Transgaz, compania de stat din energie, unde statul român prin Secretariatul General al Guvernului deține aproape 60% din acțiuni, este una dintre companiile care dă dovadă de cea mai puțin transparență. Site-ul oficial al companiei, deși are rubrici speciale pentru execuția bugetară sau achizițiile publice nu conține nicio informație în acest sens. Compania nu are nici măcar bugetele publicate pe site-ul propriu.
Chiar dacă Transgaz nu publică pe site-ul propriu informații privind achizițiile publice, bugetele companiei sau execuțiile bugetare, ea este obligată să publice aceste informații, nu doar ca act de transparență publică ci prin faptul că este listată la bursă. Datorită acestor obligații de transparență către investitori, informațiile financiare ale companiei pot fi găsite ascunse în diverse decizii ale Adunării Acționarilor, acolo unde sunt aprobate bugetele anuale.
Chiar și așa, unele informații, care sunt de interes public, pot reprezenta prea puțin interes pentru investitori. Este situația cheltuielilor pentru indemnizațiile conducerii. În anul 2024, bugetul inițial aprobat la început de an includea suma de 5,92 milioane lei, bugetul pentru contractele de mandat ale conducerii. Suma este considerabilă, în condițiile în care vorbim de doi directori și 5-7 administratori.
Directorul general al Transgaz, Ion Sterian, a fost numit în presă drept „cel mai bine plătit bugetar al țării”, asta în ultimii 3 trei ani, de când acesta și-a făcut publice veniturile. Pe cifrele din anul 2024, el a beneficiat de o indemnizație netă 409.000 lei (circa 34.000 lei pe lună), sumă la care s-a adăugat o indemnizație variabilă de 495.000 euro, pentru îndeplinirea obiectivelor companiilor.
Sumele apar într-un raport special privind remunerarea conducerii. Documentul precizează că în anul 2024, compania a plătit în total circa 5,4 milioane lei (puțin sub suma bugetată, cel mai probabil din cauza modificării componenței CA-ului). Cea mai mare parte a acestei sume, 3,11 milioane lei, a ajuns la directorul Ion Sterian. Asta înseamnă că șeful companiei a luat în mână circa 1,9 milioane lei.
La începutul anului 2025, într-un context în care Guvernul încerca să limiteze cheltuielile cu salariile uriașe de la stat – de fapt se vorbea de reducerea numărului administratorilor încă de la finalul anului 2025, Transgaz își majora bugetul pentru indemnizațiile conducerii cu jumătate de milion de lei, ajungând la 6,4 milioane lei.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/02/transgaz-buget-2025.jpg)
Anul 2025 s-a dovedit un an plin pentru conducerea Transgaz și pentru cel mai bine plătit bugetar al țării. La începutul anului, Ion Sterian, care conduce compania din energie din anul 2024 avea să fie re-ales în funcție în urma unui proces de recrutare și selecție condus de SGG și AMEPIP. Așa cum FANATIK a scris la acea dată, directorul companiei avea să declare în procedura de selecție că este independent politic, asta deși pe site-ul companiei el menționa că este „afiliat politic” social-democraților.
Lucrurile aveau însă să se complice odată cu preluarea mandatului de premier de către Ilie Bolojan, care anunța reforme serioase pentru reducerea deficitului bugetar. Una dintre aceste măsuri a vizat și indemnizațiile uriașe încasate de șefii companiilor de stat. Mai exact, indemnizația variabilă, care în 2024 ajungea la 1,44 milioane lei net pentru directorul Transgaz, era plafonată la „maximum de două ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar”.
Ce a însemnat asta concret pentru șeful companiei de stat? Dacă salariul mediu brut în sectorul transportului prin conducte este de 13.500 lei, asta însemna că indemnizația variabilă a șefului Transgaz scădea dramatic de la aproape 1,5 milioane lei la doar 27.000 lei. Practic, dacă până în acest an șeful Transgaz era plătit cu circa 30.000 de euro lunar în mână, venitul său ar fi urmat să ajungă la mai puțin de 10.000 de euro.
Măsurile din vara anului 2025 includeau și plafonarea indemnizațiilor fixe pentru șefii companiilor de stat. Aceasta nu mai putea depăși de cinci ori media câștigului salarial pe ultimele 12 luni în sectorul respectiv. Ce însemna asta concret pentru șeful Transgaz? Practic, în condițiile în care salariile în sectorul transportului prin conducte sunt printre cele mai mari din țară, indemnizația lunară fixă a acestuia se apropia de 80.000 lei brut. (Estimările câștigului salarial brut în sector sunt între 16.000 – 18.000 lei, ceea ce ar însemna un maxim de 87.000 lei brut).
Ce s-a întâmplat cu indemnizația fixă a șefului Transgaz? A ajuns de la 54.000 lei, cât a fost declarată în anul 2024, la 80.000 lei. Mai exact suma de 80.838 lei brut (circa 48.000 lei net). Suma apare în raportul AMEPIP pe luna august a anului 2025. Merită menționat că transparența AMEPIP privind veniturile șefilor companiilor de stat a durat doar două luni (iulie și august), agenția din subordinea SGG nu a mai publicat apoi alte cifre. În ceea ce privește indemnizația variabilă, raportul AMEPIP preciza că sumele nu fuseseră încă stabilite în cadrul Transgaz.
Asta înseamnă un total (brut) de 970.000 lei, adică o creștere cu 49% față de anul 2024.
Noile modificări salariale pentru conducerea companiei au fost aprobate la finalul lunii ianuarie, în cadrul Adunării Generale a Acționarilor. În ceea ce privește indemnizațiile variabile pentru cei doi directori ai companiei, acționarii au stabilit suma maximă permisă de lege, anume 26.946 lei brut/ an. (În luna mai INS comunicase companiei câștigul salarial mediu în sector, 13.473 lei, pe baza acestuia fiind stabilită și indemnizația variabilă.)
„Limitele generale ale componentei variabile ale Directorului General și Directorului Financiar ai SNTGN TRANSGAZ SA, după cum urmează: 1. Director general – Componenta variabilă în limita sumei de 26. 946 lei brut/an; 2. Director financiar – Componenta variabilă în limita sumei de 26. 946 lei brut/an”, se arată în hotărârea adoptată de către acționarii companiei de stat.
Totuși, șefii companiei de stat își păstrau o serie de beneficii care nu sunt disponibile pentru angajații de rând în România. Spre exemplu, compania se angaja să plătească polița de asigurare pentru șefii companiei dar și să le asigure acestora decontarea cheltuielilor cu transportul sau diurna. În plus, a fost negociat și un număr de 34 de zile de concediu, la care se adaugă și dreptul la compensarea zilelor de concediu neefectuat.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/02/transgaz-decizie-aga.jpg)
Efectiv, plata celor 34 zile de concediu ar însemna circa 130.000 lei brut în plus, sau circa 75.000 – 80.000 lei net, în mână pentru șeful Transgaz. Această prevedere este o clauză de care angajații de rând cu contract de muncă nu mai au dreptul să beneficieze. Ei pot cere plata zilelor de concediu doar la terminarea contractelor de muncă. Aceste reguli însă nu se aplică pentru șefii acestor companii, pentru că ei nu sunt angajați cu contract de muncă.
Articolul care deschide robinetul unor alte prime pentru șefii Transgaz este clauza de asimilare a drepturilor din Contractul Colectiv de Muncă („dreptul de a beneficia, prin asimilare, de toate drepturile de care beneficiază personalul angajat”). Acest lucru înseamnă, concret, că directorul companiei beneficiază, prin asimilare, de toate drepturile din CCM, asta deși el nu este un angajat obișnuit.
Prin această prevedere el ar putea beneficia astfel de toate primele speciale (Paște, Crăciun, Ziua Gazistului, bonusuri de fidelitate) pe care sindicatul le-a negociat pentru muncitori. Practic, un manager de top ajunge un beneficiar al protecției sociale negociate de către sindicat.
„Directorul General și Directorul Financiar beneficiază de toate drepturile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății”, se arată în documentul aprobat de acționarii Transgaz, chiar dacă același document subliniază că remunerația directorului este formată dintr-o indemnizație fixă și o componentă variabilă. Executivul a încercat să excludă expres aceste clauze de asimilare, urmărind ca beneficiile asimilare drepturilor salariale din CCM să fie aplicate exclusiv anagajaților cu contract individual de muncă. Prin Legea 296/2023, cu completările ulterioare, Guvernul a stabilit că drepturile incluse prin asimilare din CCM în contractele de mandat nu sunt permise nu sunt permise dacă au caracter de remunerație sau alte drepturi salariale.
Mai mult, documentul aprobat de acționarii Transgaz a lăsat deschisă portița altor prime sau beneficii. „Ulterior negocierii, la încheierea contactelor de administrație și/sau mandat cu administratorii și/sau directorii, se vor individualiza și determina beneficiile și/sau alte avantajele care se acordă fiecăruia și care vor fi incluse în contactele de mandat”, se arată în documentul citat.
Astfel, deși raportul de remunerare din 2024 sublinia că indemnizațiile fixe și variabile au reprezentat „singura formă de remunerare”, acesta clauze par a permite exact introducerea unor „anexe” privind alte beneficii.