Cum a devenit un român cel mai bun antrenor din Polonia! Horaţiu Paşca şi aventura în necunoscut: „Mi-am făcut de nenumărate ori bagajele, la propriu!”

În anul 2024, Horaţiu Paşca a avut curajul „nebun” de a părăsi handbalul feminin românesc (cu una dintre cele mai bogate ligi din Europa) şi a dat curs unei oferte din Polonia, de la echipa MKS Piotrcovia, o echipă fără pretenţii, dar care voia să revină în prim plan după decenii de secetă. Iar românul a hotărât să se înhame la această muncă.

Horaţiu Paşca şi aventura în necunoscut! A devenit cel mai bun antrenor din Polonia

Departe de casă, Horaţiu Paşca a muncit în linişte. Şi a creat în doi ani o echipă care s-a bătut cu granzii Poloniei la primele locuri. În sezonul recent încheiat, Piotrcovia a încheiat pe locul 3, după forţele din Lublin, Zaglebie şi MKS. Mai mult decât atât, a jucat finala Cupei Poloniei şi a readus echipa în cupele europene.

Antrenorul român a vorbit într-un amplu interviu pentru FANATIK despre experienţa din campionatul Poloniei, cât de greu i-a fost să rămână departe de familie şi să se aventureze în necunoscut, dar şi cum se vede handbalul românesc din Polonia, o ţară în care sportul de pe semicerc e mai slab cotat ca la noi, dar foarte bine organizat:

Domnule Pașca, felicitări în primul rând pentru ceea ce ați făcut în Polonia! Spuneți-mi, vă rog, cum e în handbalul polonez? 

– Să știți că încă de la bun început, din momentul în care am ajuns, nu știam foarte multe exact despre campionatul polonez, deși jucasem împotriva lor în cupele europene. Cel mai des am întâlnit MKS Lublin în cupele europene, știam de cele două mari forțe ale lor… Nu știam exact ce înseamnă campionatul lor, însă am rămas surprins de calitatea sportivelor poloneze. Cred că ele au tot ce le trebuie pentru a face mare performanță fizică.

Digi24.ro

Noua coaliție mortală ce amenință să destabilizeze și mai mult Orientul Mijlociu. Doi foști inamici s-au aliat în lupta contra SUA

Horaţiu Paşca, singur în Polonia în primul an: „Fără video analiză, fără antrenor cu portarii, fără preparator fizic”

Am înțeles. Deci v-a surprins calitatea lor în primul rând. Am văzut că e foarte bine organizată competiția… sau sunt foarte bine organizate competițiile de acolo, nu?

Digisport.ro

Fiica cea mare a lui Gigi Becali a primit lovitura de la instanță

– Ei au şi Ligă. Federația se ocupă efectiv de loturile naționale, Federația Poloneză se ocupă de loturile naționale și de Cupa Poloniei și de ligile inferioare. Iar Superliga, și la masculin și la feminin, este organizată de o asociație profesionistă. Cum am încercat noi pe vremuri să facem o ligă profesionistă.

O ligă profesionistă cum avem doar la fotbal, că la noi doar la fotbal există chestia asta.

– Exact. La ei Superliga, așa se și numește structura… Lucrează foarte, foarte aproape de Federație, într-o strânsă legătură cu Federația. Ei organizează seniorii, masculin și feminin.

Cum a fost? V-a fost dificil să vă adaptați?

– Să știți că mi-a fost dificil să mă adaptez mai mult la condiții. Veneam dintr-un staff cu multe persoane, era un pic diferit tot ceea ce trăisem în România până atunci. În Polonia am fost un pic cam singur în primul an. Fără video analiză, fără antrenor cu portarii, fără preparator fizic. Am cam făcut eu totul în primul an. În al doilea an am făcut împreună cu Ștefan Ciuntu, pe care l-am convins să vină cu mine în Polonia. Am reușit să-l conving tocmai datorită calității și educației de aici pe care am întâlnit-o. Educația vizavi de sport și de viața de zi cu zi. Ce să vă zic… mai echilibrați decât noi, iar adaptarea mea la handbalul polonez și la tot ce înseamnă el mi-a fost relativ ușoară tocmai datorită calității sportivelor și a caracterului lor. A făcut adaptarea mult mai ușoară.

De ce a ales Polonia: „Mi-a plăcut proiectul. Un club de tradiție care a intrat într-un con de umbră”

Ați plecat în 2024, totuși, așa cumva, un pariu câștigat. Era o țară nouă, o echipă nouă care nu avea pretenții. Dumneavoastră plecați de la o echipă mare, de la Gloria Bistrița, care a și câștigat titlul între timp. Cum ați luat decizia asta să mergeți în Polonia? De ce atunci?

– Să știți că la momentul respectiv aveam două variante… de fapt trei: de a rămâne în România, de a pleca în Polonia sau de a pleca în Croația. Am ales Polonia datorită proiectului pe care mi l-au propus ei atunci și a modului în care, efectiv datorită interacțiunii mele cu președintele clubului.

Care erau ambițiile? Pentru că echipa atunci, pe vremea aia, din ce m-am interesat, era chiar să evite retrogradarea, nu să se gândească la cupele europene.

– Un club de tradiție care a intrat într-un con de umbră pentru ceva vreme și care își propunea să revină treptat în prim-plan. Cam ăsta a fost proiectul care mi-a plăcut mie. Era o zonă de construcție, exact ceea ce făcusem eu la Gloria Bistrița și era un teren pe care am mai activat. Un plan ambițios, care își dorea să revină în prim-planul handbalului polonez. Sincer, în momentul în care am ajuns am avut și eu îndoielile mele, pentru că ei făcuseră niște greșeli în ceea ce privește transferurile. Eu am ajuns târziu la ei, echipa era gata făcută, am ajuns undeva pe 5 august, cu o lună înainte de a începe campionatul. Ei transferaseră niște jucătoare bune în Polonia, dar din păcate le-au transferat accidentate sau au ratat pregătirea de vară și atunci lucrurile s-au complicat un pic, ceea ce s-a și văzut în momentul în care am început campionatul, pentru că am început cu 5 înfrângeri din 5 meciuri.

A ajuns pe podium în doi ani: „Mi-a plăcut foarte mult modul în care ele privesc performanța, dorința lor foarte mare de a evolua”

Da, a fost nevoie de răbdare. Ce v-a determinat să rămâneți? Deja sunteți de 2 ani acolo. Ce v-a determinat să continuați?

– Greu de zis… În primul rând, sportivele, sincer. Mi-a plăcut foarte mult grupul, mi-a plăcut foarte mult modul în care ele privesc performanța, dorința lor foarte mare de a evolua, de a forma un grup unit. Ăsta a fost principalul motiv pentru care am optat să mai rămân încă un sezon, adică și în al doilea sezon. Cumva, odată cu venirea lui Ștefan Ciuntu, am simțit că putem face performanță, pentru că există și calitatea sportivă necesară, și calitatea umană necesară.

V-a surprins că v-ați bătut sus în sezonul trecut? Finalistă în Cupă, locul 3 în campionat… V-ați bătut cu forțele Poloniei.

– Noi am pornit la drum așa, pas cu pas, cu dorințe mari, dar neverbalizate neapărat. Am rămas cu picioarele pe pământ și am încercat să construim o chestie solidă, în care să nu ne gândim mai departe de următorul meci. Cred că ăsta a fost unul dintre atuurile noastre și cred că cel mai mare atu pe care l-am avut noi a fost faptul că am reușit să creăm un mediu cât se poate de propice pentru performanță, în care toată lumea trăgea la aceeași barcă.

Handbalistele au venit la premiere cu chipul lui Paşca şi al lui Ştefan Ciuntu pe şosete: „Spune tot de modul în care ne respectăm”

Cum ați reușit să construiți relația cu sportivele? Am văzut că sunteți o echipă foarte unită, ele s-au atașat foarte mult de dumneavoastră.

– Să știți că asta se face cu foarte multă muncă și cu foarte multă încredere. Cred că există nivelul ăsta de încredere între stafful tehnic și sportive. Am simțit asta, am apreciat asta și din momentul ăla am știut că împreună putem construi ceva frumos. Trebuia să vă mărturisesc că în decembrie anul ăsta eu i-am anunțat că plec, că nu mai rămân încă un sezon, în primul rând datorită faptului că îmi e dor de casă, fiul meu în septembrie merge la școală și așa mai departe. Însă am optat să mai rămân încă un an, după ce am discutat cu soția mea și am luat amândoi decizia asta, pentru că merita să continuăm toată povestea asta. Am dus clubul ăsta în cupele europene, echipa în proporție de 90% rămâne aceeași, cred că am reușit să facem niște transferuri interesante pe care mi le-am dorit. Și am avut parte și de niște chestii emoționante vizavi de suporteri, de sportive, de conducerea clubului. În momentul în care simți că ești dorit, ar fi fost un pic nedrept să plec înainte de a încerca să ne luptăm pentru obiective mai mari.

V-a surprins gestul de la finalul de la premiere, când handbalistele au venit cu șosetele cu chipul dumneavoastră și al lui Ștefan?

– (Râde) Măi, cred că asta spune tot vizavi de modul în care ne respectăm unii pe alții și de modul în care suntem amândoi apreciați.

Departe de familie şi copil: „Mi-am făcut bagajele de nenumărate ori până acum, la propriu”

V-a fost dificil până acum să stați fără familie în Polonia? E grea tranziția asta?

– E exagerat de complicat. Am făcut bagajele de multe ori până acum, și nu la figurat, ci la propriu. Însă la un moment dat constați că nimic nu se face în zona ta de confort, că dacă vrei să obții lucruri importante trebuie să ieși din zona de confort și nimic nu vine fără sacrificiu. Mai ales performanța cere povestea asta.

Cum se vede handbalul românesc din Polonia, în ultimii 2 ani?

– Dificilă întrebare… Cred că… așa sincer, la câte meciuri am văzut eu din Liga Națională, cred că nivelul e în creștere față de sezoanele precedente. Mai multe echipe… Cred că sezonul următor va fi unul dintre cele mai complicate sezoane din Liga Națională, în sensul bun al cuvântului. Cred că acolo s-au înscris deja cel puțin 4 echipe cu șanse reale la a se lupta pentru câștigarea campionatului. Cred că lupta pentru locurile de cupe europene va fi mai incinsă ca niciodată. Și cred că, de la primul loc până aproape de locul 8, toată lumea are șanse dacă nu să intre în medalii, măcar să lupte pentru cupele europene.

România, gazda Euro 2026: „Generaţia Neagu ar fi avut şansa să câştige dacă ari jucat un turneu final acasă”

Vă e dor de handbalul românesc, domnule Pașca?

– Deocamdată nu, că-l văd la televizor! (râde) Asta așa, ca o formă de glumă. Sincer, nu m-am gândit încă să mă întorc în handbalul românesc. Cu siguranță că asta se va întâmpla în viitor, însă la momentul ăsta mă gândesc doar la sezonul următor în Polonia și la a încerca, împreună cu echipa pe care o conduc și cu Ștefan, să vedem dacă putem mai mult decât am putut sezonul ăsta.

Ce vă propuneți pentru sezonul viitor?

– Îmi doresc foarte tare să rămânem aceeași familie, cu aceeași atmosferă pe care am avut-o și cu aceeași dorință de a face performanță. Pentru că și dorința asta a fetelor, a clubului și tot ce am trăit aici m-a determinat să mai rămân încă un an. Sunt un tip ambițios și îmi doresc de toate în cariera asta.

O ultimă întrebare: România o să găzduiască la finalul anului Campionatul European de senioare. Cum vi se pare șansa asta pentru handbalistele noastre, să joace la un turneu major pe teren propriu?

– Cred că dacă generația Cristinei Neagu – pe care am și avut plăcerea și onoarea să o antrenez, mă refer la echipa aia din 2017, 2018, 2019 – ar fi avut șansa asta să joace un turneu final pe teren propriu, cred că ar fi fost o șansă imensă de a câștiga Campionatul European sau Mondial. Pentru că ar fi avut și calitatea, și 30.000 de suporteri. Cât despre generația actuală a României, e o generație în schimbare, o generație cu niște jucătoare extrem de talentate care, dacă odată cu începerea sezonului următor în Liga Națională vor prinde mai multe minute pe teren, pot face o surpriză frumoasă. Cu siguranță vom intra în primele 8. Orice clasare în afara primelor 8 ar fi un eșec pentru noi și nu cred că se va întâmpla asta. Cu siguranță vom ajunge în 1-8.

• 2024 e anul în care a semnat Horaţiu Paşca în Polonia
• 3 e locul pe care a încheiat Piotrcovia în campionatul polonez