Cum se schimbă siguranța energetică a României prin construcția reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. „În următorii 30 de ani, nu există alternativă”

România se află tot mai aproape de o decizie favorabilă privind finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, însă investiția este enormă, cu un cost estimat la 8,9 miliarde de euro, dar și cu o multitudine de alte obstacole în calea finalizării ei.

Construcția reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă

Ministrul energiei, Virgil Popescu, a anunțat că săptămâna viitoare urmează să efectueze o vizită în Statele Unite pentru a finaliza procedurile de finanțare a proiectului privind centrala nucleară cu reactoare modulare mici (SMR, small modular reactor) ce urmează să fie construită la Doicești, însă acesta a precizat că va fi discutată și finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. „Merg în Statele Unite nu numai pentru reactoarele modulare, merg inclusiv pentru reactoarele 3 şi 4 pentru că dorim să dublăm această capacitate de producţie nucleară de la 1.400 la 4.000 de megawati. Voi avea această deplasare săptămâna viitoare foarte importantă pentru România şi independenţa energetică a României”, a declarat Virgil Popescu.

De altfel, la începutul lunii august a fost convocată o Adunare Generală a Acţionarilor Nuclearelectrica, companie controlată de statul român, pe ordinea de zi aflându-se aprobarea iniţierii demersurilor în vederea atribuirii şi încheierii contractelor necesare pentru finalizarea celor două reactoare. Ultima comunicare a Nuclearelectrica data din luna noiembrie a anului trecut, atunci când compania anunța semnarea unui prim contract cu americanii de la Candu Energy, pentru „elaborarea şi actualizarea unor documentații necesare demarării” proiectului.

De altfel, în luna februarie a acestui an, premierul Ciucă a efectuat o vizită la centrala nucleară de la Cernavodă unde a declarat că Guvernul susține proiectul de operaționalizare a reactoarelor 3 și 4, ca și retehnologizarea reactorului 1, „proiecte ce vor contribui la independența energetică a României”.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 30 de ani. Mărturia unui copil de 4 ani i-a dat de gol pe autori

Finanțarea celor trei proiecte presupune însă un efort financiar uriaș, costul acestora fiind estimat la nu mai puțin de 9 miliarde de euro.

Fără îndoială, finalizarea și punerea în funcțiune a celor două reactoare ar reprezenta o transformare majoră în poziția energetică a României. Dacă ne uităm pe datele privind producția și consumul energetic în timp real în țara noastră, marți, la ora 16.00, România producea 6508 MW, cu 660 mai puțin decât consuma, cu 1307 MWh produși la Cernavodă. Cea mai mare parte este asigurată de hidrocentrale, 1751 MWh, 194 eolian, 1214 cărbune, 1290 hidrocarburi, 676 fotovolt și 66 din biomasă. Practic, cu două noi reactoare, fiecare cu o putere de circa 700 de MWh, România s-ar afla într-o poziție nu doar de a-și acoperi nevoile interne, dar și de a exporta energie.

Incertitudini pe piața energetică

De altfel, problema notorie a sectorului energetic nuclear o reprezintă costurile exorbitante de construcție a acestor centrale. De altfel, la ora actuală în lume sunt în construcție circa opt reactoare, două în SUA și alte șase în China – însă construcția tuturor reactoarelor din China a fost pusă pe pauză tocmai din cauza creșterii acestor costuri de construcție. În contextul unui val inflaționist, ce a dus la creșterea prețurilor și materialelor de construcție, această problemă devine cu atât mai presantă pentru autorități.

„Trebuie văzut cu cât anume au crescut costurile reactoarelor. Pentru că dacă ne apucăm să construim în acești ani, presupunând că toate planetele se aliniază și încep să construiască. Avem o inflație foarte mare și chiar și atunci când se va opri acest val inflaționist, la anul, peste doi ani, prețurile vor rămâne oricum la acel nivel. Deci, în toată această perioadă prețurile vor ajunge la un nivel ridicat și vor rămâne la acest nivel, iar acest lucru va avea un efect asupra costurilor construirii celor două reactoare. Trebuie văzut cât anume va fi costul final calculat în momentul în care începe această construcție”, a precizat, pentru FANATIK, Otilia Nuțu, expertă în energie în cadrul EFOR.

Digisport.ro

Luptătorul suspendat pe viață pentru gestul golănesc pe care l-a făcut către fata din ring a rupt tăcerea! Mai rău a făcut

Fără îndoială însă, toate calculele principalilor actori, și inclusiv ale României, pe piața de energie au fost bulversate de războiul declanșat de Rusia în Ucraina, și în special de politica Moscovei față de Europa privind exporturile de energie. Incertitudinile de pe piața energetică fac dificilă orice fel de estimare privind costul viitor al energiei electrice, un cost în funcție de care să poată fi elaborată o politică energetică.

„O altă chestie care este stresantă acum pentru toată lumea este faptul că nu poți să faci niciun fel de prognoză cu privire la cât o să fie prețul energiei în viitor. Acum este această criză și cu siguranță vor fi niște schimbări majore în tipul de combustibil care va fi folosit pentru energie în anii următori. Că ne vom baza tot mai puțin pe gaz, aceasta este una dintre variante, alta fiind aceea că vom importa gaz din alte țări, și acest lucru influențează direct prețul energiei pe care te aștepți să-l ai în piață. Acest preț va fi altul dacă vor fi multe centrale pe gaz, pentru că am găsit să importăm din altă parte, alta este dacă va trebui să renunțăm la gaz și atunci va fi cerere foarte mare pentru investiții în regenerabile și în nuclear”, a mai declarat Otilia Nuțu.

Rusia și calculul energetic al României

Costul energiei nucleare, care rămâne una dintre cele mai scumpe – cifrele variază, de la circa 100 de euro pe MWh la 21-48USD, atât cât susține Nuclearelectrică că ajunge costul MWh produs la Cernavodă, iar principalii critici ai dezvoltării sectorului nuclear vin cu argumentul că această energie rămâne una extrem de scumpă comparativ cu noile opțiuni regenerabile, eoliană și solară, unde în ultimii ani a fost înregistrată o scădere continuă a costurilor de producție. „Conform raportului privind Situația Industriei Nucleare în 2020, costul nivelat al energiei din energia nucleară a crescut de la aproximativ 117 USD/MWh în 2015 la 155 USD până în 2019. În comparație, costul nivelat al energiei solare și eoliene a scăzut între 2015 și 2019, ajungând la 40 USD/MWh și respectiv 41 USD/MWh”, susțin cei de la GreenPeace de exemplu.

Experții din domeniu sunt însă de părere că situația geopolitică a schimbat complet acest calcul, dar subliniază că niciodată, cel puțin pentru țara noastră, energia regenerabilă exclusiv nu a reprezentat o soluție viabilă pentru siguranța energetică.

„Problema costurilor are unele valențe pe timp de pace, și altele pe timp de război. E o chestie relativă. Pe timp de pace, când ai suficientă energie pe care să o imporți de la vecini, dar e scumpă. În momentul în care apar conflicte și fiecare își utilizează și instrumentalizează această resursă, atunci și costurile se schimbă foarte mult.

Trebuie să avem în vedere că o securitate energetică a României trebuie să ia în considerare, și nu cred că în următorii 30 de ani există altă variantă, trei mari direcții: energia regenerabilă, energia nucleară și hidrogenul. Nu se poate altfel. Și atunci, chiar dacă aparent energia eoliană este mai ieftină, ea este mai ieftină doar atunci când o ai. Când nu o ai ce faci? Acesta e contextul în care trebuie făcută această analiză. Și nu o analiză chioară, în care să ne uităm doar la faptul că MWh de eoliană costă 35 de euro, mă costă 50 de euro MWh de energie nucleară. E posibil ca, în situația în care nu vom putea asigura necesarul cu energie electrică pentru populație, pentru spitale, atunci costurile să fie mult mai ridicate”, a declarat, pentru FANATIK, Dumitru Chisăliţă, preşedinte al Asociaţiei Energia Inteligentă.

Otilia Nuțu este de părere că viziunea europeană cuprinsă în Green Deal, ca până în 2050, toată energia să fie produsă din surse regenerabile, presupune în primul rând o investiție în rețelele energetice, rețele capabile să facă față acestui tip de intermitențe produs de energia regenerabilă.

„Un MWh instalat de energie nucleară nu este echivalent cu un număr de MWh de energie regenerabilă. Pentru că produc altfel: cea nucleară este continuă, pe când cele regenerabile sunt solarul când e soare și eolianul când bate vântul. Viziunea pentru 2050 în Europa este că atunci vom reuși să ne producem toată energia din surse regenerabile. Însă asta presupune o schimbare profundă a întregului sistem energetic. Nu este doar un proces de înlocuire a capacităților existente cu niște capacități noi, iar în rest sistemul rămâne la fel.

Ai nevoie de niște rețele care să poată să facă față intermitenței regenerabilelor și să poată să gestioneze foarte flexibil această intermitență și pe partea de producție, dar și în consum. Acum miza cea mare este să se digitalizeze rețelele, să se facă tot felul de sisteme de management al consumului de energie. Spre exemplu, apăruse la un moment dat în SUA o firmă care agrega consumul unor cartiere rezidențiale și gestiona consumul, având posibilitatea de a reduce automat temperatura, termostatul cu jumătate de grad tuturor când era consumul prea mare de energie. Deci apar astfel de chestii care sunt foarte tehnologizate, și care îți permit să gestionezi sistemul mult mai flexibil.

Deci toată chestia asta cu Green Deal înseamnă o refacere a întregii infrastructuri și a modului în care funcționează. Deci nu există o echivalență, câți MWh de regenerabilă ar compensa tăierea unor MWh de cărbune sau de nuclear. Nu este doar o simplă aritmetică”, a explicat, pentru FANATIK, Otilia Nuțu.

Consumul de energie, în creștere

Experții din domeniu sunt de părere că o astfel de investiție este necesară în condițiile în care se întrevede o creștere continuă a consumului de energie, odată ce tot mai multe aparate electrice, mașini electrice intră pe piață.

„Ceea ce este cert însă este că România are un necesar în creștere de energie electrică. Asta pe de o parte din cauza temperaturilor mari care au făcut ca aparatele de aer condiționat să devină o necesitate în multe localități în care acum 10-15 ani nu aveai ce să faci cu ele. Dincolo de acest aspect concret, discutăm de mașinile electrice, discutăm de convertirea unor sisteme de încălzire, de preparare hrană pe energie electrică, de creșterea nivelului de confort, ceea ce implică aparate noi, consumatoare de energie electrică. Deci, în viitor, România va avea nevoie de mult și mult mai multă energie electrică decât în prezent”, este de părere Dumitru Chisăliță.

De altfel, experții sunt de părere că finalizarea acestor două reactoare va reprezenta o grea încercare pentru instituțiile statului român în contextul în care au un istoric de eșecuri pe linie în ceea ce privește marile proiecte energetice. De altfel, multe din bâlbele autorităților se pot observa și în ceea ce privește istoricul proiectului de construcție a reactoarelor 3 și 4.

Finalizată în proporție de 45% în 1989, centrala nucleară de la Cernavodă începe să producă energie în 1996, atunci când este pus în funcțiune primul reactor (recepția definitivă se face abia în august 1999), pentru ca, 11 ani mai târziu, să fie operaționalizat și reactorul 2. În ceea ce privește reactoarele 3 și 4, acestea se aflau la începutul anilor 90 într-un stadiu de construcție de 15%, și abia în 2002, în timpul guvernării Năstase, se înființează o comisie ministerială pentru elaborarea unui plan privind finalizarea celor două reactoare. Șapte ani mai târziu este înființată compania EnergoNuclear SA, o societate cu capital public-privat care urma să implementeze acest proiect.

Criza economică din 2010 determină investitorii străini ce fuseseră interesați să participe la acest proiect să se retragă, iar un an mai târziu principalul investitor interesat devine China Guangdong Nuclear Power Corporation. În 2013, premierul Ponta semnează o scrisoare de intenție cu firma chineză, urmând ca România să semneze abia în noiembrie 2015 un memorandum pentru construcția și funcționarea celor două reactoare, condiția fiind ca partea chineză să aibă 51% din capitalul social. Înțelegea cu chinezii este ruptă în iunie 2020, după schimbarea puterii de la București, iar trei luni mai târziu țara noastră semnează un acord cu Statele Unite pentru cooperarea în cadrul acestui proiect și nu numai.

„Problema cea mai mare și motivul pentru care nu s-a construit până acum, faptul că noi nu suntem în stare la companiile de stat să facem niciun proiect important. Să ne uităm, Iernut, proiectele Transelectrica, Tarnița, câți ani s-a discutat și până la urmă nu s-a mai făcut, Oltenia avea niște proiecte de modernizare de capacități, n-au reușit să facă nimic. Companiile noastre de stat, în general, dacă nu se schimbă major modul în care sunt administrate, nu vor fi în stare să facă niciun proiect important niciodată.

Să nu uităm și aici, în cazul Cernavodă, episodul cu negocierile cu chinezii pentru construirea acestor reactoare din timpul premierilor Ponta și Dăncilă. Sigur, nici atunci nu a trebuit să fim îngrijorați că am fi putut face investiții chinezești pentru simplul motiv că știam cam care este capacitatea statului român de a termina un proiect, cu chinezii, cu rușii sau cu oricine. Suntem la fel de incompetenți cu oricine”, a declarat, pentru FANATIK, Otilia Nuțu.

Finalizarea reactorului 2 de la Cernavodă a durat șase ani, din mai 2001 în mai 2007, iar experții în energie estimează că și în cazul celor două reactoare ar trebui să ne așteptăm la o perioadă de timp similară.

„Probabil că trebuie să mergem în oglindă cu ce s-a întâmplat la reactorul numărul 2 șinând seama de specificul din România în ceea ce privește obținerea autorizațiilor, avizelor construcților. Probabil că realist trebuie să luăm un interval similar cu intervalul care a fost alocat finalizării reactorului 2”, a precizat Dumitru Chisăliță.