Gică Hagi le-a dezvăluit jurnaliștilor de la France Football că în vara anului 1993, pe vremea când evolua pentru Brescia, a fost dorit de Napoli pentru înlocuirea legendarului Diego Armando Maradona, plecat cu aproximativ un an în urmă de lângă Vezuviu la FC Sevilla.
Chiar dacă „Regele” a evoluat de-a lungul carierei sale, după cum se știe foarte bine, pentru Real Madrid și FC Barcelona, se poate spune că această mutare ar fi fost cea mai importantă pentru el, bineînțeles prin prisma faptului că era vorba despre a-i lua locul celui mai bun fotbalist din lume de la acel moment și fără îndoială unul dintre cei mai buni din istorie, iar Napoli era la acea vreme o adevărată forță în Europa, în mod evident în baza performanțelor reușite sub „aura” lui „El Pibe D’Oro”.
Doar că mutarea nu s-a făcut în cele din urmă, din simplul motiv că oficialii celor de la Brescia au refuzat să îi dea drumul lui Hagi, din motive pe care el nu le-a dezvăluit însă cu această ocazie.
„În 1993, am fost la un pas să semnez cu Napoli, care mă voia pentru a-l înlocui pe Maradona, dar Brescia a refuzat oferta. (n.r. Despre supranumele de „Maradona din Carpați) Este o onoare unică, incomparabilă. Diego era cel mai bun”, a spus Gică Hagi pentru France Football.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2025/08/gica-hagi-france-football.jpg)
De asemenea, cu aceeași ocazie, el a vorbit și despre cum a ratat un an mai târziu câștigarea „Balonului de Aur”, trofeu oferit chiar de către prestigioasa publicație franceză, după ce România a fost eliminată de Suedia în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din SUA după executarea loviturilor de departajare. Până la urmă, în acel an Hagi a încheiat pe locul 4 în această anchetă, iar râvnitul premiu i-a revenit în cele din urmă bulgarului Hristo Stoichkov:
„Aveam echipă foarte puternică în apărare și la mijloc. Și știam să jucăm contraatacurile la perfecție, cu Dumitrescu, Răducioiu și cu mine în față. Aveam acea tehnică creativă, o bună calitate a șutului, viteză.
România era echipă mare, jucam împreună încă din perioada Luceafărul. Am ajuns la acest Mondial cu experiența necesară, gata să înfruntăm pe oricine ochi în ochi. Sentimentul ce domnea în cadrul grupului nostru era că puteam învinge pe oricine.
Până atunci (n,r. despre eliminarea în fața Suediei), eram cel mai bun jucător al Cupei Mondiale, cel mai decisiv (n.r. 3 goluri și 3 assist-uri). Am aflat că primeam Balonul de Aur dacă am fi învins în acel meci. M-a costat scump că nu am ajuns în semifinale, dar nu am niciun regret.
Este ceva fenomenal pentru mine să fiu printre cei mai buni jucători cu numărul 10 din istorie desemnați de France Football în 2020 (n.r a fost nominalizat între cei mai valoroși mijlocași ofensivi pentru Dream Team-ul Balonului de Aur)”.
În continuare, Gică Hagi și-a adus aminte și de momentul în care a fost transferat de Real Madrid de la Steaua, în iunie 1990: „Președintele lui Real Madrid, Ramon Mendoza, a venit la București pentru a mă întâlni, așa că n-am ezitat deloc. Am trecut de la comunism la libertate. Mi-a luat șase luni ca să mă adaptez și să ajung la același nivel cu cei mai buni jucători din lume”.
Pe de altă parte, „Regele” a vorbit și despre perioada copilăriei sale de la Săcele și a rememorat cu această ocazie și sacrificiile făcute de familia sa în perioada respectivă.
„Nu eram o familie bogată. Viața era grea în anii ’80 în România, dar am primit multă dragoste și atenție încă de la o vârstă fragedă. Poate că am avut noroc și, fiindcă eram cel mai mic, surorile mele, Sultana și Elena, aveau o responsabilitate: să se asigure că nu mi se întâmplă nimic rău”.
Nu în ultimul rând, Gică Hagi a vorbit pe larg cu această ocazie și despre proiectul de la academia sa de fotbal și, bineînțeles, și despre activitatea de la echipa de Superliga pe care o finanțează, Farul Constanța:
„Acest proiect mi-a venit în minte în ultimii ani petrecuți la Galatasaray. Voiam să rămân aproape de teren, fiindcă asta îmi place cel mai mult, și să-mi înființez propria școală pentru a le oferi tinerelor talente locale șansa de a reuși. Și ce loc ar fi mai potrivit decât orașul meu natal, Constanța, unde a început totul?
Întotdeauna m-a impresionat capacitatea unei țări mici precum Olanda de a produce atât de mulți fotbaliști buni, iar asta mă inspiră. Am fost acolo de mai multe ori de când m-am retras și am vizitat cele cinci Academii Cruyff. Sunt o dovadă pentru mine că, dacă muncești din greu, poți obține rezultate bune.
Îmi place ca echipa mea să stabilească ritmul. Dar mai mult decât tiki-taka, cheia este ca mintea să ticăie. Îmi doresc ca jucătorii mei să fie reactivi, să stabilească ritmul și intensitatea. Datorită facilităților noastre care îndeplinesc standardele europene de top, le insuflăm excelență, astfel încât să poată deveni mari profesioniști.
Inițial, proiectul era pur și simplu să avem un centru de antrenament, apoi, în timp, am reușit să înființăm o echipă de seniori, pe care am preluat-o și, aplicând principiile noastre la cel mai înalt nivel, am reușit să devenim cel mai bun club din țară (n.r. la nivel de juniori).
Trebuie să înțelegeți că cei mai buni jucători ai noștri pleacă în fiecare an, așa că trebuie să reconstruim constant lotul prin descoperirea și antrenarea de jucători noi.
Cumpărăm puțini jucători. Spre deosebire de cluburile din București, noi nu beneficiem de ajutoare publice”.