Pentru a deveni călugăr sau măicuță și să locuiești la mănăstire, ai nevoie de anumite acte. Sunt anumiți pași pe care trebuie să îi respecți pentru a intra în viața monahală.
Cei care vor să facă parte din viața monahală și să locuiască la mănăstire trebuie să știe că acest lucru nu este tocmai simplu. Există anumite demersuri pentru ca cineva să devină monah.
Conform datelor, în România existau aproximativ 100.000 de călugări în 2017. Călugării și măicuțele fac parte din categoria bugetarilor, a angajaților de la stat. Suma pe care o primesc lunar este puțin peste salariul minim pe economie. Mulți călugări au ales să slujească în străinătate, la biserica de pe Muntele Athos.
Biserica are reguli stricte pentru cei care vor să se călugărească, astfel că nu oricine poate face acest lucru. Este vorba atât despre reguli de conduită, credință și ascultare, cât și despre condiții legale. Ultimul pas are legătură cu slujba prin care un călugăr este tuns în monahism.
Există și o vârstă minimă pentru a fi primit în mănăstire, ca novice, aceea de 16 ani, numai cu acordul părintelui sau tutorelui legal. Starețul cercetează starea fizică și psihică, temperamentul, caracterul, aptitudinile, cunoștințele spirituale, precum și vocația și interesele personale.
Astfel, se decide dacă un om obișnuit poate fi primit sau nu în casa Domnului. Pe de altă parte, cei care aleg această cale au nevoie de următoarele acte:
“Ispitirea canonică”, adică perioada dintre intrarea în mănăstire și până la călugărie, are trei stadii. Primul stadiu este de la primirea în mănăstire la admiterea noului venit în rândul fraţilor, iar perioada este de trei luni. Al doilea stadiu este de la admiterea ca frate de mănăstire la îmbrăcarea în haină monahală (dulama).
Al treilea și ultimul stadiu este de la purtarea dulamei la tunderea în monahism (slujba de călugărire). Se oficiază apoi slujba de final, care cuprinde întrebările episcopului pentru credincios.
Monahilor nu le este permis să părăsească schitul sau mănăstirea în care trăiesc fără învoirea starețului. Aceștia primesc bilet de voie doar pentru opt zile pe an, iar în perioada în care lipsește de la mănăstire călugărul poate sta doar “în case de creştini evlavioşi, ferindu-se de a poposi în cârciumi sau pe la gazde care ar da loc la sminteală”, arată regulamentele bisericii, notează playtech.ro.
Programul unui monah este simplu, și anume rugăciune, muncă și somn. Călugării trebuie să participe la rugăciuni de șapte ori pe zi pentru cele “șapte laude” înaintea Domnului. Acestea trebuie îndeplinite “până la sfârşit, cu toată îngăduinţa şi răbdarea, fără a întinde cântarea, ca să nu fie obositoare, şi fără a o grăbi, ca să nu se stingă focul rugăciunii”.
Monahii pot lipsi doar din motive de boală sau din alte cauze serioase. Aceștia trebuie să se roage individual, dar și să studieze intens Scriptura și alte texte bisericești.