News

Cum s-a construit Castelul Peleș. Primul loc ales a fost în Vrancea, nu în Sinaia

10.05.2021 | 16:01
Cum sa construit Castelul Peles Primul loc ales a fost in Vrancea nu in Sinaia
Cum s-a construit Castelul Peleș. Primul loc ales a fost în Vrancea, nu în Sinaia Colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Castelul Peleș din Sinaia este cunoscut drept reședința de vară a regilor României. Primele opțiuni ale Majestății Sale Regele Carol I s-au îndreptat, însă, către Moldova, iar vizita suveranului la Dealul Ciolanu a intrat în istorie, după ce „calul regal” și-a rupt piciorul acolo, pe când Majestatea Sa se afla în căutarea unei zone care să satisfacă pretențiile familiei princiare. Până să decidă să construiască un castel la Sinaia, principele Carol a vizitat trei locații, iar prima destinație a fost actualul județ Vrancea.

Între anii 1866 – 1869, regele Carol a făcut trei vizite în Moldova, iar primul loc ales pentru o reședință estivală a fost Poiana Mărului, din comuna Jitia. Boierul Alexandru Zamfirescu a publicat, în anul 1933, un articol referitor la vizita regală din Vrancea, având ca sursă de documentare însemnările unui fost primar din comuna Dumitrești, care a trăit evenimentele.

ADVERTISEMENT

„Prin 1867, Regele Carol I al României a venit la Poiana Mărului cu intenția de a construi Castelul Peleș și Pelișorul. Eram flăcăiandru prin 1867, pe vară, se zvonise în plaiul nostru că Domnitorul va trece prin Poiana Mărului, venind din Munții Putnei. De un an abia sosit în țară, după Cuza, colinda munții… A pornit lumea, ca la bâlciu… Plaiul nostru, de aici din Dumitreștii de azi, cu o zi, două înainte, în straie strălucitoare și de sărbătoare… Era lume multă… S-au strâns românii să-l vază pe Rege și am dormit pe pajiști, prin curți și prin livezi, sub stelele cerului și-n cântecul greerilor. Două zile și două nopți am stat așa, cu merinde aduse în dăsagi. Eram lacomi de dragul să vedem pe Domnitor”, a scris Alexandru Zamfirescu.

Principele Carol I, în peregrinări de la Poiana Mărului, la Dealul Ciolanu. Cum a plătit monarhul pictura Schitului Cetățuia

Planul lui Carol I de a construi această reședință la Poiana Mărului a fost dat peste cap de infrastructura proastă de la acea vreme. Ca dovadă că… nu prea se schimbă multe pe meleagurile noastre, drumurile erau catastrofale și în plus, era nevoie de construcția a nu mai puțin de 12 poduri peste râul Râmnicu Sărat. Faptul că Domnitorul a avut intenții serioase la Poiana Mărului a fost confirmat într-un articol publicat în ziarul „Lumina”, dar și de către preotul Costică Panaite, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei.

ADVERTISEMENT

„Locul acesta atât de frumos l-a fermecat pe regele Carol I, care pe când era doar principe domnitor al României, și-a propus să ridice aici un castel – reședință de vară. Lipsa unei surse de apă potabilă în apropiere, ca și alte inconveniente l-au făcut să renunțe și, drept urmare, și-a ridicat la Sinaia plănuita reședință, Castelul Peleș. Totuși, rămânându-i în inimă acest loc, pe atunci cu adevărat sihăstresc, principele Carol a plătit, din bani personali, pictura inerioară a bisericii Schitului Cetățuia, devenind astfel unul dintre ctitorii acestui lăcaș”, a explicat preotul.

Poiana Mărului nu a fost singurul loc din Vrancea care l-a fascinat pe regele Carol I. În 1869, el a vizitat comuna Năruja, fiind impresionat de primirea făcută de țărani. Se gândea în continuare la construirea unei reședințe într-un loc retras, la munte. Din nefericire, au apărut aceleași impedimente ca la Poiana Mărului.

ADVERTISEMENT

„Hohenzollern”, adică „o colină înaltă”…

O altă opțiune a fost Câmpulung Muscel. Încă din primii ani de domnie, Carol I a dorit să-și cunoască țara. Din jurnalul său am aflat că viitorul rege vizita biserici și școli, discuta cu autoritățile, dar și cu oamenii simpli și era primit cu entuziasm peste tot pe unde umbla. Unul dintre obiectivele vizitelor îl constituia tocmai alegerea locului pentru castelul său, pe care îl dorea construit în concordanță cu numele Hohenzollern, adică „hoch” care înseamnă „înalt” și „Aullern”, care înseamnă „colină”.

La începutul lunii octombrie a anului 1866, suveranul a ajuns pentru prima oară la Muscel, într-o vizită neoficială. În însemnările sale, Carol I a descris locul astfel: „Un drum foarte greu, dar foarte pitoresc și care adesea oferă priveliști întinse asupra lanțului Carpaților și atinge un șir de sate frumoase, locuințe solide și bine îngrijite ale unor țărani de munte avuți, incomparabile cu tristele localități ale câmpiei”.

ADVERTISEMENT

Interesant este, însă, faptul că muscelenii au refuzat să-i vândă pământ în zona Crețișoara viitorului rege, negociator din partea familiei suverane fiind Ion Kalinderu. Preotul Ioan Răuțescu a consemnat că „Vodă Carol ar fi vrut să-și facă în Câmpulung reședința sa de vară, atât pentru trecutul istoric al orașului, cât și pentru clima și natura de o largă frumusețe, dar, negăsind aici bunăvoință și inimi înțelegătoare, a renunțat. În ciuda neînțelegerii de către moșnenii orașului a ofertei avantajoase pe care Domnitorul le-a făcut-o atunci când a vrut să cumpere teren pentru castelul său, câmpulungenii au iubit și respectat dinastia Hohenzollern. Refuzul Obștii Moșnenilor a dus la mutarea centrului de interes către Valea Prahovei, la Sinaia, unde în toamna anului 1873, a început construcția Castelului Peleș”.

Dealul Ciolanu, „arcuri de triumf, țărani călări, femei curioase”

Dacă la Câmpulung Muscel obștea locală s-a împotrivit din răsputeri să cedeze drepturile de proprietate și să vândă viitoarea locație și terenurile din imediata vecinătate pentru construirea unui palat de vară, cu posibilul amplasament de pe Dealul Ciolanu, de la Buzău, s-a întâmplat cu totul altceva, însăși providența intervenind pentru a bloca proiectul…

Dealul Ciolanu, din județul Buzău, pe care, în zilele noastre se află două lăcașuri de cult, un așezământ de sănătate și o tabără de sculptură în aer liber, este considerat o altă locație aleasă pentru prima reședință de vară a regelui Carol I. Istoricii au consemnat faptul că monarhul a vizitat de mai multe ori zona Ciolanu și a făcut o donație importantă așezământului de maici aflat acolo, portretul său tronând la intrarea în biserică, alături de ale altor ctitori ai schitului Cetățuia. Schitul se află pe piscul cu același nume, în zona pădurilor, la aproximativ 1,5 km distanță de Mănăstirea Ciolanu.

Biserica schitului a fost ridicată în perioada 1858 – 1864 de monahul Iosif de la Mănăstirea de pe Dealul Ciolanu. În 1866, regele Carol I a vizitat-o și a donat bani, pentru a fi zugrăvită. Clădirea este construită din piatră de Măgura și acoperită cu tablă vopsită. În interiorul bisericii din piatră, monument istoric, pe peretele de la intrare, printre ctitorii așezământului monahal se află și Carol I, într-un portret din tinerețe, pictat de un artist local, probabil în urma primei vizite în zona Buzăului, când se afla în căutarea reședinței regale.

Încă din anul 1866, la prima sa vizită în respectiva zonă, viitorul rege a fost primit cu fast, cronicarii vremii relatând entuziasmul și speranțele pe care localnicii și le-au pus în acesta: „La trecerea Buzăului, arcuri de triumf, primari călări, escortă numeroasă, la care s-au adăugat suite de țărani călări, femei curioase, fete tinere, care vin din nenumăratele sate care mărginesc drumul de-a lungul dealurilor”.

Moda regală, la vânătoare de urși dresați

În luna august a aceluiași an, regele Carol I a participat la un serviciu solemn la Episcopie, a vizitat spitalul, școlile și închisoarea. În acea perioadă, orașul era în plină refacere arhitecturală și economică, iar viitorul rege a făcut propuneri de modernizare și le-a cerut românilor „să muncească cu răbdare la opera comună”. Suveranul a revenit la Buzău inclusiv la o vânătoare de urși… dresați. Scriitorul Gheorghe Petcu susține că prefectul de la acea vreme ar fi cumpărat 10 urși de la ursari, pe care i-a dus în pădurea în care urma să aibă loc vânătoarea. Hăitașii au mânat urșii în direcția vânătorilor, iar unul dintre animale s-a ridicat în două picioare și a început să joace. Vânătoarea s-a întrerupt brusc, pentru că principele Carol n-a gustat „umorul valah”, ba chiar a cerut demiterea prefectului. Totuși, odată cu trecerea anilor, regele și-a reamintit cu plăcere acest episod vânătoresc și l-a povestit cu mult umor, la diverse sindrofii.

Tot scriitorul buzoian Gheorghe Petcu susține că în zonă circulă o legendă care ar putea conține un sâmbure de adevăr. „Carol I a venit la Cetățuia pentru a ridica palat regal, dar calul pe care îl călărea și-a rupt piciorul în fața Mănăstirii Ciolanu. Se spune că regele a crezut că este un semn de la Dumnezeu și va opta definitiv pentru Sinaia. În schimb, monarhul a donat Mănăstirii Ciolanu un policandru pe care scrie „Domnitorul României Carol I 1867” și a oferit o importantă sumă de bani schitului Cetățuia, pentru restaurare”.

ADVERTISEMENT