News

Cum vrea Ministerul Educației să permită renunțarea la titluri de doctor, în ciuda opoziției CCR. „Folosim aparatul legislativ pentru a inocenta un om care și-a pierdut virginitatea”

Noile proiecte ale legilor educației introduc posibilitatea de renunțare unilaterală la titlul de doctor, în ciuda faptului că până și Curtea Constituțională s-a pronunțat împotriva acestui fapt
14.08.2022 | 11:15
Cum vrea Ministerul Educatiei sa permita renuntarea la titluri de doctor in ciuda opozitiei CCR Folosim aparatul legislativ pentru a inocenta un om care sia pierdut virginitatea
Prevederi absurde în noile legi ale educației în privința doctoratelor. Sursa foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Noile legi ale educației, puse în dezbatere publică de către ministrul Sorin Câmpeanu, permit renunțarea unilaterală la titlu de doctor, o prevedere care vine împotriva unei decizii a Curții Constituționale și care este văzută drept absurdă de către experții din domeniu.

Renunțarea la titlul de doctor

În contextul acuzațiilor de plagiat la adresa premierului Nicolae Ciucă, și nu doar a acestuia, chiar ministrul educației și cel al internelor fiind în situații similare, cu tezele de doctorat la secret, în noile legi ale educației a fost introdusă prevederea ca titularul unui astfel de titlu să poată renunța unilateral la titlul de doctor.

ADVERTISEMENT

„Titularul titlului științific de doctor poate renunța la titlul obținut prin act unilateral de voință. Acesta solicită în scris IOSUD renunțarea la titlul în cauză, IOSUD având obligația să ia act de renunțarea la titlu și se adresează instanței de contencios administrativ în vederea constatării renunțării la titlul de doctor, sub condiția ca solicitantul să atașeze cererii diploma în original, însoțită de anunțul în Monitorul Oficial cu privire la renunțarea la titlul de doctor”, statuează alineatul 7 al articolul 73 din proiectul noilor legi ale educației privind învățământul superior.

O astfel de prevedere vine chiar împotriva unei decizii a Curții Constituționale, emisă în 2016, împotriva legii privind adoptarea OUG 4/2016, ce fusese modificată în Senat astfel încât să permită retragerea voluntară a titlului de doctor. Judecătorii constituționali subliniază că există o problemă cu beneficiile venite ca urmare a dobândirii titlului de doctor și în special cu statutul acestora după renunțarea la el.

ADVERTISEMENT

„Se naște riscul ca fostul deținător al titlului de doctor să continue să beneficieze de acele drepturi dobândite în virtutea titlului, deși nu mai întrunește calitatea care a determinat acordarea acestora. Tratamentul juridic astfel reglementat legitimează atingerea adusă dreptului de proprietate intelectuală al autorului inițial, în condițiile în care plagiatul are consecințe în plan patrimonial, pe de o parte, și creează posibilitatea ca persoana care s-a abătut de la respectarea standardelor de etică profesională să se bucure în continuare de rezultatul fraudei sale, pe de altă parte.

Or, Curtea apreciază că o atare finalitate a legii este inacceptabilă din punct de vedere juridic și social, întrucât încurajează comportamente ilicite și elimină caracterul punitiv și preventiv al sancțiunii de retragere a titlului de doctor”, se arată în decizia CCR 624/2016.

ADVERTISEMENT

Mai mult, CCR subliniază că prin posibilitatea renunțării la titlul de doctor organele statului abilitatea să cerceteze respectarea standardelor academice rămân fără obiect, pentru că desistează activitatea de investigare a organelor care pot dispune sancțiunea retragerii titlului.

„Apare cu evidență faptul că legea creează premisele ca persoane suspectate de obținerea titlului de doctor prin fraudarea procedurilor legale să preîntâmpine aplicarea unei sancțiuni renunțând voluntar la titlu. Conduita ilicită de însușire, integrală sau parțială, a unei lucrări științifice, creație a altei persoane, și prezentată drept creație personală, ce determină efecte juridice atât în cadrul raporturilor de muncă, cât și în cadrul raporturilor izvorâte din dreptul de proprietate intelectuală, va rămâne, așadar, nesancționată în virtutea dispozițiilor legale care prevăd renunțarea voluntară la titlu.

ADVERTISEMENT

Astfel, în condițiile în care legea prevede retragerea titlului de doctor ca sancțiune pentru nerespectarea standardelor prevăzute pentru elaborarea ei, inclusiv pentru plagiat, în cazul renunțării voluntare la titlul de doctor, noile dispoziții nu fac altceva decât să încurajeze un comportament neonest, ilicit, într-un domeniu care ar trebui să fie caracterizat de rigoare, profesionalism și probitate etică”, mai arată judecătorii CCR.

ADVERTISEMENT

În 2016, nouă persoane care au obținut doctoratul la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” (ANIMV) a SRI, dintre care opt l-au avut pe Gabriel Oprea drept conducător de doctorat, au făcut cerere de renunţare benevolă la titlul de doctor. Printre aceștia s-au numărat Bogdan Licu, actual judecător CCR, Neculai Onțanu, Mihai Tudose sau Radu Stroe, cu toții profitând de prevedere legală în acest sens adoptată de Guvernul Ponta la finalul anului 2014.

Nedumerire în lumea academică

Vocile din lumea academică s-au arătat nedumerite cu privire la scopul acestei prevederi, sau mai exact, la motivele pentru care cineva ar dori să renunțe la titlul de doctor.

„Cum ar putea de pildă Nicolae Ciucă să renunțe la titlul de doctor la douăzeci de ani de la obținerea lui? Nu poți reface drumul invers ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, mergând pe un fir simplu și schimbând trecutul.

O asemenea măsură este pur și simplu de noaptea minții și ea contravine celei mai elementare dintre etici, nu doar eticii academice, ci oricărei etici: nu există o motivație pozitivă pentru care să renunți la doctorat, așa cum nu există o motivație pozitivă pentru care să renunți la furtul unor obiecte sau la o fraudă financiară. Nu redevii integru dând înapoi teza de doctorat, obiectul furat sau suma delapidată. Poți diminua (nu suprima) daunele civile, dar tot rămâi un hoț și un plagiator. Adică, din punct de vedere penal, fapta rămâne săvârșită, nu poți contesta furtul sau frauda”, a scris pe pagina sa de Facebook, profesorul Ciprian Mihali.

De altfel, principalele suspiciuni se îndreaptă asupra faptului că nume importante ce ocupă funcții înalte în administrația centrală sunt văzuți ca principala forță capabilă să împingă o astfel de prevedere în aceste proiecte legislative.

„De ce ar vrea cineva să renunțe la titlu de doctor? Doar dacă se știe cu musca pe căciulă. Cel care are un doctorat pe bune nu îi este frică nici de CNADCU, nici de comisia de etică. Cel care nu are un astfel de doctorat pe bune, acela face scandal acum. Problema este că statul a cheltuit niște bani, i-a plătit niște studii, a plătit conducătorul de doctorat… și acești bani? Să ne gândim la cazul lui Victor Ponta, unde ca înalt funcționar public încasezi 25% în plus la salariu. Sigur, legea pare să spună că predarea banilor ar fi o prevedere retroactivă, că ar fi fost de bună credință… adică el nu știa că e plagiat”, a declarat, pentru FANATIK, expertul în educația, Ștefan Vlaston.

Mai mult, într-un astfel de caz, în care aparatul statului este folosit pentru rezolvarea unor probleme personale ale premierului și ale altor miniștrii, susține profesorul și expertul în educație Mihai Maci, avem un evident abuz de putere și de pervertire a instituțiile statului. În opinia acestuia avem un caz în care costurile zecilor de plagiate sunt naționalizate – suportate de universități și studenți, iar vinovații pentru aceste furturi intelectuale refuză astfel să-și asume orice răspundere individuală.

„Cum adică să poți renunța la doctorat? E ca și cum am cumpărat un produs din magazin și în termen de 30 de zile îl pot schimba? Nimeni în lume nu a auzit la așa ceva. Cum să renunți la el în condițiile în care, administrativ, el produce efecte? Deci domnul Ciucă, dacă renunță la titlu de doctor, ar trebui să renunțe și la titlul de general pe care l-a obținut și pe baza doctoratului. Ar trebui să renunțe și la sporurile obținute astfel. Faptul că dânsul a fost promovat general pe baza unui doctorat care este plagiat intră automat sub legea falsului în acte publice. Scapi și de răspunderea penală, pentru că acordarea titlului de doctor atrage consecințe administrative și materiale. Nu e o simplă chestie, un titlu onorific.

E o problemă de etică la nivelul întregii societăți. Cine e vinovat, și pentru ce e vinovat. E un act de naționalizare a unui lucru reprobabil. Responsabilitatea nu mai e focalizată pe cei care au avut probleme, ci este disimulat la scara întregii societăți. E un act de renunțare la responsabilitatea individuală. Este total inadmisibil să folosim instituțiile statului pentru a rezolva problemele unor persoane private, chiar dacă ele sunt la vârful statului. Noi folosim Ministerul Educației, folosim aparatul legislativ pentru a inocenta un om care și-a pierdut virginitatea. Nu e problema societății că domnul Ciucă a făcut ceea ce a făcut, ci este problema lui și el trebuie să dea explicații”, a declarat, pentru FANATIK, profesorul Mihai Maci.

Alte prevederi controversate

De altfel, conform proiectului de lege pus în dezbatere publică plagiatul nu mai este considerat o abatere de la normele de etică în activitatea didactică și cea de cercetare, ci apare ca o abatere în activitatea de comunicare și publicare (art. 152). Mai mult, plagiatul devine o problemă doar pentru cei din comunitatea academică, în contextul în care sunt cercetate acuzațiile de plagiat doar în cazul obținerii titlurilor universitare.

Și în acest caz, art. 154, alin. 1, prevede că această abatere se prescrie după trei ani de la data săvârșirii, însă nu se prescrie pentru toți cei vinovați de această faptă ci doar pentru profesori.

„Răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, pentru faptele care determină existența abaterilor prevăzute la art. 153 alin. (1), alin (2) și alin (3) ale persoanelor care au avut sau au calitatea de membru al comunității universitare este înlăturată, nemaiputând fi angajată în condițiile depășirii termenului general de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii lor”, se arată în proiectul de lege pus în dezbatere de către Ministerul Educației.

Profesorul de economie Bogdan Glăvan susține că actualul proiect de lege este mai prost decât cel existent în timpul președintelui Ion Iliescu, în condițiile în care, în prezent conducerile universităților decid asupra cazurilor de plagiat, iar legea prevede prescripția pentru aceste fapte după doar trei ani, însă doar în cazurilor profesorilor și ale celor care au folosit aceste titluri pentru a promova în cariera academică.

„Proiectul de lege „rezolvă” plagiatul. Mai întâi, se analizează la nivel de universitate. După care, decizia se contestă la… nicăieri! Nu se mai poate contesta! Nu mai există acel Consiliu Național? Ba da, însă atribuția lui este să analizeze doar problemele de plagiat apărute la obținerea titlurilor universitare. De exemplu, dacă ai plagiat ca să ajungi profesor. 

Mai departe, dacă te-ai abătut de la norme, ce se întâmplă? Aaa, mai departe e grav rău de tot, te rupe, nu alta: primești avertisment scris. Ai plagiat? Na, avertisment scris, să te înveți minte să nu mai plagiezi a doua oară. Ai mai plagiat o dată? Ți se retrage lucrarea respectivă. Groaznic. Sincer nu știu cum poate supraviețui un plagiator acestor sancțiuni. Noroc că fapta se prescrie. Mai precis, nu mai suporți vreo consecință civilă, administrativă sau disciplinară”, a subliniat, într-o postare pe pagina sa de Facebook, economistul Bogdan Glăvan.

„Cea mai gravă treabă este că lasă la latitudinea universităților să stabilească dacă o lucrare de doctorat a fost plagiată sau nu. E clar că, acea comisie de etică din universitate, numită prin pixul ministrului și, bănuiesc, salarizată cu indemnizații în plus, nu o să-i dea niciodată în cap rectorului universității sau unuia din senatul universității. Care universitate și-ar da cu firma în cap să recunoască că a dat un doctorat pe baza unui plagiat? Automat scade prestigiul, adică cum, conducătorul de doctorat și comisia aceia nu au văzut acest lucru?”, a susținut, într-o declarație pentru FANATIK, și Ștefan Vlaston.

Profesorul Mihai Maci este de părere că aceste măsuri legislative își au originea în faptul că doctoratele au ajuns un mijloc de promovare și de spor salarial – ceea ce a dus la faptul ca o mare parte a acestora să nu mai reprezinte acte de cercetare științifică. În contextul scandalurilor în care au ajuns tot mai mulți politicieni, acest gen de prevederi legislative reprezintă o soluție la fel de absurdă, în opinia sa, la o situație la fel de anormală.

„La noi în România treaba cu doctoratul a devenit ceva care e foarte original. Asta datorită faptului că doctoratul, în esența lui, are o funcție academică. Cine face un doctorat o face pentru că are ceva de spus, doctoratul se numește teza – adică tu faci o afirmație de la tine și dovedești că acel lucru are o anumită consistență, că se inserează în domeniul științific rspectiv – ceea ce are o valoare pur academică. Contează între oamenii de știință ai domeniului respectiv. Este și funcția normală a doctoratului.

La noi însă, doctoratul a devenit și ceva administrativ. E o problemă administrativă, adică dacă ai doctorat capeți spor la salariu, avansezi de la colonel la general și așa mai departe. Acest lucru face ca doctoratele la noi să devină ceva complet haotic și imposibil de susținut din cauza faptului că mereu se amestecă cele două planuri. Ai doctoratele academice propriu-zise ale oamenilor care au ceva de spus și pentru care contează în cariera academică. Pe de altă parte avem o masă enormă de doctorate care contează doar pentru sporul la salariu și pentru avansarea în carieră. Și atunci cum să le distingi?

Și atunci, când aceste lucruri devin o problemă, pentru că sunt scandalurile pe care le vedem și care afectează mai ales personajele sus-puse apare nevoia unor măsuri, lucru problematic din moment ce nicio lege nu funcționează retroactiv. Și atunci trebuie să inventăm tot felul de soluții circumstanțiale a căror rol principal este de a-i menaja pe cei ce trebuie menajați. În primul rând, la ora actuală, cu adâncă tristețe trebuie să spunem, pe primul ministru, în al doilea rând, pe ministrul educației în persoană, în al treilea rând, pe ministrul de interne, toți care și-au trecut doctoratele la secret, o altă anomalie. E un nonsens. Vorbim de lucruri ce nu pot fi explicate unui străin de exemplu”, a declarat, pentru FANATIK, Mihai Maci.