Cum a distrus Putin moștenirea politică a lui Mihail Gorbaciov. Omul care a pus capăt Războiului Rece a demisionat după ce a supraviețuit unei lovituri de stat

Mihail Gorbaciov, care a murit la vârsta de 91 de ani, a fost una dintre cele mai importante figuri din ultimul sfert al secolului al XX-lea. Aproape singur, el a pus capăt celor 40 de ani de confruntare est-vest în Europa și a eliberat lumea de pericolul conflagrației nucleare.

Cum a distrus Putin moștenirea politică a lui Mihail Gorbaciov

Nu a fost obiectivul pe care și l-a propus când a fost ales secretar general al Partidului Comunist Sovietic în martie 1985 și nici nu a prezis sau planificat modul în care se va termina războiul rece, problemele Partidului Comunist, retragerea trupelor sovietice din estul Europei, reunificarea Germaniei sau destrămarea însăși a Uniunii Sovietice.

Epoca destinderii și controlului armamentului dintre Washington și Moscova a fost înlocuită cu un război sângeros în Ucraina, în care armamentul SUA și NATO este asmuțit contra forțelor ruse, cu riscul unei ciocniri directe între superputeri nucleare, accidental sau printr-un calcul greșit.

Până la demisia lui Mihail Gorbaciov, la sfârșitul anului 1991, frontiera NATO-sovietică nu mai era un punct de foc. NATO a retras de pe flancul estic toți soldații, cu excepția câtorva mii, iar terorile războiului rece păreau limitate la cărțile de istorie și la muzee.

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

În urma invaziei Ucrainei din februarie, NATO și-a trimis rapid trupele spre est, mobilizând 40.000 de militari sub comanda sa directă, cu planuri de a pune 300.000 în alertă maximă.

Gorbaciov, care împlinea 91 de ani și avea deja o sănătate precară când a început invazia, a emis o declarație prin intermediul fundației sale în zilele de după ofensiva totală a Rusiei, cerând „o încetare timpurie a ostilităților și începerea imediată a negocierilor de pace”. „Nu există nimic mai prețios în lume decât viețile umane”, se spune în declarația citată de The Guardian.

Un jurnalist care a rămas aproape de Gorbaciov a declarat în iulie că fostul lider sovietic era „supărat” de ceea ce a văzut.

„Reformele lui Gorbaciov – politice, nu economice – au fost toate distruse”, a declarat jurnalistul Alexei Venediktov, editorul postului de radio Ekho Moskvîi, pentru revista rusă Forbes.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Gorbaciov spera să schimbe fundamental mentalitatea unei țări

Fostul interpret al lui Gorbaciov, Pavel Palazhchenko, care lucrează pentru grupul de reflecție al Centrului Gorbaciov, a declarat pentru Fox News cu două zile înainte de invazie: „Întotdeauna a avertizat că s-ar putea întâmpla lucruri care ar putea fi foarte periculoase între Rusia și Ucraina, dar a făcut întotdeauna ce a putut pentru a face ordine, să apropie aceste două națiuni, mai degrabă decât să vedem o continuare a acestei rupturi care acum vedem că se lărgește. Deci pentru el, din punct de vedere emoțional, este foarte tragic”.

Gorbaciov a fost un campion al controlului armelor și chiar a discutat despre potențiala eliminare a armelor nucleare cu Ronald Reagan la summit-ul de la Reykjavik din 1986. Acum, ultimul acord rămas între SUA și Rusia privind limitarea armelor nucleare este corodat de suspendarea inspecțiilor reciproce de către Rusia.

Ambele țări își modernizează arsenalele, iar Putin s-a gândit să amenințe cu utilizarea armelor nucleare. Anul acesta, numărul focoaselor nucleare din întreaga lume va crește pentru prima dată de la războiul rece.

Gorbaciov spera să schimbe fundamental mentalitatea unei țări care nu a experimentat niciodată democrația, trecând direct de la Romanovi la dictaturile bolșevice. Ultimele zile ale Uniunii Sovietice sub politica glasnost (deschidere) a lui Gorbaciov au fost mai propice pentru libertatea de exprimare decât Rusia lui Putin, unde orice urmă de critică poate aduce o pedeapsă cu închisoarea.

Avertismentul lui Mihail Gorbaciov

Gorbaciov a închis gulagurile. Principalul adversar al lui Putin, Alexei Navalnîi, care a supraviețuit otrăvirii, se ofilește în prezent într-o colonie penală unde a fost pus în izolare pentru a treia oară într-o lună.

Gorbaciov a fost din ce în ce mai atent la ceea ce a spus despre Putin în public și l-a lăudat pentru consolidarea statului rus după haosul sub Boris Elțin. Dar în 2011, a avut un avertisment pentru ceea ce urma.

„Este probabil de înțeles că în faza inițială a folosit anumite metode autoritare în conducerea sa, dar folosind metode autoritare ca politică pentru viitor – asta cred că este greșit. Cred că este o greșeală”, a spus el la un eveniment public din SUA.

„Oriunde te duci… vezi că acolo unde ai lideri care conduc timp de 20 de ani sau mai mult… singurul lucru care este important în astfel de situații pentru acei lideri și oamenii din jurul lor este păstrarea puterii”, a mai spus el. „Cred că acest lucru se întâmplă acum în țara noastră.”

Omul care a pus capăt Războiului Rece a demisionat după ce a supraviețuit unei lovituri de stat

Ceea ce l-a distins pe Mihail Gorbaciov de liderii sovietici anteriori a fost că a început un proces de reformă și nu a încercat să-l inverseze odată ce acesta a amenințat să scape de sub control. A continuat chiar până la punctul de a demisiona, pe măsură ce puterea i-a dispărut.

Facțiuni ale armatei și KGB-ul au fost furioase pentru eșecul lui Gorbaciov de a opri valul de independență baltică început în 1989. În ianuarie 1991 trupele au organizat un raid provocator asupra turnului de televiziune din capitala Lituaniei, Vilnius, ucigând 14 demonstranți.

Facțiunea dură, susținută de comandantul forțelor terestre, generalul Valentin Varennikov, spera că incidentul îl va determina pe Gorbaciov să declare stare de urgență și să reprime manifestațiile.

Violența i-a șocat pe liberalii din preajma lui Gorbaciov, deși lui i-a luat 10 zile să reacționeze public. El a refuzat să ia măsurile dure pe care și le-au dorit contestatarii săi, dar nici nu le-a denunțat acțiunile. Elțîn a fost cel care a luat inițiativa grăbindu-se să ofere sprijin liderilor baltici.

Când Gorbaciov a reapărut în cele din urmă, era clar că independența baltică nu putea fi oprită. Gorbaciov s-a angajat într-o rundă frenetică de negocieri pentru o structură sovietică mai relaxată, în speranța că aceasta va satisface cererile tot mai mari pentru autonomie.

Cunoscute sub numele de procesul Novo-Ogariovo (de la casa de țară din afara Moscovei, unde au avut loc discuțiile), discuțiile au reunit doar 9 dintre cele 15 republici. Cele trei state baltice, plus Armenia, Georgia și Moldova, au refuzat să participe.

În cadrul partidului, criticile la adresa conducerii lui Gorbaciov au crescut din toate părțile, iar la o ședință plenară a comitetului central din aprilie 1991 el a amenințat că va demisiona.

Mișcarea a provocat o criză. Independenții nu au avut o alternativă evidentă, iar plenul a votat retragerea de pe ordinea de zi a problemei viitorului său. În interviul său din 2011, Gorbaciov a spus că a greșit când nu și-a dat demisia din Partidul Comunist și nu a format un nou partid politic la acel moment. Dacă s-ar fi întâmplat asta, a argumentat el, ar fi putut salva Uniunea Sovietică.

Tentativa de lovitură de stat

Gorbaciov a plecat într-o vacanță în Crimeea, plănuind să se întoarcă la Moscova pe 20 august pentru a semna noul tratat de unire pe care l-a produs procesul Novo-Ogariovo.

Dar cei din facțiunea dura au crezut că este sfârșitul Uniunii Sovietice și opt dintre ei, inclusiv șeful KGB Vladimir Kriuchkov, ministrul apărării Dmitri Yazov și Varennikov, au hotărât să-l aresteze și să organizeze o lovitură de stat militară.

O delegație trimisă la vila sa din Foros i-a cerut să-și cedeze puterile pe motiv de sănătate. Gorbaciov a refuzat și chiar a amenințat că se va sinucide, așa cum a mărturisit unui grup mic de jurnaliști care au vorbit cu el în Foros, de îndată ce lovitura de stat a eșuat.

Complotiștii au susținut că Gorbaciov era bolnav, iar locul lui era luat de vicepreședintele Ghenadi Yanayev. Au ordonat tancurilor să ocupe poziții cheie la Moscova. Dar totul a fost iremediabil prost conceput și planificat în grabă și, cel mai important, complotiștii nu au reușit să-l aresteze pe Elțîn, președintele Rusiei, ales direct. Sfidarea lui a divizat armata, iar în a doua zi a loviturii de stat, junta a început să se destrame.

Gorbaciov a fost curând eliberat și adus înapoi la Moscova.

Când s-a întors, însă, nu a reușit să înțeleagă cât de mult a crescut popularitatea lui Elțin în timpul loviturii de stat și cât de prost se comportase conducerea partidului. Nimeni, de exemplu, nu a denunțat preluarea puterii.

Așa că atunci când Gorbaciov a folosit prima conferință de presă pentru a vorbi despre „reînnoirea” partidului, cei mai mulți oameni au simțit că nu era în contact cu realitatea. Patru zile mai târziu, a ajuns să recunoască noua situație, demisionând din funcția de secretar general și făcând apel la comitetul central să se dizolve.

Dar, până atunci, Elțîn deja emise decrete prin care se confiscau bunurile Partidului Comunist Sovietic și suspenda noul înființatul Partid Comunist Rus. Complotiștii, departe de a salva Uniunea Sovietică și partidele comuniste, nu făcuseră decât să grăbească dispariția lor.

Din acel moment, soarta lui Gorbaciov a fost pecetluită. Elțîn a pus KGB-ul și ministerul de externe sovietic sub controlul Rusiei. La începutul lunii decembrie, s-a întâlnit cu liderii celorlalte două republici slave, Ucraina și Belarus, într-o cabană de vânătoare de lângă granița poloneză. Au declarat Uniunea Sovietică moartă.

Trei săptămâni mai târziu, pe 25 decembrie 1991, Gorbaciov și-a dat demisia din funcția de președinte, iar steagul roșu a fost coborât de pe Kremlin, semnificând sfârșitul Uniunii Sovietice.