Aceasta rețetă este una dintre cele mai vechi și orice gospodină o poate pregăti. Nu este tocmai ușoară în cazul în care se folosesc cantități mari de prune. Este extrem de important ca magiunul să nu se ardă (sau să se afume), deci trebuie amestecat fără oprire.
Secretul este fierberea lentă. În urmă cu mulți ani, atunci când se fierbea la foc de lemne în curte putea dura chiar și 24 de ore în funcție de cantitatea de prune pregătite.
În cazul în care magiunul se va arde va căpăta o culoare maronie și va avea un gust rău. Culoarea preparatului ar trebui să fie violacee sau roșiatică în funcție de soiul de prune din care este preparat.
Potrivit savoriurbane.com, prunele alese pentru magiun trebuie să fie foarte bine coapte (se recomandă prunele bistrițene). Sunt mai seci și magiunul nu trebuie fiert atât de mult.
Austriecii care pregătesc aceeași rețetă spun că cele mai bune prune sunt cele italiene culese după prima brumă. Și asta pentru că ar conține mai mult zahăr.
Magiunul de prune este gata atunci când scade la jumătate față de cantitatea pusă în oală inițial. În unele cazuri se fierbe însă și mai mult.
Pentru a vă ieși un magiun delicios este bine să alegeți cratițe cât mai largi cu fundul gros. Este indicat să puneți discuri metalice sau site deasupra focului pe care apoi așezați cratița.
Ingrediente: prune
Dacă folosiți 1,5 kg de prune veți obține 2 borcane de magiun.
Prunele se spală și se lasă la scurs. Apoi se scot sâmburii și se rup în jumătăți sau chiar sferturi. Se pun într-o cratiță pe foc. În primele 45 de minute prunele lasă zeamă și nu trebuie să amestecați decât ocazional. Apoi se reduce flacăra și se amestecă din ce în ce mai des.
Timpul de fierbere depinde de cât de zemoase sunt prunele. Magiunul este gata atunci când puteți trage cu lingura o linie pe fundul cratiței, iar aceasta să nu fie acoperită imediat.
Magiunul va deveni și mai gros după ce se va răci. Preparatul este unul delicios și poate fi consumat în mai multe feluri.