Senatoarea Diana Șoșoacă a depus la Senat un proiect de lege privind declararea zilei de 15 iunie drept Ziua „Mihai Eminescu”, pe motiv că ziua de 15 ianuarie, când este aniversată nașterea poetului, a fost desemnată drept Ziua Culturii Române. În schimb, Șoșoacă vrea ca ziua morții poetului, 15 iunie, să fie dedicată exclusiv acestuia.
La prima vedere, este doar ultimul episod al freneziei din ultimii ani a parlamentarilor români de a institui tot felul de sărbători naționale, cu sau fără rost. În expunerea de motive a proiectului de lege, Șoșoacă evocă importanța lui Mihai Eminescu pentru cultura română și universală, folosind setul obișnuit de caracterizări ale poetului național, precum „poetul nepereche” sau „omul deplin al culturii române”.
Surprinde însă citarea fostului ambasador al Braziliei la București José Jeronimo Moscardo de Souza, care, cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa al Academiei Române pe 11 decembrie 2003 a spus: „ Vreau să mulţumesc României şi în special domnului Eminescu, datorită căruia Brazilia a avut cea mai mare dezvoltare economică din lume.”
O evidentă greșeală de exprimare a ambasadorului care apoi a fost preluată pe nemestecate și colportată în mediile naționaliste de la noi până în ziua de astăzi. De fapt, mulțumirile ambasadorului erau adresate economistului Mihail Manoilescu, guvernator al Băncii Naționale și ministru de Externe în deceniul 4 al secolului nostru, ale căror idei economice din lucrarea „Teoria protecționismului și comerțul internațional” au fost preluae de către politicieni și economiști brazilieni din perioada postbelică.
Că Moscardo de Souza a vrut să se refere în realitate la Manoilescu reiese dintr-un inverviu pe care îl acordare în anul 2000 pentru publicația Formula AS. „În privință economică, se credea că suntem condamnați să rămânem o țară agrară, ca și România la un moment dat. Dar a dat Dumnezeu să existe un mare român, fost ministru de Externe al țării dumneavoastră și un economist de talie mondială: Mihail Manoilescu. După traducerea în 1932 a lucrării sale geniale, destinată corporatismului integral și pur, aceasta a fost până în ziua de azi inspiratoarea dezvoltării economice a Braziliei. L-am avut pe președintele Vargas care a condus Brazilia timp de 15 ani, exact în perioada lui Manoilescu, marele său mentor. A urmat apoi președintele Kubitschek, constructorul orașului Brasilia, al cărui principal ministru, Furtado, a fost, de asemenea, un mare discipol al economistului român. În fine, chiar și președintele actual al Braziliei, F.H. Cardoso este, într-o oarecare măsură, unul dintre discipolii marelui român”, spunea diplomatul brazilian.
Nu există niciun cuvințel al ambasadorului legat de vreo contribuție a lui Eminescu privind dezvoltarea industrială a Braziliei în perioada postbelică. Însă „eminescologii” de la noi au luat de bună greșeala de exprimare a lui Moscardo de Souza și nu s-au lăsat până nu s-au lăsat până nu l-au scos pe poet drept un mare economist ce i-a scos din subdezvoltare pe brazilieni. „Proba” a fost identificată de către Miron Manega, autor al unei lucrări intitulate „Eminescu, agent secret și alte necunoscute din viața marelui poet”, ce a apărut la Editura Getodacii în 2017.
„Teoria despre stat a lui Eminescu (Teoria Statului Organic) fusese încorporată în lucrarea lui Manoilescu, „Théorie du protectionism et de l’échange international” care, tradusă în portugheză în 1932, a ajuns în Brazilia, unde a devenit curs universitar, iar din 1970 program economic pentru întreaga țară”, scrie Manega care îi atribuie lui Eminescu, fără temei, paternitatea corporatismului, o doctrină politică foarte populară în rândul dreptei conservatoare și extremei drepte în perioada interbelică din întreaga Europă și care a fost asumată și de Manoilescu. Manega nu a avut nicio reținere să facă pasul următor și să vorbească despre „influența economică a „tandemului” Mihai Eminescu/Mihail Manoilescu în Brazilia”.
Nerozia a fost preluată de „Certitudinea”, o publicație strident naționalistă care, la rubrica „colegiul de redacție”, îi menționează, printre alții, pe Mihai Eminescu („coordonator editorial și moral”), I.L. Caragiale, Nae Ionescu, Pamfil Șeicaru și alți defuncți. Mai interesantă este rubrica în care sunt menționați colaboratorii: Dan Puric, probabil cel mai vorbăreț mim din istoria teatrului, Cătălin Berenghi, cel care aruncat în cap de porc pe locul în care urma să se ridice o moschee în București în timpul guvernării Ponta și care apoi a fondat Partidul DAC, fostul general Mircia Chelaru, actualmente deputat AUR și istoric amator în timpul liber din tagma dacopaților care cred că dacii au fost buricul pământului și toate semințiile Europei de la ei purced, colonelul Mircea Dogaru, și el un istoric cu o reputație îndoielnică ce, într-o vreme, susținea că Paul al României ar fi urmașul legitim al regelui Carol II.
„Certitudinea” este o publicație a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), un ONG implicat într-un scandal legat de modul în care s-au acordat pensii speciale de jurnaliști unor persoane care nu aveau legături cu această profesie, mulți dintre ei fiind cadre militare, fie din armată, fie din poliție. De asemenea, în virtutea statutului de membru al UZPR, primesc pensii speciale și persoane care au fost condamnate penal, deși ar trebui să fie excluși din Uniune.
Extravaganta idee că Eminescu ar fi fost un mare economist ce ar fi modernizat Brazilia a fost preluată în publicațiile naționaliste online care, pe lângă cronica lor dacopatie, mai au și accese de eminescopatie. Inclusiv „România Mare” a preluat afirmațiile lui Manega, într-un articol intitulat „Eminescu, vizionar”. Finalemente, enormitatea a aterizat și în expunerea de motive a proiectului depus de către Diana Șoșoacă și va fi folosită ca argument pentru adoptatea unei legi în Parlamentul României.