București are, în forma lui actuală, șase sectoare, însă istoria ne spune că acesta a avut, cândva, opt zone. S-a renunțat la acest plan, Capitala ajungând la forma pe care o cunoaștem acum cu toții. Iată cum s-au împărțit cele mai importante zone ale orașului.
Prima menționare a orașului București a fost făcută în anul 1459, fondatorul fiind nimeni altul decât Vlad al III-lea Țepeș, nepotul lui Mircea cel Bătrân. Din cauza unei dezvoltări fulminante a orașului, a fost necesară ca reforma administrativă să aibă loc.
Prima formă de organizare a fost cea a plășilor, existând cinci la număr în anul 1798: Târgul, Podul Mogoșoaiei, Târgul de afară, Broștenii și Gorganul. Au existat și raioane, dar și culori. Fiecărei plăși îi corespundea o culoare în timpul războiului ruso-turc din perioada 1806 – 1812, respectiv Roșu, Galben, Negru, Albastru și Verde.
Teritoriul Roșu, cel mai mic, cuprindea centrul comercial și o porțiune îngustă de pe malul drept al Dâmboviței. Acesta a fost desființat la începutul secolului XX, teritoriul fiind repartizat celorlalte patru culori.
În 1830 se înființează „Sfatul Orășenesc”, adică actuala Administrație Publică, care decide împărțirea pe sectoare.
După Primul Război Mondial, cifra populației a crescut, dar și suprafața Bucureștiului. Astfel s-a decis ca fiecare culoare să aibă un primar, iar șeful întregii administrații comunale, cel care coordona activitatea tuturor zonelor, era primarul general. Au fost repartizate și clădiri pentru sediile primăriilor.
După ce țara noastră s-a proclamat Republica Populară România, consiliile comunale s-au transformat în sfaturi populare, primarii au devenit președinți de sfaturi populare raionale, iar primarul general a primit denumirea de președinte al sfatului popular al orașului București.
În 1950, cele patru culori s-au transformat în opt raioane, lucru ce a stimulat inițiativele locale. Acestea erau Griviţa Roşie (1), 30 Decembrie (2), 1 Mai (3), 23 August (4), Tudor Vladimirescu (5), Nicolae Bălcescu (6), V.I. Lenin (7), 16 Februarie (8). De menționat este că zona 30 Decembrie era cea mai mare, iar 23 August cea mai mică.
Așadar, în 1979, Bucureștiul avea opt sectoare, însă s-a decis că sunt prea multe, astfel că o nouă reformă a avut loc. Sectorul 1 s-a unit cu Sectorul 8, Sectoarele 2 și 3 la fel, Sectorul 4 a devenit Sectorul 3, Sectorul 5 a devenit Sectorul 4, și tot așa, până ce au rămas doar șase sectoare.
În momentul de față, fiecare sector deține o poțiune din oraș, iar distribuția sectoarelor este făcută radial și numerotate în sensul acelor de ceasornic.
Bucureștiul a ajuns să fie capitala țării datorită poziției sale strategică. Înconjurat de copaci înalți, dealuri și mlaștinile Dâmboviței, orașul nu era aproape deloc expus dușmanilor care ar fi putut pune stăpânire pe teritorii importante.