Aproape 10 milioane de români trăiesc peste hotare şi suferă din cauza noului coronavirus care a pus stăpânire, într-un ritm alarmant, pe toate ţările. Mii de morţi, alte mii în spitale sau în carantină la domiciliu, restricţii drastice pe străzi, magazine şi restaurante închise, sute de oameni rămaşi fără serviciu sau obligaţi să stea acasă.
Cam aşa arată ultimele două săptămâni de groază pe care le-am trăit şi noi, dar mai ales semenii noştri din străinătate. Şi, din păcate, scenariul pare să fie din ce în ce mai trist. FANATIK a stat de vorbă cu câţiva români din Diaspora despre trăirile pe care le au departe de ţară în ţări afectate de coronavirus.
Remus Dimache trăieşte în Croaţia, la Split, din 2002. Este balerin, prim solist, dar şi coregraf şi profesor de dans modern şi contemporan: „Aici este jale. Suntem speriaţi. Vai de capul nostru. La noi în oraş, sunt două cazuri de COVID-19, dar e doar începutul. Eu ies o singură dată, cu mască şi mănuşi, dimineaţa, merg la cumpărăturile necesare şi vin acasă. În afară de restaurante şi cafenele, toţi au închis, au dat faliment. Străzile sunt pustii. În plus, toate activităţile sunt în stand-by. Eu, de exemplu, mă pregăteam de primul meu spectacol de balet, regizat de mine. Aveam premieră pe 5 mai. S-a anulat tot.”
Italia este sub asediu. În partea de Sud, însă, mai există o urmă de speranță. Paula Nicola (foto sus) este asistentă medicală, în Roma și, deși, situația este gravă, speră că oamenii vor înțelege, se vor ajuta între ei și, împreună se vor salva.
„Poliţiştii fac razii pe străzi, foarte mulţi dintre noi sunt amendaţi. Eu sunt obligată să stau în casă, pentru că am răcit şi, din păcate, nu există probe pentru a putea controla dacă sunt infectată cu noul virus sau nu. Avem voie doar cu animalele, cinci-zece minute, afară, sau când ducem gunoiul. E pustiu pe străzi.”, a spus Paula pentru FANATIK.
Costi Petrică este asistent medical în Bremen. Pe 30 martie și-a luat bilet să vină în România, dar nu știe dacă va mai ajunge și, dacă da, în ce condiții.
„Dat fiind faptul că lucrez cu un sistem medical, s-au luat toate măsurile de siguranţă atât pentru a proteja pacienţii, cât şi personalul. Dispunem de toate mijloacele de protecţie şi punem în aplicare protocoalele pentru a asigura sănătatea noastră şi a pacientului. Vizitele au fost stopate, intră strict personalul medical. Încercăm să ne păstrăm calmul, să lucrăm în echipă ca şi înainte.”
Anamaria Alexandra Andrei are doar 20 de ani și este studentă în Spania. S-a autoizolat din vreme împreună cu familia, pentru că autoritățile au luat măsuri târziu. Mult prea târziu pentru miile de oameni uciși de noul Coronavirus.
„Situaţia este din ce în ce mai rea. Din păcate, măsurile de prevenţie s-au luat foarte târziu. Nu se poate călători între oraşe dacă nu sunt motive bine justificate. Şcolile s-au închis primele, imediat ce numărul cazurilor din Madrid a început să crească drastic. Lumea este foarte speriată, deoarece totul a luat amploare rapid. Ni s-a dat viaţa peste cap.”
Horvat Adalberg a fost militar de carieră. Acum, este pensionar și locuiește în Ungaria, aproape de Budapesta. De câțiva ani, s-a retras la țară, pentru a se bucura de liniște alături de familie.
„Nu trăim în aglomeraţie, suntem izolaţi. Ne ferim de lume şi nu avem contact cu alte persoane. S-au luat măsuri nemaipomenite. Este o echipă operativă care urmăreşte aspecte legate de epidemie. Nu se mai iese pe străzi ca înainte, oamenii sunt îngrijoraţi şi respectă restricţiile. Pe autostradă, pentru maşinile mici, cei care ne tranzitează ţara, sunt lăsaţi să treacă de la ora 21:00 până la 5:00 dimineaţa.”