ADVERTISEMENT
News

Cum a fost pus pe butuci tutunul românesc! Carpați, Snagov, Mărășești, țigările ucise de investitorii aduși să le salveze

Autor: Alexandru Năstase | 07.05.2021 | 14:02
Cum a fost pus pe butuci tutunul românesc! Carpați, Snagov, Mărășești, țigările ucise de investitorii aduși să le salveze
Fabricile de țigarete din România au ajuns niște ruine. Sursa foto - colaj Fanatik

FANATIK îți spune cum a fost pus pe butuci tutunul românesc și întreaga industrie, una care, la un moment dat, aducea venituri importante în bugetul țării. De altfel, orașe întregi trăiau din fabricile de țigarete și economia, stabilitatea locurilor de muncă și viitorul nu reprezentau mari dileme.

ADVERTISEMENT

După 1989, lucrurile au început să se precipite și mai ales să se schimbe dramatic. Marii îmbogățiți peste noapte nu au ezitat o clipă și au căutat să dea adevărate lovituri financiare la adăpostul unei democrații șubrede.

Drept pentru care, fabrici și uzine, toate au fost mai întâi secate de resurse, apoi închise și într-un final puse la pământ. Unele au devenit în timp adevărate ruine, altele s-au vândut pe bucăți la fier vechi.

Cum a fost pus pe butuci tutunul din România!

Sfântu Gheorghe a avut prima mare fabrică de țigarete din România. De altfel, fumătorii înrăiți de Carpați savurau în mod special țigările de aici, acestea fiind considerate mult peste cele produse în celelalte unități.

ADVERTISEMENT

Și comuniștii nu au ezitat o clipă extinzând ramura și construind noi fabrici la Timişoara, Râmnicu Sărat, Iaşi şi Bucureşti.

Sursa foto – facebook
Sursa foto – facebook

Rând pe rând, au apărut țigările Carpați, Bucegi, Amiral, Snagov, Bega, Mărășești, Litoral, Select, Plugarul, Național, Tractor, Pescăruș sau Dacia, toate completând un peisaj aparte.

Este adevărat că nu se găseau niciodată în aceeași tutungerie atâtea feluri de țigarete. Multe erau în funcție de zona țării și nu o dată au reprezentat chiar plată pentru muncitori.

ADVERTISEMENT

Ce s-a întâmplat după Revoluție cu fabricile de țigarete din România

Momentul decembrie 1989 avea să modifice totul și nu neapărat în bine. Cel puțin nu și pentru unele domenii. Societatea Națională Tutunul Românesc, cea care deținea fabricile, a fost privatizată după câțiva ani de chin.

A ajuns în portofoliul firmei Interagro, o companie controlată financiar de Ioan Niculae, patronul echipei de fotbal Astra Giurgiu. Acesta nu și-a dorit însă niciodată continuarea producției de țigarete, conștient și de faptul că produsele interne nu mai aveau nicio șansă în fața celor aduse de la export.

ADVERTISEMENT
Sursa foto – facebook

Drept pentru care a trecut la alte proiecte. Fabrica din Regie, construită de Effingham Grant, cel care a ridicat și Podul Grant, fabrică unde lucrau peste 1.250 de oameni și-a închis porțile.

ADVERTISEMENT

Ioan Niculae a visat aici un proiect imobiliar uriaș. Două turnuri de 30 și 35 de etaje, un parc cultural și un cartier rezidențial urmau să-și facă apariția. Nu s-a înțeles cu statul din cauza unor datorii mai vechi și magnatul a lăsat totul de izbeliște.

Cum era construită industria tutunului în comunism

Interesant este că, după câțiva ani de cazne, statul a decis să vândă Regia Autonomă a Tutunului din România, nu înainte de a o transforma în societate pe acțiuni.

Societatea Naţională Tutunul Românesc avea în acel moment nu mai puțin de opt fabrici de fermentare a tutunului, șase fabrici de ţigarete la Timișoara, Sfântu Gheorghe, Târgu Jiu, Râmnicu Sărat, Iași și București, o Staţiune Centrală de Cercetare pentru Cultivarea şi Industrializarea Tutunului, o fabrică de piese şi 4.000 de salariaţi.

ADVERTISEMENT
Sursa foto – facebook

Ioan Niculae, cel care avea să preia totul după îndelungi procese și conflicte, nu este deloc interesant de aceste aspecte. Culmea, Niculae a avut probleme din cauza unei contestații făcută de ceilalți participanți la licitație. Unul dintre aceștia era chiar Dan Voiculescu.

„Ghinionul meu a fost că nu m-am uitat bine în jurul meu cine mai participă la licitație și s-a întâmplat ca la acea licitație să participe o înțelegere de patru societăți, formată dintr-un grec pe care l-au băgat în față, firma Grivco a lui domnul Voiculescu, Tabac Alera din Spania și încă o firmă din Germania, care au făcut o înțelegere ante-licitație în care își împărțiseră SNTR înainte de a-l lua la licitație”, a spus Ioan Niculae pentru Digi 24.

Ani de procese, certuri politice și fabrici devenite ruine

Au urmat ani de zile în care statul, Ioan Niculae și alți competitori și-au căutat dreptatea prin tribunale. În tot acest timp, datoriile au crescut, nimeni nu s-a mai ocupat de investiții sau măcar de păstrarea pe linia de plutire a industriei.

Sursa foto – facebook

Angajații au plecat care încotro, disperați și cu datorii adunate în timp. Salariile n-au mai venit niciodată și oamenii au privit cu nedumerire la lupta statului cu diverși investitori chemați tot de autorități să salveze.

Fabricile de ţigarete au murit una după cealaltă, au murit cu zile, așteptând minuni financiare. Minuni care n-au mai venit niciodată.

Și pentru că statul nu a știut sau nu a vrut să gestioneze corect această industrie, în timp ce investitorii privați au urmărit cu precădere alte interese.

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT