Sergentul Vadim Șișimarin, în vârstă de 21 de ani, și-a cerut „iertare” atunci când a fost confruntat cu văduva lui Oleksandr Șelipov, în vârstă de 62 de ani, pe care l-a împușcat în cap cu o pușcă de asalt AK-47 în a cincea zi a invaziei Rusiei.
Cazul a fost amânat joi pentru pronunțarea sentinței, Șișimarin se confruntă cu posibilitatea unei pedepse cu închisoarea pe viață în spatele gratiilor.
Dar procurorii au dezvăluit că doi dintre camarazii săi, care trebuiau să depună mărturie împotriva lui, au fost trimiși înapoi în Rusia într-un schimb de prizonieri.
Vestea unei posibile înțelegeri cu Moscova a apărut atunci când văduva lui Șelipov, Katerina, le-a spus judecătorilor că va fi de acord ca Șișimarin să fie schimbat cu ucrainenii capturați în fabrica Azovstal din Mariupol.
Femeia de 61 de ani a spus: ”Vreau ca el să fie condamnat pe viață, dar dacă va fi schimbat cu apărătorii Azovstalului, băieții noștri de la Mariupol, nu mă deranjează. Nu mă voi împotrivi”, relatează The Guardian.
Forțele ruse au în custodie peste 1.700 de luptători ucraineni care locuiau în tunelurile de sub fabrică, după un asediu de două luni care i-a transformat în eroi naționali. Kievul a declarat că negociază un schimb cu prizonieri ruși.
Dar Rusia nu a confirmat că va avea loc un schimb de prizonieri.
Într-un schimb tensionat de replici desfășurat la Curtea de Apel din Kiev, Katerina Șelipova l-a confruntat pe ucigașul soțului ei, întrebându-l: „Spune-mi ce ai simțit când l-ai ucis pe soțul meu? Regreți această crimă?”
„Îmi recunosc vina. Înțeleg că nu mă poți ierta. Îți cer iertare”, a răspuns sergentul..
Katerina Șelipova a continuat: „Spuneți-mi, vă rog, de ce ați venit aici? Să ne protejați? De cine? De soțul meu pe care l-ați ucis?”
„Doar urmam ordinele”, a răspuns Șișimarin. Procurorii le-au arătat judecătorilor trei AK-47 – inclusiv arma crimei – despre care au spus că au fost confiscate de la Șișimarin și tovarășii săi după arestarea lor.
Șelipov – un fost angajat KGB – își împingea bicicleta către casă și vorbea la telefon când a fost împușcat la câțiva metri de ușa casei, pe 28 februarie, în satul Chupakhivk, din nord-estul Ucrainei.
Depunând mărturie în instanță pentru prima dată, Șișimarin a spus că se afla pe bancheta din spate a unui Volkswagen Passat rechiziționat, în timp ce el și alți militari ruși fugeau dintr-o ambuscadă ucraineană.
Aceștia au fost atacați în timp ce încercau să evacueze trupele din unitatea sa care fuseseră rănite de un alt tanc rus într-un așa-zis incident de foc prietenesc.
Vadim Șișimarin a mai povestit că un ofițer „a țipat” la el să-l împuște pe Șelipov, adăugând: „Nu am vrut. A început să strige că trebuie să trag. Spunea că o să ne pun pe toți în pericol dacă nu o fac. L-am împușcat la distanță mică cu o rafală automată. L-am ucis. Nu am vrut să-l ucid. L-am împușcat ca să mă lase în pace (ofițerul superior n.r.)”.
Când se apropiau de satul următor, au fost atacați de un grup de săteni înarmați cu puști de vânătoare. Șișimarin a spus că ofițerul care i-a ordonat să-l ucidă pe Șelipov a fost ucis. Supraviețuitorii s-au ascuns peste noapte înainte de a se preda.
Relatarea lui a fost susținută de rusul Ivan Maltisov, în vârstă de 20 de ani, care a spus: „Vadim nu a vrut să împuște civilul, dar ofițerul striga la el, spunând că vom muri cu toții din cauza inacțiunii lui, așa că a tras trei sau patru cartușe”.
Sergentul Șișimarin a pledat miercuri vinovat pentru uciderea lui Șelipov.
Autoritățile ucrainene au amânat audierea de miercuri la scurt timp după ce sergentul Șișimarin a pledat vinovat, deoarece nu era suficient spațiu pentru a-i găzdui toți cei care doreau să participe la ședința de judecată. Judecătorii s-au întrunit într-o sală mai mare de la Curtea de Apel din Kiev.
Dovezile trebuie să fie ascultate în continuare, în ciuda pledoariei de vinovăție a sergentului Șișimarin pentru a se asigura că inculpatul nu a pledat vinovat pentru a apăra pe altcineva, pentru a stabili o evidență a faptelor și din cauza severității potențialei pedepse, spun experții juridici ucraineni.
Sergentul Șișimarin, 21 de ani, din orașul Ust-Ilimsk, din regiunea Irkutsk din Siberia, și-a încheiat serviciul militar obligatoriu în mai 2020, dar a semnat un contract pentru a continua să servească în armată, potrivit unui interviu acordat de mama sa publicației independente ruse Meduza.