News

Cum se “simte” coronavirusul în organism. Supraviețuitorii, despre coșmarul bolii: “Mă temeam că era deja prea târziu. A fost cea mai traumatizantă experiență din viața mea”

02.04.2020 | 15:56
Cum se simte coronavirusul in organism Supravietuitorii despre cosmarul bolii Ma temeam ca era deja prea tarziu A fost cea mai traumatizanta experienta din viata mea
ADVERTISEMENT

În timp ce epidemia de coronavirus provoacă tot mai multe decese, cei care au trecut cu bine peste infecție povestesc despre clipele grele în care au crezut că vor pieri și împărtășesc lupta lor cu COVID-19.

Cum se “simte” coronavirusul în organism

Ati Lou, o femeie ce a trecut cu bine de coșmarul infectării cu noul coronavirus povestește despre întreaga experiență care i-a schimbat viața. Inițial, femeii i s-a spus să se trateze de acasă, dar a fost îndrumată mai apoi spre spital, după ce a început să tușească cu sânge.

ADVERTISEMENT

Paramedicii care au sosit la casa lui Lou au descoperit că temperatura ei era peste limita normală, iar presiune sângelui îi scăzuse. A fost dusă de urgență la spital împreună cu soțul ei, ce prezenta deasemeni simptome ale infecției cu coronavirus.

În a treia zi de spitalizare și a 13-a de infecție, Ati a început să tușească și mai mult sânge și să prezinte dureri acute în zona pieptului, pe măsură ce temperatura i se ridica tot mai mult.

ADVERTISEMENT

“Puteam vedea că asistentele medicale erau la fel de speriate ca și mine. Mi-au spus că sunt infectată cu coronavirus ca și cum mi-ar fi spus că voi muri”, spune Ati Lou, o femeie de 41 de ani, internată la un spital din Edinburgh.

Pacienții fără complicații grave, tratați la domiciliu

A fost testată vineri pentru coronavirus și încă mai așteptă rezultatele. La spital, Ati a fost pusă sub perfuzie și i-au fost administrate mai multe medicamente, lucru care a făcut să i se stabilizeze starea de sănătate.

ADVERTISEMENT

“Spre surpriza mea, starea nu s-a mai agravat. Corpul meu a început în cele din urmă să lupte cu infecția și în următoarea zi mi s-a spus că pot merge acasă imediat ce lucrurile se stabilizează”, a spus femeia, potrivit The Guardian.

“Eram atât de bucuroasă. Mă gândeam inițial că ar fi trebuit să mă internez mai devreme și mă temeam că deja era prea târziu. A fost cea mai traumatizantă experiență din viața mea”, a mai declarat Ati.

ADVERTISEMENT

A fost externată după câteva zile, după ce tuse a început să fie mai moderată, iar febra i-a scăzut. Acum se recuperează la domiciliu, însă spune că ce a fost mai greu a trecut.

“Azi m-am dat jos din pat, ceea ce pentru mine înseamnă enorm. Am crezut că voi muri marțea trecută, când nu puteam nici măcar să iau o gură de aer fără să-mi pierd cunoștința”, a mai spus femeia de 51 de ani din Chalfont St Peter, Buckinghamshire.

“După ce se va termina totul, ne vom distra. Pași mărunți, dar ajungem și acolo”, a mai mărturisit femeia.

În Marea Britanie, doar pacienții cu afecțiuni grave sunt internați la spital, iar Ryan, de doar 22 de ani, a fost printre cei care au fost instruiți să stea acasă în autoizolare, exceptând situația în care ar avea probleme grave de respirație.

“Sunt foarte ușurat că m-am recuperat. Nu mă puteam da jos din pat în momentele cu febră mare. Mi-am pierdut pofta de mâncare și abia puteam să beau apă”, a spus tânărul pentru The Guardian.

Ryan, aflat în al treilea an de studiu la Imperial College din Londra, spune că starea  sa de sănătate a fost mereu una bună, astfel că tot acest episod a fost pentru el un adevărat șoc.

Distanțarea socială, cea mai bună prevenție

Jenny, de 59 de ani, ce suferă de scleroză multiplă, s-a izolat de familia sa pentru a fi sigură că nu-i infectează și pe ceilalți, la fel de vulnerabili ca și ea în fața unei afecțiuni.

“Mai am o săptămână din cele două de autoizolare într-o rulotă pe aleea casei. Nu am trecut niciodată printr-o experiență ca aceasta. Sunt 99,5% sigură că am COVID-19. Se simte ca o bandă strânsă în jurul pieptului”, mărturisește femeia.

Cu toate că încă se simte obosită și trebuie să se oprească des pentru a respira, în timp ce merge prin satul ei, femeia a trebui să revină la îngrijitul soțului ei, care face chimioterapie, în timp ce are grijă și de tatăl ei, ce suferă de demență.

În schimb, Jenny spune că nu trebuie să ne pierdem optimismul în această perioadă, reiterând importanța izolării pe perioada simptomelor cauzate de coronavirus.

 

ADVERTISEMENT