După ani de zile de încercări din partea vieții, cu trei căsnicii care s-au finalizat dramatic, după o sarcină pierdută, Flora Năstase, cunoscută ca ”Regina blănurilor”, și-a găsit liniștea în rugăciune. Astăzi, faptul că există, că să se trezește dimineața, sunt motivația să muncească pentru a recupera tot ceea ce a pierdut și, explică creatoarea pentru FANATIK, secretul ei este unul simplu.
Cu mult efort și cu încredere în Dumnezeu, celebra creatoare de blănuri povestește cu lacrimi în ochi, pentru FANATIK, cum a reușit să facă față vieții după ce a trecut prin trei relații care în loc să o ajute, de fapt, i-au pus frâne. Ea susține că niciodată nu a putut evolua din cauza soților ei, abia într-un târziu înțelegând care era motivul real.
Pierderea unei sarcini a fost o altă cumpănă cu care s-a confruntat vedeta chiar înainte de Revoluție. Episod pe care l-a trăit singură, chiar de sărbători, soțul ei de la momentul respectiv neputând să-i fie aproape pentru că era plecat în Germania.
Acum, la câțiva ani după ce a pierdut și toți banii cash, Flora Năstase vrea să vândă casa estimată la peste 1.000.000 de euro pentru că nu mai poate face față facturilor. Dar nimic nu o pune la pământ, ba din contră, afirmă că trăiește zilnic câte un miracol.
– De ce are nevoie sufletul dumneavoastră în aceste momente?
În primul rând pentru iertarea de păcate, pentru că păcatele pe care noi le facem înseamnă viața de zi cu zi, care nu este așa cum ar trebui. Reacțiile noastre poate nepotrivit, astea sunt păcatele. Nu numai păcatele acelea îngrozitoare, ci chiar viața noastră de zi cu zi când ea nu decurgem în iubirea către semenul meu, în iubirea către natură… și în al doilea rând pentru iubire.
Iubirea pe care eu trebuie să o dăruiesc oricui și iubirea pe care o cer lui Dumnezeu să mi-o dăruiască. Pe urmă urmează celelalte, dar acestea sunt lucrurile fundamentale.
– Referitor la iubire, dumneavoastră ați fost căsătorită, dar nu ați avut copii.
Am fost căsătorită de trei ori, n-au fost partenerii potriviți, nu aș mai repeta această experiență. Am pierdut o sarcină în 5 luni și jumătate, după care n-am mai încercat. Am să fac un comentariu pentru că a fost foarte multă gălăgie pe tema Deliei că nu vrea să facă copii și a fost acuzată de foarte multă lume. Știi ce nu înțeleg oamenii este că nu este vorba despre mama aici, ci despre copil. A face un copil nu este pentru mamă. Opinia Deliei este foarte asumată. Copilul nu îl aduci tu pe lume ca să te îngrijească pe tine la bătrânețe.
– Cum v-ați recuperat după pierderea sarcinii?
A fost o naștere pur și simplu. Eram în spital. A fost chiar în ziua în care a fost Revoluția. Am avut febră trei luni și jumătate, m-au ținut împachetată ca să-mi scadă febra. M-am dus pur și simplu la toaletă și acolo s-a întâmplat. Pe urmă am avut două chiuretaje bioptice pentru că, fiind atât de mare sarcina, nu se închidea hemoragia. Soțul meu era în Germania, se închiseseră granițele, nu putea să vină. N-avea cine să vină, nu se circula în oraș, se trăgea peste tot.
– În ce an ați divorțat ultima oară?
Cred că am divorțat în 94-95-96. Am fost măritată de trei ori. După a treia căsnicie mama mi-am spus așa: `Mamă nu mai încerca, n-are rost. O femeie care să-și păstreze căsnicia trebuie să facă compromisuri. Tu nu vrei să faci lucrul ăsta. Și altfel nu se poate`. Și atunci am întrebat-o de ce nu mi-a spus asta la 20 de ani și m-a lăsat să încerc de trei ori. Mai târziu am înțeles că modelul de bărbați pe care l-am ales nu era de fapt modelul pe care eu îl și doream.
Adică eu mă îndrăgosteam de ceva ce ulterior nu îmi mai făcea plăcere. Vreau să spun că toate perioadele mele de avans din toate punctele de vedere economic, spiritual, emoțional s-au petrecut între căsnicii, niciodată în timp ce eram căsătorită. Căsniciile mele au fost întotdeauna niște frâne. Erau bărbați posesivi. Erau bărbați care nu-mi împlineau necesarul afectiv. Nu mă susțineau pentru că aveau niște mentalități în care femeia nu avea loc în prim-plan. Deși, eu am trăit niște momente spectaculoase cu soții mei. Am primit cadouri mașini împachetate cu fundă. Dar trebuia să fiu acolo acasă.
– Cât au durat relațiile?
Între șase și opt ani. Eu nu am avut aventuri. Toți bărbații mei m-au luat de nevastă. Am tras cu brutalitate de aceste relații în momentul în care mie mi-au devenit mai mult decât nocivă.
– De la ultimul divorț până în ziua de astăzi nu ați mai întâlnit pe nimeni?
Ba da, două persoane am întâlnit, dar care erau aceeași tipologie ca foștii mei soți. Și atunci m-am dat la o parte.
– Când am început discuția mi-ați spus că munciți. Cum cum vă mai descurcați acum?
Faptul că exist, înseamnă că mă descurc.
– La un moment dat se pusese problema că vreți să vindeți casa pe care o aveați.
Da, vreau să vând în continuare casa, pentru că este foarte mare. Sunt 600 de metri. Jumătate este nelocuită, nici nu urc să o văd. Este o casă foarte greu de întreținut acum, la nivelul meu. Jumătate este nelocuită, nu o încălzesc. Dacă vezi listele mele de facturi. Toți banii mei se duc pe facturi. Am trei contracte de lumină.
Sunt liste de facturi, dar o să treacă și asta. O să vând la un moment dat. Un om care nu este mulțumit cu ce are, nu va fi mulțumit nici cu ceea ce își dorește. Fiecare om trebuie să aibă drumul lui spre fericire. Pentru că fericirea ți-o faci tu, nu ți-o face nimeni altcineva.
– Între muncă și iar muncă, mai există și ceva timp pentru dumneavoastră?
Iubesc spectacolele de operă. Este locul unde eu mă simt, în afară de Biserică, cel mai aproape de Dumnezeu. Eu nu mai merg, nu mă mai plimb și nu mai merg în natură. Din februarie de când a murit cățelul meu. Nu pot, e dureros și nu pot.
Vezi această postare pe Instagram
Numai faptul că ai deschis ochii în dimineața asta este un miracol. Faptul că ai două mâini, două picioare, doi ochi, e un miracol. Trebuie să fim fericiți. Faptul că ai un acoperiș deasupra capului, nu este obligatoriu. E un miracol. Dar noi nu înțelegem.
Faptul că suntem sănătoși, e un miracol. Că n-avem cancer, că n-a dat o mașină peste o noi. E un miracol! Noi, oamenii, nu suntem mulțumiți cu ceea ce avem. Vrem întotdeauna ceea ce nu avem și nu vom fi mulțumiți nici atunci când vom avea ceea ce ne dorim. Pentru că nu știm să fim mulțumiți cu ceea ce avem. Și avem atât de mult.