Cum ajung bolnavii psihic să comită crime care îngrozesc România. Medic psihiatru: “Nu suntem pregătiți. Nu avem un sistem de prevenție”

La o căutare sumară pe internet, având ca pretext tragedia din Bascov, am găsit destul de multe cazuri de crime comise de persoane cu afecțiuni psihice.

Crimele care îngrozesc România

Printre cele mai recente și mai mediatizate omucideri al căror autor suferea de boli psihice se numără cazul bărbatului din Roman care în august anul trecut și-a înjunghiat soția și fiicele gemene în vârstă de nici trei luni, una dintre fetițe decedând, cazul femeii din Craiova care a ucis o tânără împingând-o în fața metroului bucureștean, crima înfiorătoare de la Spitalul de Psihiatrie Săpoca când un bolnav și-a atacat colegii de salon cu un stativ, omorând 7 persoane și rănind grav alte 6.

Ca și crima comisă de afaceristul brașovean care se credea Dumnezeu și care și-a ucis bunica, sugrumând-o cu mâinile goale pe fondul unui conflict spontan sau de crimele de la Caracal comise de Gheorghe Dincă, cel care își așteaptă și astăzi sentința.

În cele mai multe dintre cazuri, se știa că persoanele în cauză suferă de astfel de afecțiuni și au tendințe violente. Iată de ce am contactat un specialist în sănătate mintală, care a explicat pentru FANATIK de ce nu pot fi prevenite astfel de tragedii.

Digi24.ro

Cum a reușit un bărbat să stea gratis timp de 5 ani într-un hotel celebru din New York

Dr. Alexandru Paziuc, medic primar psihiatrie la Spitalul de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc, președinte al Asociației Române de Psihiatrie Socială, spune că răspunsul este unul simplu.

“Nu avem un sistem de prevenție. Un astfel de sistem ar însemna reorganizarea sistemului de sănătate. Din păcate, la noi, la ora actuală, sănătatea mintală este asigurată în primul rând de spital și la nivel de cabinet medical individual.”

În prezent, explică specialistul, cabinetele medicale individuale de psihiatrie sunt supraaglomerate de cazuri, iar spitalele la rândul lor și ele sunt supraaglomerate de cazurile care vin.

“Pe de o parte este o stigmatizare a bolnavului psihic, iar familia și bolnavul, în general, nu doresc să vină la cabinetul de psihiatrie sau chiar la cabinetul psihologului și cu atât mai mult la un spital.

Digisport.ro

FOTO Au ”explodat” după ce au văzut în ce o să apară americancele la Jocurile Olimpice

Din necunoaștere, familia nu realizează ca are în față o persoană care pas cu pas face o tulburare psihică. Pentru că, în general, tulburarea psihică nu vine ca un meteorit, nu e o viroză care peste noapte ne-a transformat.

Apare, are o perioadă premorbidă care poate dura luni sau chiar ani de zile, încetul cu încetul se accentuează pentru că nimeni nu ia nicio măsura sau atitudine vizavi de această persoană. Fie familia e hiperprotectivă, fie din necunoaștere, fie mediul în care trăiește, școala.

Și atunci sigur că ne aflăm în această situație în care pacienții depășesc anumite nivele de normalitate și ajung să facă uneori niște acte deosebite cu implicații așa zis medico-legale.

Ca și procent, la 100 de pacienți, numărul celor care fac astfel de acte este mult mai mic față de cazul a 100 de persoane așa-zis normale.”

Reamintim că, de exemplu, autorul crimelor din Bascov era cunoscut ca suferind de schizofrenie paranoidă și era în evidența DGASPC având certificat de handicap. Medicul său psihiatru a declarat că îi prescria bărbatului același tratament de 8 ani. Nu știm însă dacă acesta își lua medicația conform schemei de tratament sau dacă cineva din familie avea grijă ca bărbatul să-și ia tratamentul.

Alte două crime comise de persoane cu diagnostic de schizofrenie s-au petrecut în 2017, respectiv 2015. În primul caz un bărbat de 36 de ani din Galați și-a ucis mama în camera de hotel din Vatra Dornei pentru că aceasta nu l-a lăsat să fumeze. În 2015, o femeie de 43 de ani din Zalău și-a ucis mama într-un acces de violență. Ucigașa fusese învoită din spitalul de psihiatrie unde se afla internată pentru ca părinții să-i celebreze ziua de naștere și se pare că nu și-a mai luat tratamentul.

Nu avem condiții în care să-i spitalizăm

Medicul psihiatru a mai explicat și ce se întâmplă cu o persoană care ajunge într-un spital de psihiatrie în plin episod psihotic.

“Problema se pune la o persoană care este diagnosticată, o persoană care ar trebui să facă un tratament, care face un episod psihotic, se internează în condiții de urgență într-un spital de psihiatrie.

Acolo urgența poate rămâne 10-14 zile sau, la cronici, 30-40 de zile, după care, în mod normal, persoana respectivă se reîntoarce în comunitate. Pentru că această Casă de Asigurări nu plătește mai mult și nu avem condiții în care să-i spitalizăm”, a precizat dr. Paziuc pentru FANATIK.

Alexandru Paziuc a tras și un semnal de alarmă legat de soarta pacienților suicidari sau a persoanelor care suferă de diferite forme de demență pentru care nu există asistență sau sprijin în comunitate: “Uneori ni se spune ‘luați-l că-i al vostru’, de parcă nu-i al comunității din care provine și care poate chiar a și generat situația respectivă.

Nu discutăm doar de cei care fac crime. Hai să discutăm și de cei care comit suicid pentru că se simt izolați, părăsiți, marginalizați și, chiar dacă fac un tratament, condițiile de asistență din comunitate nu există”

Două cazuri de suicid au fost recent în atenția publicului. Cel al femeii de 32 de ani din Timișoara care s-a aruncat de pe un bloc din oraș cu copiii minori în brațe și cel al tatălui de 30 de ani din Bacău care și-a aruncat doi dintre copii în barajul Berești după care s-a sinucis. În ambele situații, sinucigașii-criminali fuseseră internați la psihiatrie nu cu multă vreme înainte de a comite faptele.

“Nu suntem pregătiți”

Medicul psihiatru mai spune că numărul vârstnicilor suferind de demență care sunt, practic, abandonați în case este din ce în ce mai mare, iar instituții specializate în care aceștia să fie îngrijiți sunt puține și mult prea scumpe.

”Să vorbim de persoanele de vârsta a treia care au diagnostic de demență, întrucât nu există la ora actuală un serviciu specializat de asistență, de gerontopsihiatrie, nici măcar specialitatea nu este cunoscută la noi.

Ne confruntăm cu multe astfel de situații în care copii plecați în afară și-au lăsat părinții, bunicii singuri în locuință. Azilele care sunt sau centrele care există sunt în general în sistem privat și costă destul de mult și atunci acești vârstnici rămân acasă cu riscul de a uita focul, de a uita apa.

Se fac reclamații la primărie, la doctor sau știu eu unde, dar care este rezolvarea? Pentru că până la urmă nu avem centre specializate pentru așa ceva.  Ceea ce există este prea puțin pentru solicitările care sunt. Din păcate, sunt foarte multe persoane care sunt abandonate efectiv în locuințele lor.

Ne trezim uneori iarna că sunt aduși la psihiatrie pentru că nu au căldură sau mâncare acasă, dar asta nu este o soluție, decât de moment. Sistemul nu-ți permite să-l ții”, a mai spus dr. Paziuc pentru FANATIK.

Specialistul mai spune că, din cauza deficiențelor sistemului de sănătate mintală din România, ajung să stea în același salon persoane cu afecțiuni extrem de diferite și astfel se ajunge la tragedii precum cea din Spitalul de la Săpoca, amintită anterior, sau ca cea petrecută tot la Săpoca în 2002 când un pacient care își ucisese mama și care evadase de mai multe ori din instituție, a dat foc unui salon, ucigând 3 pacienți și rănind grav alți 6.

Sau chiar ca cea de la Centrul de Reabilitare și Recuperare din Tălmaciu, unde, în 2018, un pacient de 32 de ani a rămas fără ambii ochi și a fost mușcat de gât de un alt bărbat internat la spital, care suferea de un retard mintal ușor, cu tulburări de comportament și elemente psihotice. Totul, sub privirea îngrozită a supraveghetorilor.

”Nu suntem pregătiți. Nu pot să pun un pacient cu schizofrenie lângă un pacient cu demență, care necesită mai mult îngrijiri decât asistență medicală. E cu totul și cu totul altceva. Ori la noi lucrurile astea se confundă. Psihiatria noastră le face pe toate.

Și atunci sigur că există acest risc. Pacientul să nu dorească să vină la spital, să facă un tratament. Servicii de monitorizare la nivel comunitar nu există, ca să prevenim o eventuală situație de genul medico-legal de care vorbeam la început”, mai spune specialistul.

“Încetul cu încetul se scapă pacientul de sub control”

Medicul a explicat și cum ajung să se piardă pacienții printre crăpăturile sistemului de sănătate mintală din cauza lipsei de monitorizare în comunitate.

“Noi medicii nu avem dreptul să luăm libertatea unei persoane, dar avem posibilitatea, conform legislației, să aplicăm o lege sau o sentință judecătorească și atunci această persoană trebuie supusă unei expertize medico-legale, expertiză care reconfirmă diagnosticul respectiv și îi dă în prima fază obligativitatea de a face tratament.

Care înseamnă că vine la cabinetul medicului care îl consultă, îi scrie rețeta și-l trimite înapoi în comunitate. Ei, mai departe nu-l monitorizează nimeni dacă își ia tratamentul, dacă nu-și ia tratamentul, dacă are un comportament adecvat.

Vine din nou peste o lună de zile. Sigur că observăm că lucrurile sunt așa cum sunt. Noi ca medici schimbăm, poate ceva nu e ok la tratament și așa, încetul cu încetul, se scapă pacientul de sub control pentru că, repet, nimeni nu-l monitorizează în comunitate”, subliniază medicul psihiatru.

În cazul crimelor din Bascov, atât medicul psihiatru curant, cât și medicul șef de clinică s-au declarat șocați de faptele comise de bărbatul care ar fi luat un tratament de ultimă generație, tratament la care reacționa perfect, fără niciun fel de efect secundar.

Echipă mobilă de asistență la domiciliu

Dr. Alexandru Paziuc este un susținător al alternativelor comunitare de îngrijire psihiatrică, spitalul la care lucrează având o echipa mobilă de asistență psihiatrică.

”Noi aici (la Spitalul de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc n.r.) avem o echipă mobilă pe care am înființat-o în 2009 printr-un program european și nici la ora actuală nu este legiferat cadrul legal.

Noi facem în continuare voluntariat. Ne deplasăm la domiciliul persoanelor cu anumite probleme ca să le ajutăm să se insereze în comunitate, să învățăm familia cum să se comporte cu ele, să spunem primăriei ce are de făcut cu aceste persoane. Deci nicidecum, cum au crezut unii, că facem o echipă mobilă să luăm pacientul de la domiciliu să-l aducem forțat la spital.

Nu există servicii de asistență comunitară psihiatrică, care ar trebui să predomine.

Noi suntem în secolul 21 și avem o asistență de secol 19 sau 20: patul, spitalizarea pacientului și nicidecum reintegrarea și resocializarea și incluziunea acestui pacient în comunitate.

S-a încercat crearea unor centre de sănătate mintală, dar asta a fost doar pentru intrarea în Uniunea Europeană.  Suntem în 2022 și n-am făcut mai nimic pentru pacient. Pacientul nostru este în continuare pericol, este în continuare marginalizat, este în continuare discriminat”, a mai explicat, pentru FANATIK, dr. Alexandru Paziuc.

Condamnarea acestor persoane la închisoare nu e o soluție

Potrivit unei statistici din primăvara acestui an, în România există oficial 80.000 de pacienți cu afecțiuni psihice aflați în grija familiilor. Alți 3.000 de bolnavi sunt internați în centre ori spitale.

Președintele Asociației Române de Psihiatrie Socială a vorbit și despre dificultățile în tratarea pacienților psihotici, dar și despre cât de eficientă este o condamnare la închisoare a unei persoane cu afecțiuni psihice care a comis o infracțiune.

“La ora actuală, chiar avem medicație foarte bună, dar în ultimul timp a început să lipsească. Ne lipsește multă medicație injectabilă. E greu la un pacient psihotic să îi dai tratament pe gură și să nu ai tratament injectabil. Multe medicamente au început să lipsească.

Vedeți ce se întâmplă în spitalele celelalte, de implicație medico-legală, avem vreo patru astfel de unități în țară. Pacienții stau câte doi într-un pat și nu știu dacă acolo se face reabilitare.

Le e frică să dea verdictul de externare pentru că nu are cine să-i preia în comunitate. Și atunci ce am făcut?

(Condamnarea lor la închisoare) nu este o soluție. Pentru că o persoană cu tulburări psihice necesită totuși un tratament, dar tratamentul nu constă în a sta după niște gratii sau după niște uși închise, ci pe de o parte sub medicație, care e absolut obligatorie, iar pe de altă parte sunt servicii – în altă parte, nu la noi – de reintegrare, pas cu pas, a pacientului în comunitate”, a mai declarat medicul psihiatru.

Printre bolnavii psihic care au ajuns după gratii după ce au comis crime se numără autoarea crimei de la metroul bucureștean, Gheorghe Dincă, educatoarea Oana Răzvana Neț care în 2018 și-a înecat fetița de 4 ani în cadă și care a primit o condamnare de peste 18 ani de închisoare și Florin Mircea Buliga, care, tot în 2018, și-a ucis soția și cei doi copii după ce ar fi avut o ”revelație”. Acesta a fost condamnat în primă instanță la închisoare pe viață.

Atunci când există dubii cu privire la discernământul unei persoane care a comis p faptă penală gravă, se face de către INML o expertiză medico-legală psihiatrică și, atunci când este stabilită lipsa discernământului, parchetul solicită instanței măsura definitivă a internării făptuitorului într-unul dintre cele patru Spitale de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță din țară: Săpoca, județul Buzău, Jebel, județul Timiş, Ștei, județul Bihor și Spitalul de Psihiatrie Pădureni-Grajduri din județul Iași.

Potrivit conducerii Spitalului Săpoca, citată de publicația VICE, durata medie de spitalizare în secțiile de măsuri de siguranță este de aproximativ 3 ani. Cei care sunt externați primesc măsura de siguranță a obligării la tratament medical.

Ceea ce însemnă că trebuie să se prezinte regulat la un spital din județul de care aparțin, iar spitalul la care a fost repartizat pacientul are obligația de a anunța instanța dacă persoana a venit să urmeze tratamentul, dacă lipsește, dacă medicamentele nu-și fac efectul și trebuie să fie din nou internat sau dacă nu mai are nevoie deloc de tratament.

Astfel de momente nu zguduie pe cine ar trebui

Discuția FANATIK cu doctorul Alexandru Paziuc se încheie pe un ton deloc optimist. Tragedii precum cea de la Bascov stârnesc reacții în sistemul de sănătate mintală, în comunitate, dar nu au adus până acum schimbările necesare pentru a evita sau a reduce cât mai mult astfel de cazuri.

“Sunt astfel de momente care zguduie sistemul de sănătate, adică pe noi colegii (medici psihiatri, infirmieri, asistenți, psihologi), zguduie comunitatea, dar nu zguduie pe cine ar trebui să zguduie ca să evităm, să reducem cât mai mult astfel de cazuri. Și să lucrăm și noi în siguranță.

Am 30 de ani de psihiatrie și abia aștept să ies la pensie ca să ies dintr-un sistem care… și să nu vă mirați că de exemplu și medicii noștri psihiatri, care sunt foarte bine pregătiți, când vă că sistemul este așa cum este și nu-ți asigură o continuitate a efortului pe care l-au făcut pleacă.

Într-o țară în care ai mai multă siguranță, vorbesc ca sistem. Nu e o problemă de bani, nu e o problemă de salariu sau așa ceva. E greu să ai în loc de 14 pacienți, 20-30 de pacienți, să fii supraaglomerat și mai vine și un astfel de caz care îți dă totul peste cap pentru că asta se întâmplă”, a concluzionat medicul psihiatru.