Cum să divorțezi de depresie: „Copiii” Markovic, Roguljic și… Crețu l-au făcut pe Reghe, „tătic”: „Danke, Laur! Hvala Jovan & Ante!”

Antrenorul Laurențiu Reghecampf a început să semene cu Ciocănitoarea Woody, nu cu Leul de pe emblema Universității Craiova. Tot ce prinde, bate în cuiele dinților. Fie că e vorba despre FCSB, fie despre autoritatea numită CFR Cluj.

„Neamțul” Reghecampf a trecut în forță peste niscaiva evenimente transformate în „mondene”, printr-o răsuflare atomică. E chiar „mișto” să divorțezi așa, când îți găsești în echipă, în stil, în scop, și mai ales în desăvârșire, un Înalt.

Reghecampf și-a găsit la Craiova noua familie: „Copiii” Markovic, Roguljic, Crețu și Bic (cu FCSB) l-au transformat în „Tătic”

Familia lui Reghe, muncitorul care nu vorbește în pleasnă despre „lucrul bine făcut”, ca apoi să se împiedice de propriul șpiț, stă în obsesia Ciocăntoarei Woody, de a-și cuceri cu obstinație și apoi a stăpâni propriul său spațiu.

Laurențiu Reghecampf a „înfiat” niște puști. Jovan Markovic este cel mai cunoscut dintre ei. În meciul cu CFR, a dat lovitura. La fel s-a întâmplat și cu Ovidiu Bic, cel care „deFCSB-icase” a doua candidată la titlu, etapa trecută. Pentru Markovic, la deja 10 goluri marcate, cântă de undeva, pe sub picurăturile bucureștene, „Ploaia care a venit”.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Oltenii se bărbieresc pe chelii, de bucurie, vântul șuieră-n salcâmi, Tudor Gheorghe, rapsodul „Iubirii Alb – Albastre” o concura și ‘mnealui frenezia cu asceza așteptării îndelungi, lângă un zaibăr meritat, dar cert este că noii „bebe” ai lui Reghe aduc patos. Acesta este cuvântul: Patos! Și unde anume? Tocmai în Casa Patosului, pe „Ion Oblemenco”…

Ante Roguljic, căruia i-a apăsat mingea la îmbucătura picioarelor taman în meciul cu lidera „incontestabilă”, a urmat linia „filiației”. Hvala Jovan, Hvala Ante, ar spune în sârbo-croată oricare privitor, nu neapărat suporter al Universității, ci al acestui campionat, care rareori se dezbracă de mușuroaiele de platitudine sau chiar de indecență.

Le-a lipit pe umeri aripile cu ipsos și i-a transformat în vrăjitori…

Craiova venea după victoria obținută în fața FCSB. Un succes pe care l-a adus acel „Ovidiu Bic, Bic, Bic”, despre care vorbeam nu demult. Un alt „copil” al lui Reghecampf. Laur i-a lipit pe umeri aripile, cu ipsos, și apoi l-a convins că îi aparțin. Pe sistemul… „cât oi fi de vrăjitor, scot din tine, oscior cu oscior!”. Și așa s-a întâmplat și acum.

Românii, oamenii de rând, nu înțeleg Craiova și nu pricep oltenii. Cine calcă în „provincia latină, a lui Mihai al nostru, cel Viteaz” – vorba poetului – nu mai poate pleca… sănătos de acolo. Craiova te îmbată. Dacă n-ai divorțat înainte, te vei despărți, conștient și cu acte în regulă, de prezentul și de trecutul care tac. Cu lungi și catifelate gene care bat într-un verde prăzuliu, închis, către albastru infinit, pășești în altă lume.

Digisport.ro

A anunțat că divorțează la două ore după ce soția lui a născut, s-a logodit iar și după câteva zile a apărut cu altă femeie

Este lumea pe care o poți înțelege, sau nu. Prin anii ’80, lui Hagi, această parte de suflet i-a spus: „Uite, cu aceste crampoane te vom primi”. Pe alții, gen Lăcătuș (și rău îmi pare, chiar și acum, de acel exces oribil de „naționalism periferic”), nici nu l-au primit să antreneze Universitatea, deși semnase contractul. Craiova e dementă, dar e sublimă.

Reghecampf pare să aibă… Știința de a se face sublim, nu subliminal.

Craiova a jucat „prezidențial”, din punct de vedere tactic

Markovic, Cîmpanu, Bairam și Roguljic au redat naturii un meci început natural. Craiova a meritat o victorie, încă dinainte de a o obține, în ultima secundă. Motivul este simplu. Craiova lui Reghe a jucat tactic, prezidențial, mai ales prin comportamentul lui Gustavo, „omul faultului bine făcut”.

Nu ne interesează în acest moment calculele pentru titlu. Și e bine să nu ne capteze atenția, pentru că altfel ne-am așeza ca niște domnișoare de pension la un tabinet și la un ceai, cu gândul la vreun balerin celebru, cum ar fi celebrul Radu Petrescu, arbitrul care se „pigulea” ca la Balșoi Teatr, când Omrani îi trăgea la gioale lui Vătăjelu, fără balon, și cam pe la spate, precum eteristu’ Ipsilanti lui Tudor din Vladimiri…

Ne-a plăcut, în schimb, Petrila, un nume – din fericire – deloc „mironcozmanian”, un „încă” puști (pentru că tot vorbeam despre copii), care calcă în forță în fotbalul românesc. După ce l-a făcut „mat” pe Bancu, bancurile cu selecțiile la Echipa Națională intră în „meandrele concretului”, vorba unui fost președinte, culmea, Nea Nelu Rapidistu’.

O victorie, de ziua lui „Sorinache al nostru”! Primiți cu „denazificarea”?

Colegii de la FANATIK remarcau cu perspicacitate faptul că, în ziua derby-ului cu CFR, pe olteni îi mâncau și alte griji decât meciul în sine. Președinția unicului „catindat” Sorin Cîrțu monopoliza toată suflarea, nu doar fotbalistică, ci olteană, în general, așa că meciul putea deveni doar un pretext electoral. Iote că a venit, iar Nea Sorin a fost aplaudat de tot stadionul. Pardon, ăla nu e un stadion, e un altar!

Pentru a continua paralela colegilor, „Sorinache al nostru”, precum „Ciucă al nostru”, pare omul menit să scoată liberalismul de la naftalină. Dar ce ne facem cu titlul de la teșcherea? Cel puțin acesta este obiectivul personajului legendar, care așteptase, la mișto, rezultatul sufragiilor celor 4.107 de „socios”, ce urmau să se prezinte la urne, după ora 18.30…

Titlul, ca și titlurile, țin de viața planetară. Adică nu de aceea din iluzii. La Craiova se trăiește sublim, și, e drept, un gânditor francez spunea că istoria care nu vorbește cu veșnicia se numește „zoologie”.

Nea Sorine, primești cu „Denazificarea”? E la modă… Pentru că, fără un concept clar, golul lui Rogulijc rămâne o rugă stearpă. Pasul lui Bairam poate aluneca în manea. Nistor e deja vexat, așa că trimiteți majoretele după autografe, să-i ridicați moralul. Markovic e pe „ușchitelea”, stau corbii ăia de impresari pe capul lui precum V-2-ul pe amărâții de vecini.

Craiova care a bucurat, ieri și azi, printr-o rezistență și o eficacitate absolut magnifice, nu este un teritoriu stabil. Craiova este, încă, o pepinieră, ceea ce arată că nu este un club desăvârșit. Cu o victorie, două, cu entuziasm, Universitatea nu evadează din stadiul „davai ceas, davai smartphone”. Pentru istorie, e nevoie de o familie, nea Sorine.

Copii tenace sunt. Rămâne să vedem cum îi cresc „uncheșii”, după „repersonalizare”. Până atunci, Danke, Laur, Hvala Jovan & Ante! Bicule și Crețule, dacă vă spun „Să trăiți”, o să-mi răspundeți „Doamne ajută!”. Deja, îmi lărgiți orizontul…