De patru ani ne pregătim pentru Euro 2020. Pare un termen de timp foarte mare pentru patru meciuri la turneul final, însă ziua cea mare a venit și pe 13 iunie 2021, cu un an întârziere din cauza pandemiei, Bucureștiul a găzduit primul meci de la Campionatul European.
Sărbătoarea a fost din start umbrită pentru suporterii naționalei României de ratarea calificării la turneul final. Nu am reușit nici în preliminariile clasice, nici prin Nations League să obținem calificarea și asta a mai tăiat din entuziasm.
Însă, spre deosebire de Irlanda, care nu a mai găzduit Euro după ce a ratat calificarea, România și-a ținut promisiunea și autoritățile au făcut tot posibilul ca Arena Națională să se prezinte în cele mai bune condiții pentru Euro.
Chiar dacă asta a însemnat să închidă cel mai mare stadion al țării pentru trei luni de zile, interval în care FCSB își juca meciurile de play-off în exil, iar Supercupa, finala Cupei și singurul meci al naționalei României din martie încoace pe teren propriu, au fost disputate la Ploiești.
Duminică, traficul în București este mai relaxat și cu gândul acesta ne îndreptam spre stadion. Însă, ambuteiajele au apărut pe măsură ce ne apropiam de zona bulevardului Basarabia, blocat pentru meci.
Polițiștii au avut mai multe stângăcii și deseori ajungeau să se contrazică în privința accesului, semn că nu și-au făcut bine temele pentru acest eveniment. Unii polițiști spuneau că avem “undă verde”, alții că e interzis să intrăm pe bulevard cu mașina, iar totul s-a încheiat cu îndemnul “nu pe aici intrați, pe cealaltă stradă”.
Cu parking-ul de la UEFA în geam, am fost nevoiți să lăsăm mașina pe străzile lăturalnice Arenei Naționale, asemeni altora pentru că, în cele din urmă, oamenii de ordine au venit o regulă nouă: “Puteați intra pe aici dacă veneați până la ora 14:00”. Adică 5 ore înainte de meci.
Este un alt fel de a spune: “S-a rezolvat! Nu se poate”. Trecând peste acest aspect, am văzut oameni nevoiți să își lase mașinile la bulevard, încercând să profite de fiecare centimetru liber “parcabil”.
Bulevardul Basarabia a fost pustiu. Nici când meciurile de pe Arena Națională se jucau cu 50.000 de oameni, bulevardul nu era complet închis. Însă am trecut peste acest inconvenient organizatoric și am luat-o la pas spre stadion.
Ne-am întâlnit cu mai multe grupuri de fani macedoneni care se opreau la fiecare chioșc sau fiecare terasă în drum spre Arena Națională pentru o “pauză de hidratare”. Cu un kilometru până la Arena Națională au apărut și voluntarii, care îi ghidau pe fani și le răspundeau la întrebări.
Lângă stadion nu a fost aglomerație. Și pentru faptul că aveau acces doar 12.500 de fani, dar și datorită faptului că au fost detașați foarte mulți oameni la porți pentru controlul corporal, astfel încât timpii de așteptare să fie cât mai mici.
Un alt punct nervalgic observat la capitolul organizare sunt informațiile pe care le ofereau voluntarii. Faptul că am avut 1000 de voluntari este un avantaj, fără doar și poate, dar asta a dus și la probleme de comunicare.
Deseori se contraziceau între ei și unii fani nu știau pe unde trebuie să o ia ca să aibă acces în stadion. În drum spre masa presei, am întâlnit un grup de fani macedoneni care căutau peluza, dar au ajuns la “covorul roșu” de la VIP.
La trei luni de la ultimul meci, stadionul arăta schimbat. În bine! Masa presei a fost la cele mai înalte standarde, refăcută complet. Nu exista niciun scaun lipsă pe Arena Națională, nocturna a fost schimbată și gazonul arăta impecabil, la 24 de ore de la inundație.
Sonorizarea a fost foarte bună, iar spectacolul și tumultul tribunelor ne duceau cu gândul la faptul că se joacă un meci de turneu final pe Arena Națională. Pentru asta, un mare merit îl au spectatorii din Macedonia de Nord, care au savurat la maximum debutul naționalei lor la Euro, chiar dacă în final au plecat dezamăgiți de la stadion.
Austriecii au fost mai tăcuți pe toată durata meciului, dar s-au revanșat în final de meci când favoriții lor au închis confruntarea după golul de 3-1 al lui Arnautovic. Un meci de gală în care Bucureștiul s-a ridicat la înălțimea așteptărilor.
Sărbătoarea era completă dacă participa și naționala României la acest turneu final. Nici nu ne imaginăm ce însemna ca în locul Macedoniei de Nord să fie naționala noastră, pe teren propriu la un turneu final.
Așa, ne bucurăm de faptul că organizăm meciuri de la un Campionat European, însă avem amărăciunea de a organiza o petrecere la care noi nu suntem prezenți.