Cum se scrie, de fapt, corect: sărutmâna, săru-mâna sau sărut mâna. Mulți români cu carte fac această greșeală

Într-o lume în care principalul mod de comunicare este cel scris, este foarte important să știm să scriem corect în limba română, fie că folosim termeni simpli, fie că alegem cuvinte mai rar întâlnite, iar un exemplu bun de greșeală des întâlnită este : sărutmâna, săru-mâna sau sărut mâna.

Mulți români cu carte fac această greșeală

Limba română poate fi o reală provocare, atât pentru copiii care abia o învață, cât și pentru adulții care se presupune că o cunosc deja. Aceasta, însă, la fel ca multe alte limbi, are numeroase reguli de scriere pe care, în lipsa unui exercițiu constant, pot afecta comunicarea.

Când vorbim despre comunicarea scrisă, cunoașterea regulilor gramaticale, de punctuație, de acord între subiect și predicat ori despre folosirea cratimelor sunt mai mult decât necesare. Lipsa loc poate duce la erori de comunicare, dar și la o stigmatizare socială.

Un bun exemplu este atunci când o persoană, chiar și cu studii superioare, deși știe să citească și să vorbească fluent în limba română, prezintă lacune în scrierea în limba maternă.

Digi24.ro

VIDEO George Simion a fugit de jurnaliști după dezbaterea de la Camera de Comerț, unde a fost singurul participant

Specialiștii lingviști recunosc faptul că limba română, fiind atât de plină de cuvinte asemănătoare ca formă, dar diferite ca sens, poate facilita apariția problemelor de scriere. Mai mult, dacă în procesul de scriere cele două sisteme implicate, cel vizual și cel auditiv, sunt afectate în vreun fel, automat și scrierea va fi deficitară.

Cum se scrie, de fapt, corect: sărutmâna, săru-mâna sau sărut mâna

Ca să expunem mai eficient problema scrierii în limba română luăm exemplul unei expresii foarte des întâlnite. Sărutarea mâinii reprezintă un gest de respect, care denotă eleganță și supunere. Întâlnim această formulare în relația dintre credincioși și preoți, tineri și oameni în vârstă, bărbați și femei.

Digisport.ro

Cum l-a numit Gigi Becali pe Istvan Kovacs, după ce a aflat că va arbitra finala Champions League! A folosit DOUĂ cuvinte

În zilele noastre „sărut mâna” se folosește ca salut sau ca semn de mulțumire. Se adresează, după cum am menționat anterior, de către persoanele mai tinere persoanelor vârstnice, semnificând respectul pentru etate, dar și de către bărbați către femei, indiferent de vârstă, manifestând respect și admirație față de sexul frumos.

Folosit foarte des în mod verbal, mulți nu știu cum să și scrie această formulare. Ca să ne edificăm, am consultat Dicționarul Explicativ al Limbii Române. Potrivit DEX, forma acceptată atunci când salutăm este „sărut mâna”, adică din cele două cuvinte separate, fără cratimă. „Sărutmâna” este, deci, forma greșită, care nu ar trebui folosită în niciun context.

Forma „sărut-mâna” este, de asemenea, greșită atunci când o folosim ca salut sau ca apreciere. Prin cratimă, forma capătă valoare de substantiv neutru și apare în expresii ce indică sensul figurat de a cerși, de a se umili, după cum explică Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (DOOM 3).

De ce se scriu greșit cuvintele

Această confuzie pe care cu siguranță că mulți o fac, indiferent de nivelul de educație, apare din mai multe cauze, printre care chiar vorbirea curentă. Rostit, expresia sună ca „sărumâna”, de aceea și tendința este de a se scrie legat.

O altă cauză este influența rețelelor sociale și a platformelor de mesagerie care promovează forme simplificate ale unor expresii, lucru care duce, de multe ori la folosirea expresiei „sărut mâna” sub forma „săru-mâna” sau „sărut-mâna”, ambele greșite.

Alte cuvinte greșite în limba română actualizată sunt:

• voiam, NU vroiam (de la verbul „a voi”, nu există verbul „a vroi”);
• chibrituri, NU chibrite (în vorbirea informală se întâlnește des forma greșită, deși pluralul corect este „chibrituri”);
• binevenit, NU bine-venit (în trecut, această formă era acceptată, însă DOOM 3 a stabilit că „binevenit” este singura formă corectă);
• țigară, NU țigare;
• repercusiune, NU repercursiune.