Cum percep surzii cuvântul coronavirus. Interviu cu Bogdan Anicescu, interpretul ordonanțelor militare pentru 20.000 de români cu deficiențe de auz: „Nu sunt un salvator, nu sunt un erou”

EXCLUSIV FANATIK
Alexandru Năstase   
în HotNews
06/04/2020, 17:46
Cum percep surzii cuvântul coronavirus. Interviu cu Bogdan Anicescu, interpretul ordonanțelor militare pentru 20.000 de români cu deficiențe de auz: „Nu sunt un salvator, nu sunt un erou” GALERIE FOTO EXCLUSIV FANATIK
Bogdan Anicescu este absolvent de Psihopedagogie Specială și este interpret în limbaj mimico-gestual în cadrul Asociației Naționale a Surzilor din România. Sursa foto - facebook MAI

Bogdan Anicescu, interpret pe perioada pandemiei de coronavirus al ordonanțelor militare pentru persoanele cu deficiențe de auz, spune că este copleșit de atenția pe care i-o acordă mass media în ultima perioadă. De altfel, tânărul a ținut să transmită încă din debutul interviului că nu îi place acest rol.

Cine este Bogdan Anicescu, interpretul ordonanțelor militare pentru persoanele cu deficiențe de auz

La cei 31 de ani, se declară un om obișnuit, care, la momentul actual, este văzut de multă lume. Atâta tot. Mai mult, Bogdan Anicescu recunoaște că nu-i lipsesc emoțiile, mai ales că vorbim despre un text pe care îl aude pentru prima oară. La fel ca noi toți. De fapt, aproape ca noi toți.

Vrei să citești acasă, în siguranță, TAIFASURI, revista ta preferată? Abonează te ACUM doar la oficiile Poștei Române! Surprize + CD urile preferate doar pentru ABONAŢII TAIFASURI

Tocmai acesta este rolul său, unul pe care tânărul îl pune în scenă de ceva vreme bună. Bogdan a devenit un ajutor al autorităţilor și interpretează decretele sau ordonanţele pentru persoanele care dintr-un motiv sau altul nu aud. Și aici intervine el.

„Nu sunt un salvator, nu sunt un erou. Când le aud vocile în timpul comunicărilor, simt parcă acea seriozitate inevitabilă”

Cine este Bogdan Anicescu? Cum te-ai descrie? Ce vrei să faci, ce gânduri și vise ai?

– Bogdan Anicescu nu este un salvator, nu este un erou sau altceva de genul acesta. Sunt un om obișnuit, care la momentul actual este văzut de multă lume, care știe că are o sarcină, o răspundere, care își dorește să facă o treabă cât mai bună de fiecare dată și se gândește mereu cum ar fi putut face o astfel de activitate și mai bine decât a făcut-o. Oricine în locul meu ar proceda la fel.

Dincolo de acest lucru, îmi plac filmele, jocurile video, șahul, mersul la cinema, cântatul în casă și pisicile. Printre altele. Nu sunt singuratic, dar nici nu merg în cluburi. Acum, având în vedere tot ce întâmplă inclusiv cu mine, încerc să atrag atenția asupra problemelor cu care se confruntă persoanele deficiente de auz de la noi din țară, pentru că acolo trebuie să ne concentrăm noi ca societate. Pe ei și pe fenomentul dizabilității în general, deoarece avem nevoie de înțelegere și de unitate. Dacă voi putea să aduc și eu o contribuție, o voi face cu recunoștință.

Cum ai ajuns în această postură de a transmite oamenilor fără auz mesajele autorităților, mesaje atât de importante în ultima perioadă?

– Asociația Națională a Surzilor din România (A.N.S.R.) a solicitat autorităților centrale să asigure transmiterea comunicărilor de importanță crucială inclusiv prin limba semnelor în așa fel încât o comunitate de peste 20.000 de persoane surde să beneficieze în timp real de accesibilizarea informației. M.A.I. a răspuns acestei adrese și ca angajat al A.N.S.R. mi s-a dat sarcina și responsabilitatea de a apărea în această postură și de a interpreta comunicatele.

Înțeleg că este un text pe care îl auzi și tu pentru prima oară, cel pe care trebuie să-l transmiți. Ai emoții, sunt momente dificile pe care trebuie să le gestionezi?

– Am și emoții, desigur. E adevărat că nu știu dinainte ce se va vorbi. Pot doar să anticipez. Orice interpret știe că în astfel de situații vor apărea în mod sigur anumite dificultăți și trebuie să mi le asum. Nu este vorba de o interpretare „relaxată”, dar în același timp încerc să mă concentrez pe mesaje și nu pe contextul în care sunt ele transmise.

Cum ai reușit să transmiți „coronavirus” mai departe? Mă gândesc că sunt mulți termeni care au apărut cam „peste noapte”

– Limba semnelor se îmbogățește permanent. Apar semne noi fără încetare. Nu există o singură limbă a semnelor, fiecare comunitate are propria limbă, dar sunt multe semne care se folosesc universal iar unul dintre acestea pare să fie cel pentru „coronavirus”.

Nu se știe exact, din informațiile mele, de unde a plecat semnul în cauză dar lumea îl folosește astăzi pur și simplu. Este suficient de „natural” – format dintr-un gest care ar indica o „coroană” și un altul care să sugereze „răspândire”.

Exceptând mesajele transmise de autorități există și altă comunicare pe care Asociația Națională a Surzilor a avut-o cu persoanele în cauză legat de răspândirea coronavirusului?

– Bineînțeles. La nivelul celor 37 de filiale ale A.N.S.R. se fac eforturi zilnice pentru a ne asigura că informațiile oficiale, din surse sigure, privind situația COVID-19, ajung la cei cu care suntem în contact. Toți colegii mei lucrează permanent în acest sens.

Este suficient să căutați pe Facebook de exemplu, paginile unor filiale, pentru a se observa acest lucru. Se fac filmări, se dau explicații… Sunt și alte persoane independente care fac informări și merită apreciate. Ceea ce știu este că așa cum persoanele auzitoare nu se pot raporta doar la comunicatele în direct, ci se interesează ulterior de ceea ce s-a spus mai exact, la fel procedează și persoanele Surde în comunitatea lor.

Ai stat de vorbă cu Marcel Vela, cu Raed Arafat? Ți-au transmis ceva? Cum îi simți, amândoi gestionează o perioadă înfiorătoare

– Nu, nu am interacționat cu dl Ministru sau cu dl Secretar de Stat. Când le aud vocile în timpul comunicărilor, simt parcă acea seriozitate inevitabilă, așteptată de toți.

Ce crezi că am putea face noi ca țară pentru a le îmbunătăți viața oamenilor cu deficiențe de auz?

– Persoanele deficiente de auz doresc să fie acceptate, integrate alături de ceilați îndiferent că vorbim de cei care folosesc limba semnelor ca limbă maternă sau cei care au parcurs o educație în învățământul de masă și poate nu sunt parte din Cultura Surzilor.

Acceptarea diferențelor dintre noi e cheia către a putea trăi împreună. Dincolo de acest aspect, la modul concret este necesară asigurarea serviciilor de interpretare la o scară cât mai largă, adică respectarea legislației în vigoare. Instituțiile publice sau private trebuie să asigure interpreți, trebuie să ia toate măsurile ca atunci când o persoană surdă semnează un document, de exemplu, să nu se producă niciun viciu de consimțământ.

Statul ar trebui să aloce fonduri pentru cercetarea limbii semnelor, pentru educația specială în limba semnelor române, pentru accesibilizarea informației la nivel general.

“Niciodată nu voi afirma că știu ce înseamnă să nu auzi. Ar fi absurd”

Cum ai descrie tu o persoană care nu aude. Cum crezi că este viața pentru el?

– Niciodată nu voi afirma că știu ce înseamnă să nu auzi. Ar fi absurd. Ca persoană auzitoare care cunoaște comunitatea Surzilor și a studiat deficiența auditivă, realizez cât de important este ca societatea să se concentreze pe simțurile folosite permanent de cel ce nu aude, mai ales pe văz.

Știu că surzii și hipoacuzicii au o excelentă abilitate de adaptare și tehnologia actuală este foarte utilizată și extrem de necesară – apelurile video, de exemplu, au devenit baza comunicării la distanță.

Vreau să îmi vorbești despre ”Voci pentru mâini”. Cum a pornit ideea?

– Pentru că am amintit de apelurile video, îmi face plăcere de fiecare dată să promovez aplicația „Voci pentru Mâini”. A fost dezvoltată de Asociația Națională a Surzilor din România în cadrul unui proiect finanțat de Fundația Orange și în esență, își propune să aducă mai aproape beneficiarii surzi și interpreții cu ajutorul tehnologiei.

Ideea a pornit de la situația constatată: 23000 de persoane surde, mii de instituții care ar trebui să aplice prevederile legale și să ofere servicii de interpretare, dar în același timp – doar puțin peste 100 de interpreți autorizați. De multe ori este dificil de a beneficia de serviciile unui interpret în limba semnelor atunci când apar anumite situații specifice. Cum spuneam, sunt puțini interpreți în țară și multe posibile nevoi.

Din acest motiv, o persoană se poate conecta pe aplicația noastră și poate trimite un apel către toți interpreții disponibili în acel moment. Acest apel este preluat de unul dintre interpreți indiferent de locul în care se află acesta și astfel se creează legătura audio-video.

De exemplu, atunci când o persoană surdă sau hipoacuzică se află la medicul de familie și dorește să poarte un dialog cu acesta, interpretul conectat prin video va facilita respectiva comunicare. În mod ideal, toate situațiile de interpretare ar trebui să se realizeze cu interpret față-în-față dar acest lucru nu este posibil. Aici intervine platforma.
Mai mult, nu doar persoanele fizice pot deveni beneficiari.

Încurajăm instituțiile statului dar și alte insitituții private să devină beneficiari ai serviciului deoarece toți interpreții de pe aplicație sunt autorizați iar astfel se pot acoperi și prevederile legale. Internetul a devenit tot mai accesibil și mai rapid.

Aplicația funcționează atât pe „Android” cât și pe „iOS” dar avem și o versiune pentru laptop / desktop PC. La momentul actual suntem o mică echipă care se ocupă de implementare, de sustanabilitate, dar sperăm să continuăm să mergem pe acest drum și să ajungem la noi standarde.

Povestește-mi „o lecție de viață” trăită în meseria ta. O întâmplare care te-a făcut să conștientizezi că drumul tău în viață este bun, că poți schimba lucruri, norme

– Un moment de referință a fost cel în care am participat la prima acțiune locală, cultural-distractivă, organizată de Filiala București după ce m-am angajat eu acolo. Fusese și acțiunea de Crăciun cu două luni în urmă, când s-au oferit cadouri copiilor, dar nu era același lucru.

În februarie 2011 am contribuit și eu la organizarea „Zilei Îndrăgostiților”. S-a pus în scenă un concurs pentru perechi, am avut și o tombolă… Cred că eu pregătisem niște diplome pentru concurenți. Am stat până târziu în acea sâmbătă și am observat cum beneficiarii mei se distrau, râdeau, dansau, glumeau ca și când totul este frumos și bine. Atunci am început să descopăr cu adevărat dimensiunea culturală a persoanei Surde, cea care folosește limba semnelor și aderă la o serie de valori în Cultura Surzilor (lucruri pe care în facultate nu ai șansa să le aprofundezi).

M-am simțit integrat în grup și am înțeles că și persoanele surde au vieți frumoase de care se bucură. Și ei petrec, lucrează, întemeiază familii sau merg în vacanțe. Am înțeles că oamenii obișnuiți trebuie expuși la această latură, pentru a trece dincolo de dimensiunea medicală a pierderii de auz, sau dincolo de eventuale sentimente de milă.

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles