Cum a fost politizată Curtea Constituțională în ultimii 20 de ani. Experții în drept dominau CCR în anii 90, apoi au fost marginalizați

Suspiciunile privind luarea unor decizii ale Curții Constituționale pe baza unor considerente politice au fost alimentate în ultimele două decenii și de modul în care au fost desemnații judecătorii CCR. Ponderea judecătorilor care au avut anterior afiliere politică sau legături strânse cu mediul politic a crescut în timp, deși în anii 90 erau preferați experții independenți.

Prima Curte, alcătuite aproape exclusiv din juriști de prestigiu

Coaliția guvernamentală a propus doi noi judecători la CCR, Iulia Scântei și Bogdan Licu. Deja votată marți la Senat, prima va intra la Curte din postura de senator PNL, deși trebuie spus că studiile și parcursul profesional, inclusiv ca secretar general în Ministerul Justiției, nu poate fi contestat. Altfel spus, nu există dubii asupra competenței, ci asupra echidistanței. În cazul lui Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general și candidat propus de PSD, au apărut dubii în ce privește competența din cauza notelor mici din timpul studiilor de drept și a suspiciunilor de plagiat în teza de doctorat.

O analiză a numirilor făcute de către Parlament și președinții României la CCR arată că, după numirile făcute în anii 90, când o largă majoritate a judecătorilor era alcătuită din juriști cu o prestigioasă carieră universitară și/ sau în magistratură, s-a ajuns treptat ca aceștia să reprezinte o minoritate față de cei a căror principala calitate a fost carnetul de membru de partid.

Primele numiri la Curtea Constituțională s-au făcut în anul 1992, la scurtă vreme după adoptarea Constituției. Dintre cei nouă judecători numiți atunci, doar trei erau implicați în politică. Unul dintre ei era deputatul PNȚCD Vasile Gionea, însă acesta fusese printre experții care elaboraseră Constituția și a fost numit chiar de către președintele Ion Iliescu, adversarul țărăniștilor, în încercarea de a asigura o pluralitate de vederi în interiorul Curții. Al doilea era Antonie Iorgovan, însă acesta venea din postura de senator care în 1990 fusese ales ca independent, singurul care a reușit o asmenea performanță. De altfel, Iorgovan chiar coordonase grupul de experți care a întocmit legea fundamentală.

Digi24.ro

Cum arată actorul din „Iisus din Nazareth”, la aproape 50 de ani de la premieră. Cum i-a schimbat viața interpretarea lui Hristos

Al treilea era Fazakás Miklós, senator UDMR. Uniunea a mizat de la bun început pe persoane cu trecut politic, iar talentul cu care UDMR s-a lipit de coaliții de diverse orientări politice i-a asigurat întotdeauna un mandat de judecător la Curte, astfel că tonul politizării acesteia a fost dat de partidul minorității maghiare.

Următoarele numiri au fost făcute în 1995, când un lot de trei judecători a fost selectat tot din rândurile unor profesori universitari de prestigiu: Ioan Deleanu, Costică Bulai și Lucian Stângu. Doar Romul Petru Vonica a fost numit din rândul unui partid, PDSR, în 1996, după demisia de la Curte a lui Antonie Iorgovan.

Digisport.ro

"Cea mai frumoasă femeie din Balcani din toate timpurile!" Primele reacții, după ce a fost anunțat divorțul anului

Momentul de cotitură, numirile făcute de PSD și Iliescu în 2001

Lucrurile au început să se schimbe odată cu numirile din 2001, care au avut puternice conotații politice în trei cazuri din patru. În locul demisionarului Lucian Mihai, Ion Iliescu l-a numir pe avocatul Șerban Viorel Stănoiu, care preda la Universitatea „Spiru Haret” și era soțul ministrului Justiției de atunci, Rodica Stănoiu. Tot Ion Iliescu l-a numit atunci pe Petre Ninosu, parlamentar FSN-FDSN-PDSR timp de un deceniu și de două ori ministru în cabinetul Văcăroiu. Din partea Senatului, a fost numit Nicolae Cochinescu care avusese un mandat controversat ca procuror general în 1996-1997. A fost demis de președintele Constantinescu imputându-i-se tergiversarea dosarelui mineriadelor. De asemenea, Cochinescu era agreat de PSD din cauza recursurilor în anulare pe care fostul procuror general le declanșase împotriva sentințelor definitive de retrocedare ale proprietăților confiscate de regimul comunist.

Suspiciuni asupra echidistanței au apărut și în cazul numirilor din 2004. Camera Deputaților a desemnat-o pe Aspazia Cojocaru, care fusese înainte colegă cu Adrian Năstase și Rodica Stănoiu la Institutul de Cercetări Juridice a Academiei, iar Senatul l-a numit pe Ion Predescu, parlamentar FSN-FDSN-PDSR-PSD în prioada 1990-2004 și ministru al Justiției în guvernul Văcăroiu. Președintele Ion Iliescu, aflat atunci în ultimul an de mandat, l-a desemnat pe Acsinte Gaspar, deputatu PSD timp de opt ani și fost ministru pentru Relația cu Parlamentul în guvernul Năstase.

Și în perioada lui Traian Băsescu au fost desemnați judecători cu puternice legături politice, deși au existat și excepții. Primul judecător numit de Băsescu a fost Augustin Zegrean care avea în CV doar activitatea ca jurist al unor întreprinderi, pentru ca în perioada 1990-2007 să fie deputat FSN, apoi PD. Nici Petre Lăzăroiu, numir în 2008, nu avea o carieră juridică ieșită din comun. După o perioadă ca jurist al unor firme, a ajuns judecător la Curtea de Conturi, calitate în care a închis dosarul „Pasajul Basarab”, în care era implicat și Traian Băsescu. Lăzăroiu începuse să predea și universitate particulară, iar doctoratul în drept l-a obținut abia după ce a plecat de la CCR, în 2019.

Ultima serie de numiri politice la CCR

Toni Greblă a fost numit de Senat în 2013, în locul Iuliei Motoc, ce renunțase la postul de CCR pentru unul de judecător la CEDO. Greblă era implicat politic încă din 1990, fiind prefect de Gorj și senator PSD. Era de profesie avocat și obținuse titlul de lector la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu. După ce Greblă a fost nevoit să demisioneze în 2015, din cauza dosarului instrumentat de către DNA în care apoi a fost achitat, locul său a fost luat de către Simona-Maia Teodoroiu. La momentul numirii, în CV-ul acesteia se regăseau mai multe funcții pe care le obținuse cu susținerea PSD: două mandate ca membru în Consiliul Național de Integritate și secretar de stat în guvernul Ponta.

În 2013 a devenit judecător al CCR Valer Dorneanu, numit de Camera Deputaților, el având deja o carieră lungă ca politician social-democrat. A fost parlamentar în două legislaturi, ocupând inclusiv funcția de președinte al Camerei Deputaților. Tot cu susținerea PSD a obținut, în 2011, și postul de Avocat al Poporului. Un parcurs similar a avut și Marian Enache, deputat în mai multe legislaturi. Cazul său arată că nici păcatul traseismului nu este un impediment pentru statutul de judecător CCR, Enache având în „palmares” următoarele partide: FSN/ PDSR – ApR – PC – UNPR.

Dezamăgirea unui fost judecător

Profesorul de drept constituțional Ioan Muraru, unul dintre cei care au redactat Constituția din 1991 și a care făcut parte din primul lot de judecători ai Curții Constituționale, constata în 2011 tendința de politizare excesivă a instituțiilor statului român.

„Nu s-a pus accent pe profesonalism în instituțiile unde trebuie să existe profesionalism. Politicul s-a infiltrat prea mult, până în zone unde ai nevoie de profesioniști, nu de apreciere politică (…) Aparatul nostru de stat la ora actuală nu se prezintă așa cum l-am gândit noi la redactarea Constituției”, spunea profesorul Muraru într-un interviu acordat Mediafax în ultimul său an de mandat ca Avocat al Poporului. Tot atunci, Muraru spunea că a avut unele „dezamăgiri” legate de deciziile pe care le-au luat cei care l-au urmat la CCR, el afirmând că unele dintre acestea erau „criticabile”. Profesorul Ioan Murar a murit anul trecut.