Alegerea corectă a furnizorului de gaze naturale ar putea reduce factura încălzirii pe timp de iarnă, la un consumator casnic, cu sume cuprinse între 60 și 150 de lei pe lună, pe timp de iarnă față de costul actual, arată Raportul intermediar al investigației privind sectorul gazelor naturale din România în contextul liberalizării activității de furnizare a gazelor naturale către clienții casnici, realizat recent și făcut public de Consiliul Concurenței. De asemenea, o alegere mai puțin inspirată ar putea urca cheltuielile cu încălzirea, pentru un consumator casnic mai mic, cu aproximativ 100 de lei pe an. Dar nu numai prețul contează. Atenție și la restul clauzelor din contractele de furnizare a gazelor.
Simulările realizate de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) arată că acceptarea unei oferte cu abonament poate fi benefică unor clienți (cu consum mai ridicat), dar dezavantajoasă pentru alți clienți (cu consum mai redus).
În esență, calculele ANRE arată că volumul redus de gaze naturale consumate de un client casnic, posesor al unei apartament de bloc fără centrală proprie care optează pentru o ofertă cu abonament zilnic pe loc de consum să determine o pierdere relativă de 7-8 lei/lună, respectiv de circa 90 lei/an. Apartamentul fără centrală proprie, care folosește gaze naturale doar pentru gătit, înregistrează conform datelor ANRE un consum redus de gaze naturale, cuprins între 0,06 și 0,14 MWh/lună, ceea ce conduce la un consum anual situat în intervalul 1,13-1,2 MWh.
Apartamentul cu centrală proprie utilizează gaze naturale preponderent pentru încălzire, ceea ce face ca valorile lunare să prezinte o sezonalitate importantă. Consumul lunar al acestui client casnic variază în intervalul 0,2-3,2 MWh, în timp ce consumul anual se situează între 15 și 17 MWh.
„Consumul mai ridicat de gaze naturale din perioada sezonului rece face ca în acele luni clientul casnic care deține un apartament cu centrală proprie să aibă un avantaj de circa 11-18 lei/lună, prin alegerea unei oferte cu abonnament pe zi/loc de consum, în timp ce consumul mai redus din perioada sezonului cald face ca impactul negativ al abonamentului asupra facturii sale să se încadreze între 5 și 8 lei/lună. La nivel anual, acest client casnic ar avea un avantaj de 35-55 lei dacă ar alege oferta cu abonament, această valoare depinzând în mare măsură de severitatea lunilor de iarnă,” conform documentului Consiliului Concurenței.
În fine, datele aferente casei, care acoperă o perioadă mai scurtă de timp, arată importanța și mai puternică a factorilor sezonieri, consumul lunar fluctuând masiv pe parcursul anului, între 0,4 MWh/lună în timpul verii și 7,5 MWh/lună în timpul iernii. Date fiind aceste valori, consumul anual al casei avute în vedere se ridică la 32-35 Mwh. „Exemplul casei implică un consum mult mai ridicat de gaze naturale în sezonul rece. Prin urmare, în această perioadă beneficiul clientului casnic generat de prețul mai redus al ofertei cu abonament depășește considerabil valoarea abonamentului, diferența lunară ajungând până la 60 de lei/factură. În perioada verii, consumul mai redus de gaze naturale face ca abonamentul să devină dezavantajos pentru acest client, la fel ca în cazul celorlalți doi prezentați anterior. La nivel anual, clientul cu casă ar beneficia de un avantaj de circa 200-220 lei prin acceptarea ofertei cu abonament […],” arată Raportul.
Pentru a lua o decizie corectă, clienți casnici consumatori de gaze naturale ar trebui să utilizeze comparatorul de oferte pus la dispoziție de ANRE, care din luna septembrie vine cu o serie de îmbunătățiri.
Toate valorile consumului mediu anual al celor trei clienți casnici sunt mult inferioare pragului de 280 MWh/an avut în vedere pentru definirea categoriei de consum C1 (după cum am menționat anterior, 99,97% din clienții casnici din România se înscriu în această categorie).
Analiza clauzelor contractuale realizată de Consiliul Concurenței a reliefat includerea în contractele oferite de furnizori a unor clauze problematice din perspectiva consumatorilor, unele dintre aceste clauze având vocația de încălca anumite norme legale, inclusiv norme de protecție a consumatorilor împotriva clauzelor abuzive.
În studiul său, Consiliul Concurenței a atras atenția și asupra unor clauze „problematice” introduse în contractele de furnizare a gazelor către consumatorii casnici, de către companiile furnizoare, în scopul ridicării de bariere care să îi împiedice pe aceștia să plece la un alt furnizor.
„Deși majoritatea întreprinderilor ofertante au respectat reglementările specifice ale ANRE, ofertele-tip și contractele de furnizare a gazelor naturale cuprind și clauze care pot genera bariere în calea clienților casnici de a alege în deplină cunoștință de cauză cele mai potrivite condiții de furnizare, putând chiar bloca, fie și temporar, posibilitatea acestora de a schimba furnizorul de gaze naturale. Din analiza informațiilor și documentelor aflate în posesia Consiliului Concurenței, rezultă că 16 furnizori din cei 36 analizați au inclus cel mult două categorii de clauze problematice pentru consumatorii finali casnici, iar în cazul a doi furnizori evaluarea nu a identificat astfel de clauze. În continuare, 10 furnizori au înțeles să introducă dispoziții contractuale care pot genera anumite bariere pentru clienții finali, iar în cazul a 6 furnizori au fost identificate 4 sau mai multe categorii de clauze care pot crea adevărate probleme de înțelegere și asumare a efectelor contractelor de furnizare pentru consumatorii casnici,” se arată în raportul Consiliului Concurenței.
Referitor la oferta-tip și clauzele contractului au fost identificați furnizori care, deși își prezintă ofertele ca având un preț fix al gazelor naturale pentru o anumită perioada contractuală, includ clauze de adaptare a condițiilor contractuale (adaptare/modificare a prețului de furnizare în funcție de condițiile sau evoluția pieței de gaze naturale) în condițiile generale de furnizare. De asemenea, au fost identificate și oferte-tip care nu mai includ clauza prețului fix în conținutul contractului, deși oferta prevede un nivel constant al prețului de furnizare a gazelor naturale pentru un interval prestabilit de timp (în schimb se indică generic că prețul de furnizare va fi corelat cu evoluția pieței).
În ceea ce privește includerea în prețul final al gazelor naturale a unui abonament zilnic, deși mulți furnizori au inclus un astfel de abonament zilnic atât în cuprinsul ofertei, cât și în conținutul contractului de furnizare, cu excepția unui singur document analizat, nu au fost identificate dispoziții contractuale care să dezvolte și/sau să enumere serviciile asociate sau incluse și care sunt acoperite prin plata acestui abonament.
Anumiți furnizori impun termene de plată pentru achitarea facturilor care, conform Consiliului Concurenței „pot fi considerate prea scurte, depășirea acestora, chiar fără a exista o culpă din partea clientului final casnic, justificând perceperea unor penalități calculate pentru fiecare zi de întârziere (la rândul lor, aceste penalități sunt stabilite la un nivel ridicat în unele cazuri)”. Au fost identificate oferte/contracte care stabilesc valori foarte ridicate ale penalităților de întârziere în caz de neexecutare sau executare cu întârziere a obligațiilor de plată (de exemplu, penalități egale cu dublul nivelului dobânzii reglementate de legislația de procedură fiscală, și anume 0,04% pe zi din suma neachitată la scadență, precum și penalități în cotă de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere). În plus, în cazul ofertelor elaborate de anumiți furnizori, deși condițiile contractuale de furnizare folosite de aceștia prevăd plata unor penalități de întârziere, nivelul acestora nu este prevăzut expres. De asemenea, au fost identificate clauze contractuale ce prevăd că penalitățile de întârziere pot depăși valoarea debitului asupra căruia sunt calculate.
În plus, au fost identificate dispoziții contractuale care limitează opțiunea clientului de a alege modalitatea de comunicare a facturii, prevăzând o creștere a prețului de furnizare a gazelor naturale pentru comunicarea facturilor în format tipărit.
De asemenea, au fost identificați furnizori care își rezervă dreptul de a modifica perioada de emitere a facturii fără încheierea unui act adițional la contract.
„Din punctul nostru de vedere, impunerea unor astfel de condiții încalcă dispozițiile normative”, concluzionează Raportul.
Anumite oferte/contracte de furnizare cuprind unele garanții ce pot fi considerate excesive și impun instrumente de garantare disproporționate în raport cu riscul asigurat (de exemplu, ipoteci imobiliare), ceea ce afectează posibilitatea clienților casnici de a opta în favoarea anumitor furnizori și a ofertelor acestora, implicând totodată costuri suplimentare pe care nu toți clienții casnici și le pot permite.
Stipularea unor termene scurte pentru exercitarea dreptului de denunțare a contractului de furnizare în caz de modificare/completare, respectiv majorare a prețului/tarifului practicat (e.g. 5 zile de la primirea notificării, 10 zile de la primirea notificării), nu de puține ori insuficiente pentru înțelegerea și evaluarea noilor condiții comerciale și de preț, este de natură a afecta însăși substanța acestui drept, clienții casnici putând fi puși în situația de a accepta tacit, prin simpla expirare a acestor termene contractuale, modificări care se pot dovedi păgubitoare pentru aceștia.
Analiza a arătat însă că, în cazul ofertelor și/sau contractelor folosite de anumiți furnizori, clauzele acestora nu respectă anumite termene impuse de reglementările specifice în vigoare. Astfel, unele clauze contractuale fie reduc considerabil termenele impuse de normele legale (e.g. preaviz de minim 2 zile lucrătoare, 5 zile calendaristice, în situația întreruperii furnizării gazelor naturale), fie nu prevăd deloc un astfel de preaviz, anumiți furnizori considerându-se chiar și exonerați de orice obligație contractuală privind livrarea gazelor naturale după expirarea unui termen scurt de la data scadenței facturii.
Consiliul Concurenței a identificat în ofertele furnizorilor și clauze care limitează răspunderea acestora pentru neexecutare culpabilă a propriilor obligații, afectând în consecință dreptul clienților casnici de a pretinde despăgubiri în astfel de cazuri.
Au fost identificate clauze care exonerează furnizorii de obligația legală de a înștiința clienții finali despre modificarea prevederilor contractuale întemeiate pe dispoziții ale actelor normative, a fortiori și în cazul componentelor reglementate ale prețului final al gazelor naturale.
Au fost, de asemenea, identificate clauze care conduc la costuri ce vor fi suportate de către client în cazul schimbării furnizorului (conform prevederilor legale, dreptul de a schimba furnizorul în termen de 21 de zile este recunoscut ca fiind gratuit). În acest sens, putem menționa clauze care:
• obligă clientul casnic să achite furnizorului toate costurile suportate ca urmare a constituirii stocului minim de gaze naturale pentru acest client;
• obligă clientul casnic să preia integral capacitatea de transport rezervată pe puncte de intrare și pe puncte de ieșire în/din sistemul național de transport al gazelor naturale;
• obligă clientul casnic la plata în favoarea furnizorului, cu titlu de despăgubiri, a unor sume de bani.
Analiza a identificat și restrângerea dreptului clientului casnic de a invoca impreviziunea și de a solicita modificarea/adaptarea condițiilor contractuale de furnizare. Astfel, anumiți furnizori transferă întregul risc contractual în sarcina clienților finali, obligându-i să își asume riscul cu privire la apariția unor împrejurări excepționale după semnarea contractului și să renunțe expres la dreptul de a solicita în instanță modificarea/adaptarea prețului final al contractului.
Există furnizori care au introdus în contracte clauze care au ca rezultat nerespectarea competenței instanțelor de judecată în soluționarea litigiilor între furnizori și clienții acestora. Au fost identificați furnizori care obligă consumatorii să accepte competența anumitor instanțe (de regulă, locul sediului furnizorului) în soluționarea eventualelor litigii care pot apărea în derularea contractelor de furnizare a gazelor naturale. În cazul altor furnizori, analiza a reliefat utilizarea de clauze compromisorii (clauză de arbitraj) în conținutul contractelor de furnizare, limitând considerabil dreptul clienților casnici de a se adresa cu acțiuni în justiție.
În România erau 3.378.722 de consumatori casnici cărora li se furnizau gaze naturale în regim reglementat, din care 99,97% se încadrau în categoria de consum C1 (consum anual mai mic de 280 MWh). La aceeași dată, furnizarea de gaze naturale se realiza în regim concurențial pentru 465.752 de consumatori casnici, ceea ce înseamnă că pentru 12,1% din numărul total de consumatori casnici furnizarea se realiza deja în regim concurențial la data de 1.07.2020.
Datele colectate de Consiliul Concurenței arată că ponderea în total a clienților casnici cărora li se furnizau gaze naturale în regim concurențial s-a majorat de la circa 7,8% în ianuarie 2020 la 12,1% la mijlocul anului, ajungând la circa 19% în iulie 2020 (urmare a exercitării dreptului de eligibilitate de către aproximativ 265.000 de clienți casnici în luna iulie). Cu toate acestea, se remarcă faptul că doar 2% din clienții casnici care au trecut în regim concurențial în luna iulie au făcut acest lucru concomitent cu schimbarea furnizorului de la care achiziționau gaze naturale în regim reglementat. Datele arată că aproximativ 5.000 de clienți casnici au schimbat regimul de furnizare și, concomitent, și furnizorul de gaze naturale.
Este demn de subliniat faptul că, în perioada 1-24.07.2020, 92,2% dintre clienții casnici cărora li se furnizau gaze naturale în regim reglementat au fost pasivi (nu și-au exercitat dreptul de eligibilitate). Dintre cei care au trecut în regim concurențial, 98,1% nu au schimbat vechiul furnizor în acest proces.
Înainte de liberalizarea completă a activității de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii casnici, pe piața gazelor naturale din România activau 86 de furnizori.
Mai puțin de jumătate dintre furnizorii prezenți pe piață se adresau clienților casnici, o parte furnizându-le acestora gaze naturale în regim reglementat, o parte în regim concurențial și o parte în ambele modalități (restul furnizorilor preferau să furnizeze gaze naturale consumatorilor industriali, care asigură consumuri mult mai ridicate per client, dar cel mai probabil și marje comerciale mai reduse).
În luna iulie 2020, Consiliul Concurenței a declanșat o investigație privind sectorul gazelor naturale din România, în contextul liberalizării activității de furnizare a gazelor naturale către clienții casnici. Investigațiile sectoriale sunt instrumente folosite în mod curent de autoritățile de concurență, prin care acestea vizează în special identificarea și atenuarea unor posibile ineficiențe în modalitatea de funcționare a piețelor, dar care pot conduce și la declanșarea ulterioară a unor investigații de încălcare a normelor de concurență.