Cum se fură partidele în interiorul lor. „Democrație de partid” cu alegeri interne trucate și congrese măsluite

Partidele politice ar trebui să fie, cel puțin teoretic, printre garanții democrației din România, însă de multe ori nu sunt capabile să o aplice nici măcar în interiorul lor, față de proprii membrii. Astfel că viața politică de la noi este marcată de congrese cel puțin dubioase din punct de vedere al corectitudinii sau de puciuri de partid care contravin chiar prevederilor statutare ale formațiunilor.

Alegerile interne, de la PSD la USR

Când USR a apărut pe scena politică, un motiv de laudă în fața electoratului și de reproș față de competitorii electorali a fost modul de alegere a conducerii partidului și candidaților săi în alegeri, modalitate în care fiecare membru de partid putea să voteze în cadrul unor alegeri interne, pe modelul unor democrații consolidate precum SUA sau Marea Britanie. Numai că primii care au recurs la alegeri interne nu a fost USR-ul, ci social-democrații, care le-au falsificat, iar între timp și USR-ul a lăsat-o mai moale cu democrația internă.

În 2004, PSD-ul lui Adrian Năstase fusese înfrânt la alegerile locale de Alianța PNL-PD, iar perspectiva pentru parlamentare se anunța sumbră. În consecință, Năstase a demarat un program ambițios de recâștigare a bunăvoinței electoratului. Unii baroni locali au fost trași pe linie moartă, s-a făcut o remaniere de guvern și s-a decis ca listele de candidați pentru Parlament să fie făcute în baza votului direct al membrilor de partid.

Rezultatul a fost că pesediștii s-au furat între ei, iar alegerile au fost falsificate în două rânduri: o dată la nivel local, a doua oară la București. N-au avut nici măcar suficientă minte să acopere prea bine furtul, lucru demonstrat de faptul că au publicat pe site-ul PSD rezultatele defalcate pe județe, iar în unele cazuri, unii lideri au avut mai multe voturi decât au fost votanți, precum Miron Mitrea, Vasile Dâncu sau Eugen Nicolicea.

Digi24.ro

VIDEO Momentul altercației dintre Ionel Ganea și vecinul său. Scandalul a fost filmat de o cameră de supraveghere

În presa vremii au apărut înregistrări video făcute la intrarea în sedii PSD din Cluj care au probat că au intrat mai puține persoane decât numărul oficial al votanților, chiar dacă îi contabilizai și pe cei care au intrat în sediu de mai multe ori într-o singură zi. Cu toate astea, șefii de organizații județene au trimis listele conducerii centrale, care a ajuns la concluzia că rezultatele nu sunt întrutotul satisfăcătoare și astfel s-a intrat în a doua etapă a fraudei: unii au ieșit de pe liste, alții au intrat, astfel că tot la București au fost stabiliți candidații. Cu alte cuvinte, poporul pesedist a fost deranjat degeaba, într-un proces iluzoriu al democrației interne.

USR a reintrodus procesul alegerilor interne, iar inițial semnele erau încurajatoare. „Modul în care ne-am ales candidații pentru Parlamentul European este o premieră pentru România. Atât campania internă cât și votul au însemnat un spectacol al democrației menit să arate modul în care USR face politică: bazat pe meritocrație, transparent și democratic”, spunea președintele USR, Dan Barna, în noiembrie 2018 când a fost stabilită prin votul direct al membrilor de partid lista pentru alegerile europarlamentare din mai 2019.

După cinci ani, USR și-a temperat democrația internă, iar candidații pentru europarlamentarele din 2024 au fost stabiliți cu totul altfel. Pe 15 septembrie, Biroul Național al partidului a adoptat, la propunerea președintelui Cătălin Drulă, lista cu primii patru candidați pentru Parlamentul European: Elena Lasconi, Dan Barna, Vlad Voiculescu și Vlad Botoș. Restul listei a fost desemnat prin alegeri interne directe, astfel că membrii de rând ai USR au avut „privilegiul” de a stabili ordinea pe locurile neeligibile. Deocamdată, rămâne în vigoare prevederea statutară potrivit căreia președintele partidului trebuie ales prin votul tuturor membrilor USR.

Congres cu voturile la vedere

Însă modalitatea preferată de alegere a conducerii de partid rămâne în continuare Congresul, care este forul suprem în toate formațiunile întrucât este socotit ca având cea mai mare reprezentativitate. În general, congresele se desfășoară în mod corect, dar acest lucru nu este neapărat un semn al nivelului înalt al democrației interne dintr-un partid sau altul. Multe dintre congrese sunt doar reconfirmări ale unui lider care încă nu a ajuns să fie contestat, astfel că deseori ori nu are contracandidat, ori competitorii săi nu au nicio șansă din start.

Digisport.ro

N-a suportat umilința! Decizia luată de selecționerul naționalei din Kosovo, imediat după 0-3 cu România

În schimb, la congresele cu miză lucrurile stau cu totul altfel. În primul rând, se duce o luptă surdă în fiecare județ pentru stabilirea delegaților la congres, cu fiecare șef de organizație încercând să aducă oameni care vor vota sigur cu candidatul pe care respectivul șef îl susține. Uneori, manevrele de culise răbufnesc în presa locală cum a fost cazul organizației PNL Timiș înainte de Congresul liberal din septembrie 2021, când s-au înfruntat Ludovic Orban și Florin Cîțu. Oamenii lui Orban din Timiș au reclamat că au fost eliminați nestatutar de pe lista delegaților, în timp ce tabăra Cîțu a reclamat același lucru în alte județe. Astfel că, în general, în ziua congresului se cam știu ce filiale îl susține pe un candidat sau altul.

Tot Congresul PNL din septembrie 2021 este un exemplu de manual în ce privește modul în care șefii de filială controlează votul. Unii dintre ei sau oameni de ei s-au pus fără jenă lângă cabinele de vot, iar delegații lor au ieșit cu buletinele neîmpăturite astfel încât să fie vizibil pe cine au votat. Alți delegați și-au fotografiat votul ca să aibă dovada că au votat pe cine li s-a spus să voteze. Deși se presupune că delegații la un congres reprezintă „crema” partidului, unii n-au avut minima inteligență să dezactiveze blitzul de la telefon, astfel că au fost circumstanțe în care dincolo de perdeaua cabinei se vedeau luminile din momentul fotografierii.

Puternic contestat a fost și Congresul PDL din 2013, când a fost ales Vasile Blaga șef al partidului în detrimentul Elenei Udrea, în pofida susținerii acesteia de către președintele Traian Băsescu. Deși nu există probe indubitabile că rezultatul a fost falsificat, congresul s-a terminat cu scandal întrucât lucrările sale au fost declarate închise înainte ca o contestație depusă de Udrea să fie soluționată. Fostul ministru al Dezvoltării a reclamat că au votat mai multe persoane decât aveau dreptul, ceea ce l-a determinat pe Blaga să vină, la rândul său, cu acuze la adresa competitoarei sale: „Eu nu am umblat azi noapte prin hoteluri, nu am venit să vă dau mâncare gratis și cazare. Dumneavoastră ați decis azi în deplină cunoștință de cauză.”

Cu toate că Udrea anunțase că nu va recunoaște rezultatele, dacă nu se face o renumărare a voturilor, tabăra Blaga s-a grăbit să încheie lucrările. Greșeala a precipitat scindarea partidului cu disidenții care au format Partidul Mișcarea Populară, cu binecuvântarea lui Băsescu. „Adio, Partid Democrat! Astăzi ne-am despărțit. Ei nu mai sunt o piatră de moară pentru mine, eu nu mai sunt o piatră de moară pentru ei. Mă voi dedica construcției unei alte soluții de dreapta, cu oameni cinstiți, cu oameni care nu fug cu urnele, cu oameni care acceptă dreptul democratic al contestației”, a afirmat, pe Facebook, Traian Băsescu imediat după încheierea Congresului.

Puciul ridicat la rang de artă

Însă metoda preferată de a avea congres liniștite este ca jocurile să fie făcute înaintea congresului propriu-zis, de obicei prin intermediul unui puci la nivelul conducerii restrânse, ale cărui rezultate să fie supuse ulterior aprobării unei mase docile de delegați. De exemplu, aceeași liberali care au fost principalii susținători ai lui Florin Cîțu în septembrie 2021 au orchestrat înlocuirea lui cu Nicolae Ciucă după numai șase luni, în aprilie 2022. Lucian Bode, Rareș Bogdan, Iulian Dumitrescu ș.a. nu au făcut greșeala să convoace un congres extraordinat fără ca rezultatul să nu fie cert dinainte. Au reușit să-l izoleze pe Cîțu iar acesta, după ce a încercat fără succes să-și ralieze partidul în jurul său, a trebuit să demisioneze.

În consecință, pe 4 aprilie 2022 delegații PNL au fost aduși din nou în capitală, iar Congresul liberalilor a decurs fără incidente, dar în lehamitea generală provocată de bizantinismul șefilor de la București. „Ne-au chemat să ridicăm mâna. Măcar dacă ne-ar lăsa în pace de acum înainte. Dacă ascultați pe aici pe hol, o să-i auziți pe majoritatea că vorbesc de altceva decât de partid”, spunea un delegat din Moldova. „Noi trebuie să aprobăm ce zice Iohannis”, recunoștea un altul.

Însă când vine vorba de sacrificarea rituală a liderului incomod sau perdant în alegeri de către ciracii săi, PSD rămâne inegalabil. Pe finalul ultimului mandat de președinte al României, Ion Iliescu a fost chemat formal de către PSD să preia conducerea partidului, însă la Congresul din aprilie 2005 gruparea de la Cluj a reușit să convingă majoritatea filialelor să-l aleagă ca lider pe Mircea Geoană. Misiunea le-a fost ușurată de faptul că Iliescu a fost pus să prezideze lucrările, fiind astfel ținut departe de complotul care se urzea în sală. „Mi s-a servit o lecție nemeritată în 2005 și atunci s-a apelat la mine ca la salvatorul partidului. Și am fost de bună credință, am venit, amintiți-vă… Dar asta e, lumea e schimbătoare”, spunea Iliescu cinci ani mai târziu cu nedisimulată amărăciune.

Însă tot atunci, în 2010, Iliescu s-a răzbunat susținându-l pe Victor Ponta la congresul care l-a înlăturat pe Mircea Geoană de la șefia PSD. Totuși, aceste congrese s-au derulat în mod democratic, cu delegați care au avut control asupra propriilor voturi. Alte schimbări de la vârful PSD nu au fost atât de elegante. Adrian Năstase a fost forțat să demisioneze de la șefia Camerei Deputaților în 2006 după o ședință maraton, de nouă ore, a conducerii partidului. Și premierul Mihai Tudose a demisionat tot după o astfel de ședință la începutul anului 2017, ședință orchestrată de către Liviu Dragnea.

Ultima din acest șir de „răstigniri” social-democrate este Viorica Dăncilă care a fost înlăturată de la șefia partidului după rezultatul catatrofal de la alegerile prezidențiale din 2019. Demiterea nu s-a făcut prin congres, ci tot printr-o ședință a conducerii executive, făcută la ceas de seară. Marcel Ciolacu a fost instalat interimar, iar apoi s-a organizat un congres în care jocurile erau făcute dinainte.

Singurul perdant PSD al alegerilor prezidențiale care a scăpat de această soartă a fost Victor Ponta care, având totuși atuul funcției de premier, a reușit la finalul lui 2014 să evite un puci. Ba mai mult, a pornit la contraofensivă excluzându-i din partid pe Mircea Geoană și Marian Vanghelie cu o motivație vagă, iar prietenul său Sebastian Ghiță a dat vina pe Ion Iliescu pentru eșecul de la prezidențiale.

Plecați din Parlament, ajunși la tribunal

În fine, o altă modalitate de limitare a democrației de partid este prin controlul formațiunilor politice de către Palatul Cotroceni. După alegerea sa în 2004, Traian Băsescu a reușit să evite o competiție internă în PD lăsând la cârma partidului un triumvirat în care fiecare avea funcția prestabilită, aranjament formalizat prin congres: Emil Boc – președinte, Adriean Videanu – prim-vicepreședinte și Vasile Blaga – secretar general.  La fel a procedat și Klaus Iohannis după victoria la prezidențiale din 2009 când succesoarea desemnată la cârma PNL a fost Alina Gorghiu. Ludovic Orban a încercat să obțină funcția, dar cuvântul lui Iohannis a cântărit greu, iar Gorghiu a cîștigat funcția printr-un vot al conducerii extinse a PNL, fără să mai fie convocat un congres, așa cum cerea statutul.

Un farmec aparte au și răfuielile din interiorul partidelor care nu mai reușesc să intre în Parlament la alegeri, deseori ajungându-se la congrese care se lasă cu injurii, iar uneori fiecare tabără își organizează propriul congres, urmând ca instanțele să arbitreze conflictul. Astfel s-a întâmplat cu PNȚCD după anul 2000, iar pe același tipar Corneliu Vadim Tudor a pierdut, în iulie 2013, controlul propriei creații, când PRM l-a înlăturat de la șefia partidului și l-a ales pe Gheorghe Funar. „Corneliu Vadim Tudor, la fel ca oricare dintre noi, este trecător prin lumea asta și un presedinte de partid nu poate să rămână în această funcție 100 de ani”, afirma Funar. „E un Congres total ilegal (…) Până la Anul Nou îi calc în picioare”, riposta C.V. Tudor.

Mai nou, în această situație se regăsește PMP, a cărui conducere l-a înlăturat pe Cristian Diaconescu, iar prin congresul subsecvent l-a instalat ca președinte pe europarlamentarul Eugen Tomac. Conflictul a ajuns în instanță, care urmează să se pronunțe, iar această incertitudine pune sub semnul întrebării constituirea unei alianțe a partidelor de dreapta din opoziție din care ar mai urma să facă parte USR și Forța Dreptei.