Lino Golden retrăieşte unul dintre cele mai cumplite momente ale vieţii sale. Artistul a vorbit despre moartea tatălui său, iar emoţiile au fost atât de puternice, încât lacrimile şi-au făcut rapid simţită prezenţa.
Lino Golden are 27 ani şi este unul dintre numeroşii tineri artişti ai generaţiei actuale. Deşi este cunoscut prin prisma carierei sale, puţini sunt cei care ştiu drama prin care a trecut pe când era doar un adolescent, la început de carieră.
Cântărețul duce acum o viaţă fără griji, liniştită, însă ceva îi lipseşte cu desăvârşire, prezenţa celui care i-a dat viaţă. Lipsa lui îl bântuie pretutindeni şi tânjeşte după câteva clipe petrecute alături de tatăl lui. Bărbatul a trecut în lumea celor drepţi în urmă cu aproape 10 ani, lăsând în urma sa o familie îndurerată ce îi duce şi astăzi dorul. Invitat la podcastul lui Bursucu’, „Un podcast mişto”, Lino Golden face dezvăluiri cu sufletul plin de durere.
Aşa cum spuneam în rândurile de mai sus, Lino era doar un adolescent atunci când viaţa tatăl său a luat o întorsătură cu totul neaştepatată. Bărbatul suferea de o banală apendicită, dar neglijând-o, s-a transformat într-o peritonită care i-a fost fatală.
Bărbatul, aflat la Brașov, a căzut la podea inconştient. Din fericire viaţa i-a fost salvată de către cadrele medicale, băgându-l de urgenţă în operaţie. Acolo însă, s-a petrecut o tragedie. Creierul bărbatului a avut de suferit din cauza lipsei de oxigen cauzată de moartea clinică. Astfel că, tatăl artistului a trăit timp de trei ani cu un sindrom foarte rar.
„A stat inconştient şi în moarte clinică prea mult timp ca să i se oxigeneze creierul şi a dezvoltat un sindrom foarte rar. E un fel de amnezie cu Alzheimer. Ţinea minte amintiri din 1975, dar dacă vorbea cu mine acum, în cinci minute uita. Prima oară când a căzut, eu eram încă în Braşov. M-a sunat maică-mea şi mi-a spus că tata a căzut şi e la spital, se operează.
Eu atunci aveam 14-15 ani. Nu am apucat să vorbesc cu el, era deja inconştient, era la Urgenţe. Cei de la salvare l-au luat inconştient, nu respira. L-a salvat vecinul meu Bogdan, fiind medic. Eu nu am fost suficient de puternic la vârsta aia, ca să pot să îl văd. Cred că m-a protejat şi maică-mea. Sunt un om sensibil, eram un copil şi mai sensibil.
Cred că mama s-a gândit să mă ţină cumva departe de nişte traume, să nu îl văd în starea aia. Nu m-a lăsat să îl văd câteva zile, până nu era uman. După a venit acasă şi a venit fix în starea aia în care nu mai era el. Era alt om. De la omul ăla vulcanic, în vână, a ajuns un om molâu cu creierul varză şi cu gesturile de nu puteam să mă uit la el, că îmi venea să plâng.
Prima dată când m-a văzut m-a întrebat cine sunt. El nu mai era el, era un om care avea creierul resetat şi eu trebuia să joc în filmul lui. Dacă îl luat puţin mai tare din dorinţa de a-şi reveni, îl apuca şi pe el plânsul. Înainte, nu l-am văzut niciodată plângând. Era sensibil, dar nu îşi arăta niciodată sensibilitatea. Totul a durat trei ani.
În aceşti tre ani eu m-am mutat la Bucureşti, la Alex Velea. A rămas tot greul pe mama. Tata avea şi excese de furie în perioada aia. M-a sunat mama la două noaptea să îmi zică tata a dispărut. L-a găsit după zile. Se dusese, după amintirile lui, la magazinul unde mergeam noi mereu, să îşi ia bere. Nu avea voie alcool. Mama pleca la muncă, iar el profita de singurătate şi consuma”, a mărturisit Lino Golden, cu ochii plini de lacrimi.
Era deja plecat şi mutat la Bucureşti atunci când cel care i-a dat viaţă s-a stins. Vestea cruntă l-a devastat complet pe artist, declanşând un acces de revoltă şi furie. Lino se afla acasă cu Alex Velea şi Antonia, locuind împreună cu ei la momentul respectiv, când a primit apelul care avea să îi schimbe viaţa.
La telefon nu s-a auzit vocea mamei sale, ci a unei prietene de-ale acesteia, femeia fiind prea îndurerată ca să poată transmite mesajul fiului ei. În momentul în care a aflat ce s-a întâmplat, artistul a început să urle, având o ieşire isterică.
„Eram la Alex în casă când am primit un telefon şi o prietenă de-a mamei mi-a spus că tata a murit. M-am trântit pe jos şi am început să urlu. Am avut o criză de isterie, nu ştiam cum să reacţionez la un apel de genul, mai ales la 17 ani. Cum poate să se resemneze un copil că a aflat prin telefon de moartea părintelui său.
M-a ajutat Alex cu şoferul lui de atunci, să mă duc la Braşov în ziua aia. Tata încă era la morgă, nu puteam să îl văd. M-am dus în apartamentul în care stătea şi eu încercam să par bărbat, nu am schiţat nimic. Nici nu am plâns. Până a doua zi la înmormântare. Acolo creed că era să leşin de 3 ori. Dar în ziua aia cred că am încercat să fiu bărbat pentru mama. O vedeam că e distrusă, albă la faţă.”, şi-a continuat Lino Golden confesiunea emoţionantă.