Cum a schimbat războiul din Ucraina balanța puterii în Europa. Statele din estul continentului tot mai puternice

Polonia, Statele Baltice, Finlanda, Cehia, dar și România își fac vocea tot mai puternic auzită și par să influențeze decisiv răspunsul Europei la războiul declanșat de Rusia în Ucraina în contextul în care Berlinul și Parisul nu au reușit să preia conducerea în această criză.

Schimbarea balanței puterii în Europa

În urmă cu două decenii, fostul secretar al apărării al Statelor Unite, Donald Rumsfeld a fost ironizat în Paris și Berlin atunci când a susținut că centrul de gravitate al Europei „se mută către est”, departe de „vechea Europă” dominată de către Franța și Germania, cele două state care prin forța lor politică influențau decisiv politica externă a Uniunii Europene.

Era perioada războiului din Irak, atunci când în 2003, președintele Franței, Jacques Chirac, a criticat voalat statele din Europa de est pentru susținerea pe care o acordau Washingtonului, spunând „că au ratat o bună ocazie să tacă din gură”. Era o perioadă când marile puteri europene se uitau de sus la fostele state din blocul comunist și tot ce se așteptau de la acestea era să accepte linia trasată de Berlin și Paris. Două decenii mai târziu lucrurile s-au schimbat enorm și din punct de vedere economic. Polonia a ajuns a șasea economie a Uniunii Europene și chiar România, putem spune, a ajuns cea mai mare economie din sud-estul Europei.

Însă, așa cum subliniază mai mulți experți în politică internațională, momentul care pare să fi schimbat decisiv balanța puterii în Europa este invazia declanșată de Rusia împotriva Ucrainei în 24 februarie 2022. Dacă în anul 2014, atunci când Moscova a invadat și anexat Peninsula Crimea, răspunsul Europei a fost condus în principal de către Germania și Franța, de această dată vocile care au dominat poziția vechiului continent au fost cele ale statelor din est.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

„Pentru prima dată după 1989, statele centrale și estice din UE și NATO nu se află doar în centrul unei crize majore, ci și în fruntea reacției continentului. Acestea au primit cea mai mare parte a celor aproximativ opt milioane de refugiați ucraineni care au fugit din calea războiului, au fost primele care au susținut trimiterea de ajutoare către Kiev și au făcut presiune pentru măsuri mai îndrăznețe din partea Bruxelles-ului în ceea ce privește apărarea europeană și securitatea energetică”, scrie publicația New Statesman care notează că lideri precum Kaja Kallas din Estonia sau Sanna Marin din Finlanda, ambele cu poziții ferme împotriva Rusiei, au o influență mult mai mare decât ar justifica-o statutul celor două țări. „Statele Baltice reușesc să aibă o influență mult peste forța lor. Cehia duce cu succes președinția Consiliului European iar România a fost foarte puternică în ceea ce privește problemele de apărare”, este citat Milan Nič, cercetător la German Council on Foreign Relations.

Aceeași poziție o notează și Andrew A. Michta, decanul centrului de studii de securitate de la George C. Marshall European Center for Security, într-un editorial recent publicat în Politico.

„Războiul din Ucraina este o bătălie decisivă pentru viitorul Europei, pentru reconfigurarea sa geostrategică și, în cele din urmă, pentru noua sa arhitectură de securitate. Acesta marchează o schimbare tectonică în evoluția continentului, cauzată atât de o eroare istorică a lui Putin, cât și de rezistența poporului ucrainean. Iar răspunsul rapid, aproape instinctiv, al Statelor Unite de a oferi asistență militară și economică nu a făcut decât să accelereze această schimbare.

Acesta este un război care transformă sistemul, deoarece a scos la iveală scheletul calcifiat al distribuției puterii în Europa, aparent scufundat sub un strat de instituții, generat de decenii de supranaționalism pentru a compensa slăbiciunea militară a continentului de după 1945”, subliniază acesta.

Digisport.ro

Ilie Năstase a văzut "bijuteria" de 2,8 milioane € a lui Ion Țiriac și a făcut gluma zilei

Europa de Est, tot mai puternică

Influența crescândă a statelor din estul Europei vine și în contextul în care atât Germania, cât și Franța nu au reușit să se impună și să conducă răspunsul Uniunii la agresiunea Rusiei. Germania, principala putere economică din UE, a părut adesea ezitantă, cel puțin la începutul războiului, iar noul ei cancelar, Olaf Scholz, nu pare a avea interesul și capacitatea de a naviga o astfel de criză. La fel, președintele Emmanuel Macron pare mai mult să fi exasperat atât Kievul cât și capitalele estice europene cu repetatele lui declarații privind negocierile cu Vladimir Putin. Eerik-Niiles Kross, fostul șef al serviciilor de informații din Estonia, acum deputat în Parlamentul țării, declara că la începutul invaziei Rusiei, atât Macron cât și Scholz erau ocupați „să-și calce cămășile în pregătirea negocierilor cu Putin” și nu să ajute militar Ucraina să reziste.

Această neîncredere în marile puteri europene a determinat statele estice să înceapă un program masiv de înarmare ce e pe cale să le transforme în principalele puteri militare ale continentului, subliniază Dimitar Becev, cercetător la Carnegie Europe, într-un editorial pentru Al Jazeera.

„Faptul că țările și națiunile din Europa de Est au o influență crescândă și că sunt mai mult decât niște pioni în luptele pentru putere ale unor actori mai mari este un element cheie din acest război.

Polonia a devenit un jucător mult mai influent în apărarea europeană decât a fost vreodată. Acum își mărește cheltuielile pentru apărare de la 2,2% din produsul său intern brut la un nivel record de 3% din PIB în 2023, una dintre cele mai mari rate din cadrul NATO. Banii vor merge în modernizarea și extinderea forțelor sale militare și ar putea face din armata poloneză una dintre cele mai mari de pe continent. Varșovia achiziționează tancuri și obuziere autopropulsate din Coreea de Sud într-o tranzacție în valoare de 5,76 miliarde de dolari și va achiziționa avioane de luptă de ultimă generație F-35 din SUA în următorii ani.

Cazul polonez nu este o excepție. Bugetul de apărare al României va ajunge anul viitor la 2,5% din PIB, cu mult peste pragul de referință al NATO de 2%. Statele baltice – Letonia, Lituania și Estonia – vor atinge, de asemenea, obiectivul de a cheltui 2,5% din PIB-ul lor în următorii ani”, notează acesta.

Și publicația New Statesman subliniază că Polonia devine principalul pol de putere de pe flancul estic al alianței, notând importanța economică și a altor state de la marginea continentului.

„NATO investește noi resurse în Polonia, SUA construiește o nouă bază permanentă, iar Varșovia investește în armata sa pentru a o transforma în cea mai mare din UE, cu 300 000 de soldați. Faptul că are resursele necesare pentru a face acest lucru indică o altă evoluție care modifică echilibrul Europei: noile state membre converg din punct de vedere economic cu cele vechi. Cehia este acum mai bogată pe cap de locuitor decât Spania, iar Polonia ar putea depăși Regatul Unit până în 2030”, scrie și sursa citată.

Andrew A. Michta, care subliniază că centrul de putere în Europa migrează în special spre nord-estul continentului, atât prin exemplul Poloniei dar mai ales prin aderarea Suediei și Finlandei la NATO, este de părere că această transformare se datorează faptului că liderii europeni au ignorat decenii întregi importanța forței militare și a securității. Mai mult acesta subliniază că după încheierea războiului Ucraina va avea și ea o voce importantă în ceea ce privește securitatea continentului, nu doar prin faptul că va avea cea mai mare armată din Europa.

„Atunci când o națiune și-a câștigat libertatea printr-un sacrificiu îngrozitor și sângeros, apărându-i pe alții de pe continent în acest proces, nu poate fi lăsată deoparte și să i se spună că este un stat periferic. Astfel, o Ucraină victorioasă își va revendica locul în Europa prin amploarea sacrificiului său, în timp ce atât SUA, cât și națiunile europene care au jucat un rol-cheie în victoria sa – în special cele de pe flancul estic al NATO – vor deveni cu atât mai influente”, subliniază Andrew A. Michta.

De altfel, Eoin Drea, cercetător la Wilfried Martens Centre for European Studies, nota într-un articol publicat în Foreign Policy că statele estice nu par dispuse să-și mai negocieze securitatea și să se bazeze pe vechile puteri europene în ceea ce privește apărarea.

„Dacă membrii estici, baltici și nordici nu reușesc să modeleze strategia UE privind Rusia în așa fel încât să depășească inacțiunea franceză și germană, aceștia își vor căuta securitatea în altă parte – în special cooperând mai strâns cu membrii NATO din afara UE, cum ar fi Statele Unite și Marea Britanie. De fapt, ei deja o fac. Când Macron vorbește despre “autonomia strategică” a UE independentă de Statele Unite, se aprind luminițe de avertizare în capitalele din estul UE, unde toleranța pentru acest tip de discurs se reduce rapid”, notează acesta în Foreign Policy, subliniind că în ceea ce privește securitatea statele estice nu sunt dispuse la compromisuri cu Parisul și Berlinul care par a accepta ideea încetării războiului indiferent de costurile pe care le-ar presupune pentru Kiev.

„Dacă Parisul și Berlinul continuă să se concentreze pe încheierea războiului cu orice preț pentru Kiev, nu vor face decât să întărească ideea că interesul Europei Occidentale în statele estice este în primul rând economic. Acest lucru, la rândul său, va forța mai multe capitale estice să urmeze exemplul Ungariei de a bloca în mod deliberat deciziile cheie ale UE – pur și simplu pentru că aceasta este cea mai bună pârghie împotriva unei Europe de Vest care este deja dornică să vadă războiul Rusiei drept istorie”, scrie acesta.