Cum folosește China „corupția geostrategică” pentru a stăpâni America Latină. Beijingul umple golul lăsat de SUA

China subminează interesele SUA în America Latină. Beijingul se impune prin corupție geostrategică în toată infrastructura regiunii. Acest model de corupție a coincis cu o perioadă în care Statele Unite și-au mutat atenția de la America Latină la Orientul Mijlociu și apoi la Asia.

China, maestrul jocului

Corupția este de mult timp un flagel în unele părți ale Americii Latine.  În mod tradițional, corupția a fost canalizată pe rute interne, politicienii locali, interesele de afaceri și baronii drogurilor beneficiind de corupție și de afaceri dubioase. Un raport din 2022 al Transparency International a constatat că 27 din 30 de țări din America Latină și Caraibe au înregistrat niveluri de corupție stagnante, fără nici o îmbunătățire în ultimii ani.

Dar, în ultimele două decenii, o nouă formă de corupție a luat amploare în țările din regiune, un fenomen care este denumit ”corupție geostrategică”. Acesta se caracterizează prin utilizarea de către țările din afara continentului latino-american a metodelor de corupție – contracte fără licitație, înțelegeri financiare opace, relații speciale cu cei aflați la putere, etc – pentru a deveni părți interesate în mai multe fațete ale politicii, economiei și societății unei țări. China este un maestru al acestei strategii, SUA, mai puțin. Cercetătorii din America Latină, au constat cum China a folosit corupția geostrategică pentru a se impune în regiune, pe măsură ce influența SUA a scăzut.

Golul lăsat de SUA

Corupția geostrategică se bazează pe modele tradiționale omniprezente de clientelism. În America Latină, în special, dezvoltarea bandelor de traficanți de droguri începând cu anii 1980 a introdus ”narco-corupția”, în care poliția și funcționarii locali colaborează cu bandele organizate, care pot ”cumpăra protecție” împotriva urmăririi în justiție.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

În consecință, poliția, guvernele locale și reprezentanții aleși sunt considerați de către organismele de supraveghere ca fiind printre cele mai corupte entități politice din America Latină, regiunea obținând în mod constant un scor scăzut în clasamentul anual al percepției corupției la nivel mondial.

Acest model de corupție a coincis cu o perioadă în care SUA și-a îndreptat atenția dinspre America Latină către Orientul Mijlociu și apoi către Asia. Vidul a fost umplut în mare parte de Beijing. Comerțul dintre regiune și China a crescut vertiginos de la bunuri în valoare de 10 miliarde de dolari în 2000 la 450 de miliarde de dolari în 2021. China este acum principalul partener comercial al Americii de Sud, reprezentând până la 34% din totalul schimburilor comerciale din Chile, Brazilia și Peru.

America Latină, teren fertil pentru dictatori

Expansiunea Chinei în regiune este determinată în mare măsură de căutarea de către această țară a unor resurse precum cobalt, litiu, așa numitele pământuri rare, hidrocarburi și accesul la produse alimentare, care sunt abundente în America Latină. De asemenea, în ultimii 20 de ani, China a investit masiv în infrastructura, energia și sectoarele financiare din America Latină.

Iar China nu este singura care își sporește interesul pentru America Latină. În ultimele două decenii, Rusia și Iranul au înregistrat, de asemenea, o creștere a investițiilor și a influenței în regiune, scrie The Conversation. Aceste țări au găsit în America Latină un teren fertil datorită, în mare parte, ”culturii” corpuției și instituțiilor slabe din regiune, susțin cercetătorii. Rețelele infracționale și criminale locale și nerespectarea normelor democratice în regiune au facilitat accesul în America Latină al țărilor care sunt percepute ca fiind ele însele afectate de corupție.

Digisport.ro

Notele primite de Istvan Kovacs în marile publicații sportive, după Barcelona - PSG 1-4

Concurența globală dintre Washington și Beijing

Prezența Chinei în regiune face parte din obiectivul strategic pe termen lung al Beijingului de a contesta influența SUA în întreaga lume prin mijloace economice, militare, financiare și politice. Acest proces a fost ajutat de tendințele globale. Țări precum Brazilia și Argentina au căutat din ce în ce mai mult să-și diversifice relațiile bilaterale și să devină mai puțin dependente de comerțul cu SUA.

Între timp, războiul Rusiei în Ucraina a dat aparent mai multă greutate Chinei pe scena internațională, Beijingul poziționându-se ca o forță diplomatică alternativă la Washington, în special pentru țările care se simt nealiniate la Occident. Un exemplu recent a fost văzut în luna martie, când Honduras a anunțat că va stabili relații diplomatice cu Beijingul și va rupe legăturile cu Taiwanul – o evoluție despre care oficialii taiwanezi spun că a urmat ”mituirii” oficialilor din Honduras.

Mită pentru contracte

Ceea ce conferă Chinei un avantaj competitiv suplimentar, pe măsură ce își extinde influența, este faptul că poate evita constrângerile care îi obligă pe mulți investitori potențiali din Occident – cum ar fi preocupările legate de mediu sau ezitarea cu privire la drepturile muncii și nivelul de corupție dintr-o țară. Companiile chineze sunt considerate de către organismele internaționale de supraveghere ca fiind printre cele mai puțin transparente din lume, iar organismele de supraveghere a mitei au remarcat de mult timp reticența Beijingului de a urmări în justiție companiile sau persoanele chineze acuzate de mită în ceea ce privește contractele străine.

Un studiu din 2021 a constatat că 35% din proiectele ”Belt and Road” ale Chinei la nivel mondial au fost marcate de probleme de mediu, de muncă și de corupție. În schimb, administrația americană este mai limitată de angajamentele de încurajare a dezvoltării democratice, precum și de presiunea publică și de imaginea internațională. Washingtonul nu are același privilegiu de pragmatism diplomatic ca și China.

Companiile americane nu sunt, bineînțeles, fără pată atunci când vine vorba de implicarea în practici corupte în străinătate. Dar, spre deosebire de China, guvernul SUA este obligat să respecte un tratat internațional care interzice utilizarea mitei pentru a obține contracte. Mai mult, Legea americană privind practicile de corupție în străinătate interzice strict companiilor americane să mituiască funcționari străini. De partea sa, China nu are un astfel de echivalent.

Corupția chineză în regiune

Investițiile chineze au fost mai ușoare acolo unde guvernează regimuri populiste și unde statul de drept a fost mult timp subminat, cum ar fi Argentina, Bolivia și Venezuela. De exemplu, în Bolivia, în timpul mandatului de 14 ani al președintelui Evo Morales, companiile chinezești au obținut o poziție importantă în sectoare-cheie ale economiei, care s-a tradus printr-un monopol asupra industriei litiului din această țară, în ciuda unei puternice mișcări anti-miniere.

Corupția geostrategică din Argentina este ferm înrădăcinată la nivel local, în provinciile și regiunile din întreaga țară, guvernatorii de tip feudal au permis existența unei rețele sofisticate de corupție pe care China a folosit-o, se pare, pentru a investi în orice, de la centrale nucleare și construirea de fabrici de baterii de litiu până la construirea unei stații terestre de urmărire a sateliților în spațiul cosmic, căi ferate, centrale hidroelectrice, instalații de cercetare și poate chiar avioane de luptă.

Finanțare de tip prădător

În Ecuador, astfel de proiecte includ un baraj construit în schimbul unor contracte petroliere. Cel de la centrala hidroelectrică Coca Codo Sinclair, care a prezentat fisuri masive la scurt timp după construcție. Mai este și proiectul hidroelectric Quijos, care nu a reușit să genereze volumele de energie promise. În mod similar, oponenții proiectului Marele Canal Interoceanic din Nicaragua, finanțat de China, au estimat că acesta va avea un impact ireversibil asupra ecosistemului și va strămuta aproximativ 120 000 de persoane, în timp ce activiștii locali s-au confruntat cu hărțuire, violență și detenție ilegală.

În Venezuela, China a inițiat, dar nu a finalizat niciodată, construcția unei linii de tren de mare viteză, în valoare de mai multe miliarde de dolari, iar un acord privind mineritul de fier nu numai că a permis țării asiatice să cumpere minereul de fier al Venezuelei la un preț cu 75% mai mic decât cel de piață, dar s-a dovedit a fi și un exemplu de ”finanțare prădătoare” chineză, lăsând Caracas cu o datorie catastrofală de un miliard de dolari.

De asemenea, în Panama, concesiunile portuare și o linie de tren de mare viteză au fost înghețate sau anulate, în timp ce investitorul face obiectul unei anchete în China. În întreaga regiune latino-americană, firmele chinezești au fost citate în numeroase cazuri de mită care au îmbogățit oficialii locali în schimbul contractelor și accesului gigantului asiatic.

Consecințe pentru americani

Această utilizare a corupției geostrategice acționează în detrimentul direct al intereselor SUA. În Argentina și Bolivia, expansiunea chineză înseamnă că sectoarele care sunt cruciale pentru succesul obiectivelor SUA în materie de energie verde sunt din ce în ce mai mult sub controlul Beijingului. De asemenea, aceasta subminează eforturile Washingtonului de a contracara corupția și abuzurile privind drepturile omului în regiune.

Iar companiile americane nu sunt capabile să rivalizeze cu Beiingul. Administrația Biden a stabilit standarde înalte pentru investițiile americane chiar în sectoarele în care chinezii sunt puternic implantați. Printre acestea se numără transparența și responsabilitatea, precum și angajamentele față de standardele de mediu, de muncă și de drepturile omului.

Președintele Joe Biden a declarat că aderarea la aceste standarde este ceea ce distinge investițiile străine ale SUA de cele ale concurenților săi. Dar aceasta îngrădește companiile americane atunci când vine vorba de a concura cu China. Între timp, pe măsură ce SUA caută răspunsuri și încearcă să afle cum să își restabilească influența în America Latină, China își sporește în mod discret și pragmatic prezența în regiune.