După căderea regimului comunist, fotbalul românesc a trecut printr-o perioadă sumbră, poate una dintre cele mai rușinoase din istorie. A existat o „cooperativă”, o rețea informală între cluburi și jucători prin care se aranjau meciuri. Mihai Stoica, unul dintre cei mai vechi oficiali aflați încă în activitate, povestește că și fosta sa echipă a fost implicată în astfel de înțelegeri necurate.
În anii ’90 și la începutul anilor 2000, echipele mai mici din Divizia A își „împărțeau” punctele pentru a evita retrogradarea sau pentru a ajuta o echipă favorizată să obțină un loc în cupele europene. Rețeaua era una bine pusă la punct, iar corupția a fost eliminată cu mare dificultate.
Practic, cine nu intra în acest joc murdar avea cel mai mult de suferit. Echipele care refuzau să intre în acest cerc vicios aveau cele mai mari șanse să retrogradeze, întrucât lupta pentru salvare nu era una corectă.
Mihai Stoica a vorbit și el despre această perioadă neagră a fotbalului românesc. Managerul de la FCSB recunoaște că, în primii săi ani la Oțelul Galați, clubul a fost implicat în câteva astfel de jocuri de culise, însă mai mult de nevoie.
„A fost rău, cumplit. În primul rând, conducerea noastră era bicefală, toate hotărârile le luam împreună cu Marius Stan. Am realizat că retrogradăm dacă nu intrăm în niște jocuri. N-am făcut ce făceau alții… A fost o echipă care a făcut 28 recunoscute într-un an, 28 din 34!
Noi am făcut reciprocități două sau trei, doi ani de zile, atât. Ne-am lecuit la un meci cu… nu mai contează cu cine. Am jucat cu Jiul acasă. Liță Dumitru, antrenor la Jiul, ne-a bătut cu 1-0 și am zis că picăm anul ăsta 100%. În a doua etapă ne-am dus la Piatra Neamț și am bătut cu 2-0. N-am absolut nicio idee cum am putut câștiga. După care l-am prins, prin etapa a șaptea, pe Liță Dumitru, în 1996, la Rapid. Plecase de la Jiul la Rapid și am bătut 4-3 în Giulești.
Nu vreau să-i implic pe alții să zică: ‘A venit ăsta și e sifon la bătrânețe’. S-a prins lumea, noi câștigam meciul acasă, dar lumea s-a prins și a început să huiduie. Și am zis amândoi: ‘Știi ceva? Picăm, picăm, asta este’.
În primul an… Doar doi ani am făcut asta, jur că n-am făcut mai multe și nu știu dacă, în total, am făcut mai mult de cinci sau șase. Dar nu cred că am făcut mai multe și știu și cu cine, dar… Cred că cinci. Te bat eu, mă bați tu”, a declarat Mihai Stoica.
Acesta a explicat pe scurt și cum funcționa acest sistem. În acea perioadă, multe echipe s-au salvat de la retrogradare prin „cooperativă”. Dacă două echipe aflate în pericol de retrogradare se întâlneau, una dintre ele „ceda” victoria în tur, iar cealaltă returna favorul în retur. Astfel, ambele își asigurau puncte esențiale. De asemenea, și arbitrii luau parte la acest joc murdar.
„Cu toată echipa se discuta (n.r. – blatul). Tu acasă, eu acasă, toată lumea era mulțumită și nu aveai ce să faci, sau cel puțin așa credeam noi că nu ai ce să faci. Poate dacă nu am fi făcut, am fi reușit să jucăm în cupele europene dinainte. Erau niște vremuri foarte complicate și mai era o chestie de genul ăsta. Venea un arbitru și spunea: ‘MM, azi nu ai nicio șansă, nu e ziua ta’. ‘Bă, ziua mea e pe 12 aprilie’.
Da, era greu și gândește-te că te duceai să joci undeva unde nu se filma și erau unii arbitri care te făceau praf, nu treceai centrul terenului și nu aveai cum să nu faci după aia”, a mai spus MM Stoica în podcastul SportCast cu Sile.