Paște sau Paști? Cum e corect? conform lingviștilor și dicționarelor explicative, ambele forme sunt acceptate ca fiind corecte. Cu toate acestea, teologii ortodocși se opun folosirii variantei „Paște”.
La o simplă căutare în DEX (Dicționarul Explicativ al limbii române), cuvântul Paști, Paște sau paști are mai multe înțelesuri.
PÁȘTI s. m. 1. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea învierii lui Hristos, iar de evrei în amintirea ieșirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. Pâine sfințită, care se împarte la biserică în ziua de Paști (1); pască. [Var.: Páște s. n.] – Lat. pascha, -ae.
paști1 [At: CORESI, EV. 123 / V: ~te sm, pască (Pl: paști, păști, paște), (înv) pashă sf, (reg) ~șc sm / Pl: ~, (pop) ~uri / E: ml pascha, ~ae, ngr πάσχα]
Paște, cu toate că e o variație a cuvântului Paști, duce cu gândul la acțiunea de a paște, specifică animalelor erbivore (paște3 [At: CORESI, EV. 232 / Pzi: pasc / E: ml pascere] 1 vt(a) (D. animale erbivore) A se alimenta la pășune Si: a pășuna. 2 vt (Pan; înv) A culege).
Din acest motiv, înțelepții teologi acceptă doar varianta Paște. Regretatul George Pruteanu, cunoscutul lingvist, explica: “Multă lume m-a întrebat cum se spune corect: Paşti sau Paşte. Răspund pe scurt astfel: sărbătoarea are în originile sale – dacă trecem de etapa ebraică “pesah” – şi acea azimioară numită pască (dupa opinia etnologului Simion Florea Marian; alţi cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de “pască”).
La plural, acest cuvînt face “paşti”: o pască, două paşti, conform unei alternanţe obişnuite în româneşte, cum e şi în verbul a paşte: “să pască, să paşti” sau a naşte: “să nască, să naşti” etc. Aşadar, Paşti e pluralul de la pască. Resimţit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, şi astfel a fost derivat singularul “Paşte”, spunîndu-se, firesc, fie “sărbătorile de Paşti”, fie “sărbătoarea Paştelui”. Amîndouă formele sunt la fel de corecte, şi alte subtilităţi pe această temă nu au substanţă, e o falsă problemă”.
Pruteanu remarca că există și numele Pascal, o altă confuzie în toată această „dilemă” a folosirii corecte a cuvintelor: „În aceeaşi ordine de idei, aş mai avea de adăugat că există şi un nume de persoană, destul de frecvent în multe ţări, inclusiv a noastră, legat de sărbătoarea Paştelui.
E vorba de numele Pascal, foarte obişnuit în româneşte sub forma Pascu. Iniţial, el era atribuit îndeobşte celor născuţi în această perioadă. Originea numelui e uşor depistabilă: ea se află în adjectivul latinesc paschalis (derivat din substantivul pascha) şi care înseamnă “pascal”, “de Paşti”, ceva care ţine de sărbătoarea Paştilor. În documente româneşti, numele Pascal apare de pe la 1428, iar la 1441 găsim deja varianta autohtonă Pascu”.
Din punctul de vedere al teologilor, originea sărbătorii trebuie înțeleasă mai exact. „Sărbătoarea are în originile sale, dacă trecem de etapa ebraică „pesah„, şi acea azimioară numită pască (dupa opinia etnologului Simion Florea Marian; alţi cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de „pască”)”, arată site-ul săfiisanatos.ro.
„În limba ebraică biblică: “Chag ha’Ppesách” însemna “Sărbatoarea trecerii”, sau „Ppesachim” = „a trecerilor” (de la pesách, inseamna “trecere”) (se admite ca termenul „pesah” ar putea fi și de origine egipteană, iar in limba romana ar fi ajuns prin filiera bizantino-latina, cu forma „Paschae„)”, mai arată sursa citată.
Așadar, dacă dorim să respectăm cu strictețe indicațiile teologilor, vom folosi varianta Paști. Cu toate acestea, cine folosește varianta Paște nu greșește cu nimic, potrivit experților.