii, se confrunta cu o bătălie dificilă. Cu puțin timp înainte de numărătoarea voturilor, țări pe care Israelul le număra printre cei mai apropiați aliați ai săi, inclusiv Germania și Canada, s-au abținut, temându-se de o reacție negativă dacă ar fi respins rezoluția.

Așa că a fost o mare surpriză pentru mulți israelieni să vadă Austria, o țară cu care a avut cel puțin o relație tensionată de-a lungul anilor, numărându-se printre cele doar 14 țări care au respins încetarea focului. Un sprijin în favoarea Israelului venit, la urma urmei, de la o țară care nu a fost doar patria lui Adolf Hitler și a lui Adolf Eichmann, dar a cărei politică din ultimii ani a fost adesea dominată de Partidul Libertății, de extremă dreapta, care a fost fondat de veterani SS în anii 1950.

„Aplaud Austria pentru că și-a apărat convingerile și a votat împotriva acestei rezoluții”, a declarat ulterior David Roet, un fost ambasador israelian la ONU, care acum este trimisul țării sale la Viena. Israelul a pierdut oricum votul cu o marjă largă, 120 de țări susținând rezoluția și doar 14, inclusiv SUA, un grup de națiuni din insulele din Pacific, precum Fiji, și Austria, Cehia, Croația, Ungaria votând împotrivă. 45 s-au abținut, inclusiv România.

Digi24.ro

„O lovitură dureroasă”. Kievul confirmă un atac rusesc. Imagini din dronă

„Relație strategică”

Cu toate acestea, decizia Vienei de a se alătura celor care s-au opus unui vot cu o miză atât de mare subliniază o transformare dramatică, chiar dacă puțin observată, a relației bilaterale zbuciumate, o evoluție inițiată de faptul că Austria și-a recunoscut, cu mult timp în urmă, istoria din timpul celui de-al Doilea Război Mondial – și, de asemenea, o combinație puternică de calcul politic și oportunitate economică, scrie Politico.

Împreună cu Ungaria și Republica Cehă, Austria se află acum în centrul unui bloc central-european pro-Israel, despre care oficialii israelieni spun în privat că este esențial pentru a menține UE de partea statului evreu în timp ce războiul dintre Israel și Hamas se prelungește și numărul victimelor civile palestiniene crește zi de zi. „Am intrat într-o relație strategică, extrem de apropiată cu Israelul, care nu poate fi inversată”, a declarat ministrul austriac de Externe, Alexander Schallenberg.

Un „prieten adevărat” al Israelului

Sprijinul deschis al Vienei pentru Israel este o schimbare radicală pentru o țară care și-a construit identitatea națională postbelică în jurul proiectării neutralității pe scena mondială. Ceea ce a declanșat veritabil schimbarea a fost necesitatea politică. După ce a decis să formeze un govern, în 2017, cu Partidul Libertății, care are o lungă istorie de vehiculare de clișee antisemite, cancelarul austriac de atunci, Sebastian Kurz, s-a grăbit să asigure Israelul și comunitatea internațională că Austria nu se întoarce la vechile sale obiceiuri.

Kurtz avea și motive de îngrijorare. Formarea unei coaliții similare în 2000 a determinat izolarea internațională a țării iar Israelul și-a rechemat ambasadorul. Potrivit foștilor săi consilieri diplomatici, Kurz, care a petrecut o perioadă în Israel în calitate de ministru de Rxterne, a înțeles că trebuie să convingă conducerea țării pentru a evita o soartă similară. El a vizitat Ierusalimul la începutul mandatului său în 2018, angajându-se să facă din combaterea antisemitismului în Europa un obiectiv al viitoarei președinții austriece a UE.

Digisport.ro

Se face! Cel mai bogat om din Europa și al cincilea din lume cumpără o echipă de fotbal

Tactica a funcționat, premierul Benjamin Netanyahu numindu-l pe Kurz „un adevărat prieten al Israelului și al poporului evreu”. Deși Israelul a refuzat în continuare să se întâlnească cu miniștrii Partidului Libertății, Kurz și Partidul Popular, de centru-dreapta, au dezvoltat o relație din ce în ce mai apropiată cu statul evreu. Tânărul cancelar chiar s-a referit în privat la Netanyahu, de două ori mai în vârstă decât el, ca la un „prieten părintesc”.

Legături economice și boom al turismului

În 2021, după ce Hamas a lansat rachete asupra Israelului, Kurz a pus să fie arborat steagul israelian deasupra biroului său și a ministerului de Externe. Îmbunătățirea relațiilor bilaterale a favorizat legături economice mai strânse și un boom al turismului israelian în Austria. Exporturile austriece către Israel au crescut cu 50% numai între 2018 și 2022.

Pentru mulți evrei austrieci, schimbarea radicală a fost remarcabilă. „Austria a devenit astăzi prietenul poporului evreu și al statului Israel în Europa”, a declarat Ariel Muzicant, președintele austriac al Congresului Evreiesc European cu sediul la Bruxelles. „Austria pare să fi recunoscut responsabilitatea pe care o are de a adopta o poziție clară privind protecția populației evreiești și solidaritatea cu Israelul, fără a uita drepturile palestinienilor”. Austria, a adăugat el, a devenit acum un „far” pentru restul Europei.

Leagănul antisemitismului politic și al părintelui sionismului

Dar relația Austria-Israel nu a fost întotdeauna așa, după cum Muzicant – care s-a născut în Israel, dar s-a mutat la Viena când era copil – știe mai bine decât prea bine. Austria nu a fost doar locul de naștere a zeci de acoliți naziști, ci și leagănul antisemitismului politic care i-a inspirat pe fasciștii din Europa înainte de cel de-al Doilea Război Mondial și care continuă să trăiască în populismul de dreapta contemporan.

Dar Austria a fost, de asemenea, patria lui Theodor Herzl, părintele sionismului, nemaivorbind de miile de emigranți evrei care au ajutat la construirea Israelului după fondarea sa în 1948. Această istorie încâlcită ajută la explicarea relației  „dragoste-ură” pe care cele două țări o au de la război încoace.

În ciuda antisemitismului persistent în Austria în anii 1950 și 1960, plus eșecul țării de a recunoaște rolul său central în Holocaust, mulți austrieci au admirat Israelul, care are aproximativ aceeași mărime cu națiunea alpină, pentru curajul și îndemânarea militară de care a dat dovadă în înfrângerea țărilor arabe în primele războaie ale Israelului.

Tranzit pentru evreii din URSS

În anii 1970, austriecii au ales un cancelar evreu, Bruno Kreisky, un social-democrat care a supraviețuit războiului, fugind în Suedia înainte de a se întoarce în Austria. Kreisky a manifestat un interes intens pentru conflictul din Orientul Mijlociu și, în ciuda originii sale evreiești, a fost adesea critic la adresa Israelului.

La acea vreme, Austria găzduia principalul punct de tranzit pentru evreii care emigrau în Israel din Uniunea Sovietică. La sfârșitul lunii septembrie 1973, militanți palestinieni au luat ostatici mai mulți emigranți evrei cu destinația Israel și au cerut guvernului austriac să închidă centrul administrat de Agenția Evreiască, care îi primea.

Kreisky a cedat, ceea ce a stârnit proteste din partea Israelului. Primul ministrul israelian de atunci, Golda Meir, a plecat la Viena pentru a-l convinge pe Kreisky să redeschidă centrul. Kreisky a refuzat (deși, câteva luni mai târziu, Austria a deschis un nou centru). În anii care au urmat, relația Austria-Israel nu a făcut decât să se înrăutățească.

Un cancelar austriac, erou al arabilor

Kreisky, care devenise o figură marcantă a social-democrației europene, guvernând cu o majoritate absolută timp de 13 ani, era convins că tensiunile din regiune puteau fi rezolvate doar prin favorizarea palestinienilor. El nu a fost de acord cu poziția tot mai dură a Israelului sub conducerea premierului conservator Menachem Begin, numind țara „stat polițienesc” în 1978.

Între timp, Kreisky a devenit primul lider occidental care s-a întâlnit cu Yasser Arafat, liderul Organizației pentru Eliberarea Palestinei, considerată de Israel drept un grup terorist. În 1979, Kreisky a făcut un pas mai departe, recunoscând OEP ca reprezentant oficial al poporului palestinian. Lumea arabă l-a aclamat ca pe un erou. „Kreisky a mers prea departe”, a declarat Wolfgang Petritsch, fost consilier al lui Kreisky și autorul unei biografii despre acesta.

După Kreisky, relațiile dintre cele două țări au rămas înghețate, mai ales în urma alegerii de către Austria, în 1986, a lui Kurt Waldheim, pe care organizațiile evreiești l-au acuzat că a ascuns adevărata natură a serviciului său în armata germană din al doilea război mondial. Israelul a răspuns prin rechemarea ambasadorului său.

Viena își face mea culpa

Relația Austriei cu Israelul a început să se îmbunătățească abia după plecarea lui Waldheim. În 1993, cancelarul social-democrat Franz Vranitzky a călătorit la Ierusalim și a ținut un discurs istoric în care a recunoscut rolul Austriei în Holocaust și a cerut iertare poporului evreu. Israelul a salutat mea culpa lui Vranitzky, dar dezghețul dintre cele două țări nu a durat mult timp.

Decizia Partidului Popular de centru-dreapta de a forma o coaliție cu Partidul Libertății, deschis antisemit, la începutul anului 2000, a deschis răni vechi care au început să se vindece abia odată cu apropierea lui Kurz. (Kurz a fost forțat să plece din funcție la sfârșitul anului 2021 pe fondul unei anchete de corupție, dar rămâne un apropiat al lui Netanyahu).

La fel ca multe țări din Europa, Austria a înregistrat o creștere bruscă a incidentelor antisemite în urma atacului din 7 octombrie al Hamas împotriva Israelului.  În ciuda simpatiei puternice pentru situația dificilă a palestinienilor din partea comunităților de migranți din Austria, țara nu a lăsat nici o îndoială cu privire la loialitatea față de Israel. După ce protestatarii pro-palestinieni au ars recent steaguri israeliene la mai multe demonstrații, Karl Nehammer, actualul cancelar de centru-dreapta, a propus ca aceste gesturi să fie situate în afara legii.

Umbrele trecutului persistă

„În cei 55 de ani în care am fost activ politic, nu am resimțit niciodată atâta simpatie pentru statul Israel și comunitatea evreiască”, a declarat Muzicant. „Ai sentimentul că în sfârșit ești înțeles”. Singura întrebare este dacă aceasta va dura.

În calitate de conducător de lungă durată al Consiliului Central al Evreilor din Austria, Muzicant a fost o țintă favorită a Partidului Libertății de extremă dreapta din Austria. În 2001, liderul de atunci al Partidului Libertății, Jörg Haider, un pionier al populismului de extremă dreapta din Europa, a declarat într-un discurs pregătit că nu poate înțelege „cum cineva atât de murdar poate purta numele Ariel”, un joc de cuvinte antisemit pe seama prenumelui ebraic al lui Muzicant, care este, de asemenea, o marcă populară de detergent.

Cel care a scris aceasta, Herbert Kickl, este acum liderul Partidului Libertății, care conduce în prezent în sondajele naționale cu peste 30%, ceea ce plasează partidul anti-imigrație într-o poziție bună pentru a câștiga alegerile naționale așteptate pentru toamna viitoare. Chiar dacă FPÖ și-a moderat opiniile cu privire la Israel de pe vremea lui Haider, ideologia rasistă și tendințele autoritare ale partidului continuă să neliniștească mica comunitate evreiască din Austria. Întrebat ce ar însemna o victorie a lui Kickl pentru relațiile Austriei cu Israelul și comunitatea evreiască, Muzicant nu a ezitat: „Ar fi o catastrofă”.