Vasile Roaită este un nume care cu siguranță nu va fi uitat. Despre el se știe că în perioada comunismului a fost omul care și-a dat viața pentru idealurile socialiste. Este acesta adevărul? Ce a dus la moartea sa și de ce a fost considerat un erou?
Vasile Roaită este considerat unul dintre simbolurile propagandei comuniste. Avea 19 ani și era muncitor la atelierele CFR Grivița, sau cel puțin așa se știa atunci. Gheorghiu Dej avea să îl numească un erou național, însă a fost într-adevăr acesta?
Numeroase așezări din România au fost redenumite în cinstea lui. Mai mult de atât, au fost ridicate inclusiv statui, iar elevii care au învățat în perioada anilor 1950 – 1960 erau nevoiți să asculte o anumită poveste.
Realitatea istorică arată însă că este vorba despre o minciună comunistă care a durat ani de zile. Practic Vasile Roaită ar fi devenit obsesia lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Cum a început însă povestea acestuia și cum a murit, de fapt, tânărul?
Marea grevă de la Atelierele CFR Grivița din luna februarie 1933 avea să fie începutul. În acea zi, muncitorii nu au mai vrut să muncească. Plata salariilor întârzia, acestea erau oricum destul de mici, iar angajații munceau în condiții mizerabile.
Astfel, aceștia au decis să se baricadeze în atelierele CFR și au tras sirena în fiecare oră, în semn de revoltă. Jandarmii au intervenit atunci și au deschis focul asupra muncitorilor. Peste 4.000 de oameni au fost arestați, iar unii dintre ei au fost uciși de gloanțe.
Iar printre cei uciși la Atelierele Grivița era și tânărul Vasile Roaită, în vârstă de doar 19 ani. Comuniștii au decis însă să dea startul unei povești emoționante. L-au transformat pe Vasile Roaită într-un erou național, fără niciun motiv, de fapt.
Mai exact, el era considerat ”eroul de la Atelierele Grivița”. Comuniștii spuneau că tânărul ar fi chemat muncitorii la luptă și că ar fi murit cu mâna încleștată pe sirenă, un simbol al luptei pentru drepturi.
El a făcut UTC-ist, post-mortem după 1948 și a ajuns și pe toate canalele media de la acel moment. Numele lui nu era cunoscut până în anul 1948. După acea dată însă, inclusiv elevii erau nevoiți să învețe despre el.
S-a făcut și o poezie dedicată acestuia, cu versuri precum ”Sirena lui Roaită e glasul/pornit din durere și fum”. În scurt timp, Vasile Roaită a intrat și în manualele școlare de atunci și a devenit o sursă de inspirație pentru numeroși artiști.
Și totuși cine a comandat o astfel de poveste? Gheorghe Ghoerghiu Dej. Și tot el a dat ordin ca aceasta să fie destructurată. În anul 1962, fostul președinte din perioada comunistă anunța că, în realitate, Vasile Roaită nu a fost chiar atât de important în revoltele de la Grivița.
Tot el spunea atunci singur că ar fi exagerat puțin. Mai apoi, la putere a venit Nicolae Ceaușescu care a decis să scape definitiv de numele lui Vasile Roaită. Toate localitățile numite după el și-au schimbat denumirea, iar statuile au dispărut.
Motivele sale au ieșit la iveală ani mai târziu. Arhivele au arătat că tânărul de doar 19 ani nu doar că nu a tras sirena, așa cum s-a zis, dar în realitate, el era un om al serviciului secret al Poliției în România interbelică.
Practic, tânărul ar fi fost infiltrat printre muncitori, pentru a afla informații despre evoluția grevei. Tocmai din acest motiv, el nu s-a implicat deloc în demersul muncitorilor. Ghinionul său a fost însă să fie împușcat întâmplător de un glonț care a ricoșat din cadrul metalic al unei uși de uzină. Acesta a murit după două sau trei zile de la împușcare, la spital.