Ultima perioadă a adus, din păcate, o creștere fără precedent a cazurilor în care așa-numiții urși-problemă, au ajuns să atace oamenii ziua în amiaza mare și să intre nestingheriți pe proprietățile acestora. Acest lucru generează la rândul său nenumărate probleme, spaima populației care locuiește în zonele unde trăiesc urși, dar și scăderea turismului în respectivele zone fiind numai două dintre acestea.
La acestă situație a contribuit inclusiv comportamentul iresponsabil al turiștilor, care își imaginează că urșii pot – sau trebuie – hrăniți precum un animal de companie. Efectul? Atacuri agresive pe bandă rulantă ale urșilor, în special în județele Harghita și Covasna, dar nu numai. Oameni (în cazul fericit) mutilați, iar în cazul extrem, din păcate, persoane care își găsesc sfârșitul în ghearele acestor animale deosebit de periculoase.
Nu este de mirare, prin urmare, că populația locală a ajuns la saturație, ieșind în stradă pentru a atrage atenția asupra acestei probleme, iar Ministerul Mediului discută în aceste zile o modificare a legislației astfel încât animalele agresive să poată fi împușcate în maximum 24 de ore.
Așa stând lucrurile, trebuie remarcat faptul că eterna victimă a contrelor dintre autoritățile centrale și ONG-urile ce apără drepturile animalelor sunt chiar oamenii care trăiesc în zonele intens populate de urși. Iar teroarea în care trăiesc aceștia crește constant, din moment ce populația de urși a crescut și ea pe măsură, conform ultimelor estimări aceasta depășind numărul de 8000 de exemplare.
O astfel de fractură de logică, prin urmare, a venit recent chiar din partea WWF (World Wide Fund for Nature) România, care a remis publicului un comunicat în care arăta că ”vânătoarea nu are cum să rezolve conflictul om-urs”. Mai mult, în același comunicat se arăta necesitatea menținerii ”pe termen lung a populației de urs brun și a habitatului său într-o stare de conservare favorabilă, în coexistență cu oamenii”.
Ori tocmai această presupusă coexistență este problema, pentru că realitatea din teren dovedește că ea nu se poate realiza. Urșii devin o problemă prin comportamentul iresponsabil al turiștilor, menținându-se în felul acesta un cerc vicios pe care acum Ministerul Mediului este chemat să-l rezolve.
Un document oficial al Comisiei Europene arată, însă, cum acționează o serie de state europene în cazul urșilor dependenți de mâncarea oferită de turiști și care, pe cale de consecință, capătă comportamentul pe care îl au urșii-problemă:
Cu toate acestea, urșii pot deveni o problemă și în alte țări din Uniunea Europeană, cazul unui bărbat în vârstă de 57 de ani sfâșiat recent de urs în Slovacia, stând mărturie în acest sens. Nu în ultimul rând, este de remarcat inclusiv faptul că, din numărul total estimat de peste 15.000 de urși prezenți în Europa, mai mult de jumătate dintre aceștia se află în România.
Situația în țara noastră, însă, este cu atât mai stringentă cu cât, după cum a declarat chiar ministrul Mediului, Tanczos Barna, într-o intervenție la Digi24, ”față de 2016, 2021 va fi probabil anul care va marca această creștere (a numărului de apeluri la 112, n.r.) de zece ori”.
Cât despre modul efectiv de operare, ministrul a declarat că situația va fi abordată gradual, în funcție de gravitatea situației. Prin urmare, dacă ursul este la prima ”abatere”, se va recurge la alungarea acestuia, apoi, pe măsură ce aceste ”abateri” se repetă, se poate ajunge la tranchilizare, ba chiar ”extragere” prin împușcare.