News

Cum vrea Ministerul Educației să rezolve problemele din învățământ. Peste 2 milioane de părinți, așteptați la cursuri de instruire

Ministerul Educației a pus în dezbatere publică Strategia Națională „Părinți educați, copii fericiți” prin care problemele din învățământ sunt adresate prin instruirea părinților
04.05.2022 | 11:20
Cum vrea Ministerul Educatiei sa rezolve problemele din invatamant Peste 2 milioane de parinti asteptati la cursuri de instruire
Problemele din învățământ, rezolvate prin educarea părinților. Sursa foto: colaj Fanatik.
ADVERTISEMENT

Ministerul Educației a pus în dezbatere publică strategia de educație parentală prin care încearcă să implementeze o serie de cursuri destinate părinților elevilor în scopul eliminării unora din cele mai presante probleme din învățământul românesc: abandonul școlar, căsătorie timpurie, emigrația părinților sau chiar vaccinarea.

Cursuri pentru două milioane de părinți

În urmă cu două săptămâni, Ministerul Educației a lansat în dezbatere publică strategia națională pentru educație parentală „Părinți educați, copii fericiți”. Este în fapt a doua încercare de abordare a problemelor din învățământul românesc prin educarea părinților după ce în anul 2018 aceeași strategie s-a transformat într-un fiasco în fața acuzațiilor venite din partea cultelor și a părinților cum că se încearcă introducerea „propagandei LGBT” în școli. De data aceasta doar cei de la AUR au cerut ministerului să renunțe la această strategie pe motiv că „nu are origine națională”.

ADVERTISEMENT

Marți, strategia de educație parentală a primit aviz de conformitate în cadrul Comisiei de dialog social de la Ministerul Educației.

Obiectivul declarat al acestui program este ca până în anul 2030 opt din zece părinți sau reprezentanți legali să participe la cursurile și seminarele oferite de formatorii specializați în scopul de a-i ajuta la „îmbunătățirea competențelor parentale”. Astfel, educația parentală este văzută ca „un element al sistemului de educație, dar și o dimensiune a educației permanente” ce ar trebui să se adapteze nevoilor diferitelor categorii de adulți.

ADVERTISEMENT

Problemele identificate sunt numeroase, și chiar dacă nu țin strict de domeniul educației, sunt văzute într-un mod sistemic ca afectând interesul copilului la educație în condițiile în care contextul familiei, și modul în care părinții sunt implicați, este văzut ca esențial pentru dezvoltarea copiilor.

„În țara noastră, mortalitatea infantilă, sărăcia, malnutriția, slaba informare a părinților din medii dezavantajate privind creșterea și îngrijirea copiilor, rata crescută a abandonului școlar, fenomenul părinților plecați la muncă în străinătate, numărul crescut al sarcinilor în rândul adolescentelor, căsătoriile timpurii în comunitățile sărace, marginalizate, numărul crescut al copiilor abuzați, neglijați, exploatați reprezintă probleme grave care afectează un număr semnificativ de copii și familiile acestora.

ADVERTISEMENT

Strategia națională „Părinți educați, copii fericiți” are ca fundament considerentul că instituțiile statului pot sprijini și ajuta în îngrijirea și creșterea copiilor prin educarea tinerilor și a membrilor familiei, reprezentanților legali ai copiilor, învățarea pe tot parcursul vieții fiind un element cheie al modernizării societății românești”, se arată în documentul citat.

Autorii țin să evidențieze că nu există o singură formă rigidă de educație parentală, fiind mai degrabă vorba de o diversitate de servicii oferite. „Stilurile parentale pot fi educate, învățate, ajustate și adaptate în funcție de nevoile copilului. Un stil parental pozitiv presupune practici parentale, care pot fi învățate și exersate de către părinți, pentru supervizarea și monitorizarea copilului, creșterea autonomiei și controlul comportamentelor copilului, construirea unor așteptări realiste față de copil etc. Un comportament parental pozitiv acompaniat de un control moderat sunt asociate cu rezultate pozitive asupra dezvoltării, rezultatelor școlare, stării de sănătate sau integrării sociale a copiilor”, arată autorii strategiei de educație parentală.

ADVERTISEMENT

Deși autorii strategiei subliniază că aceste cursuri nu pot fi obligatorii, scopul este ca fiecare părinte să participe la aceste cursuri de educație parentală în momentul în care copilul intră într-un nou ciclu de învățământ. Astfel, până în anul 2023 ar trebui să participe la astfel de cursuri 2,25 milioane de părinți.

ADVERTISEMENT

Prin această strategie se preconizează că vor fi ajutați 80% dintre părinți în aplicarea de „practici pozitive de îngrijire, creștere și educație a copiilor, din care cel puțin 30% sunt bărbați”, și că cel puțin trei sferturi dintre copii „se vor dezvolta armonios într-un mediu familial adecvat atingerii potențialului lor”. Cursurile sunt deschise și viitorilor părinți, și prin implicarea a 75% dintre aceștia, se speră că 90% din copiii cu vârsta de 0-5 ani se vor dezvolta astfel corespunzător standardelor de învățare și dezvoltare timpurie.

Strategia vizează și dezvoltarea unei resurse umane importante de educatori parentali necesară pentru oferirea acestor cursuri părinților.

Este o obligație și a părinților

Reprezentanții asociațiilor părinților sunt de părere că acest proiect este unul bun, care vine să ajute atât cât poate, remedierea problemelor sistemice din sistemul de învățământ. Aceștia susțin că în actuala formulă acuzațiile privind educația de gen sau „propaganda LGBT” nu-și mai au locul și că părinții trebuie să-și asume o responsabilitate reală în educația și dezvoltarea copiilor și să nu aștepte totul din partea școlilor.

„Așa cum arată în acest moment strategia de educația parentală, este absolut ok, deci nu am de ce să am vreo temere. Rămâne de văzut care va fi modul de implementare, metodologia strategiei. Față de 2018, e clar că au fost schimbate sau scoase toate punctele alea nevralgice ce lăsau loc de interpretare pe promovarea comunității LGBT, pe educație sexuală, astfel încât să nu mai fie nicio problemă și cred că părinții trebuie să înțeleagă că educația parentală se referă doar la ei. Nu are nicio substanță acuzația că elevilor li se va promova la școală „propaganda LGBT” așa cum acuză unii dintre ei. Aici e vorba de întâlniri cu părinții, unde vor fi discuții libere, responsabile. Și nici nu există obligativitatea, niciun părinte nu va fi luat pe sus de acasă ca să vină și să participe la discuțiile astea.

Cred că prin strategia asta de educație parentală poți să combați și fenomene precum abandonul școlar. Dacă există o legătură reală între școală și familie, acei părinți teoretic ar trebui să vină. Dacă nu vor veni poate că unitățile de învățământ ar trebui să-și facă datoria și să sesizeze protecția copilului. Poți să faci o anchetă socială și să vezi ce se întâmplă cu acel copil, e sclav, e pus la muncă pe câmp, sau e un copil care trebuie să crească și să se dezvolte armonios. Despre asta este vorba. A fi părinte implică și niște obligații, nu doar drepturi. Practic vorbim despre niște cursuri ținute de specialiști în ideea de a întări legătura dintre părinți și copii acolo unde sunt probleme, să-i învețe cum să se comporte față de copii, cum să-i ajute mai bine. Nu e niciun lucru rău, și ar fi păcat ca părinții să nu dorească să participe la aceste discuții”, a declarat, pentru FANATIK, Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți.

În opinia sa un părinte, oricât de ocupat ar fi, ar trebui să-și găsească timpul necesar pentru aceste cursuri sau discuții prin care să se informeze cum poate ajuta mai bine dezvoltarea copilului său.

„Meseria de părinte implică multe responsabilități față de copil, nu doar să-l faci și să-l lași în voia sorții. Nu cred că există vreo scuză să nu poată participa. Se pot face și sesiuni online, se pot face tutoriale video, broșuri. Problema este să-și dorească, pentru că dacă nu ai timp de copil deloc de ce-l mai faci. Să crească doar pentru că plouă afară sau pentru că vrei să-l educi și să-i oferi o bază solidă în viață. E un ajutor și ceva în plus e mai bun decât nimic. Trebuie să punem umărul cu toții pentru viitorul copiilor noștri, și nu doar școala, ci și familia care trebuie să înțeleagă că nu e suficient să lase copilul la școală și gata, nu mai e nevoie de niciun efort, pentru că iese doctor la final”, a mai precizat Iulian Cristache.

Pe de altă parte însă criticii sunt de părere că acest proiect nu va reuși să ajungă în principal la familiile din mediile defavorizate, acolo unde de exemplu problema abandonului școlar este cea mai ridicată, iar părinții din clasa de mijloc de exemplu s-ar putea să nu fie interesați de aceste aspecte.

„Nu văd mulți părinți care să se antreneze în acest proiect, să se ducă să spună că noi nu știm să ne creștem copiii, învățați-ne voi. Cei care sunt pregătiți, cei care au studii superioare nu au nevoie de astfel de lecții, iar ceilalți nu cred că vor participa la astfel de lecții. Mai degrabă e o acțiune a unor ONG-uri, pe partea de socializare, cu discuții online. Personal cred că mult mai utile ar fi discuții pe teme curriculare, să vedem ce părere au și părinții despre cum este predată materia. Cum văd părinții contribuția profesorilor și cât de mult contribuie la un mediu atractiv de învățare în școală, este una din principalele cauze pentru abandonul școlar, iar în UE se pune mare accent pe acest lucru. Adică dacă profesorii merg pe ideea de dictat, copiat, reprodus – uitat și nu pe un model interactiv, care să implice participarea elevului la ore. Cu alte cuvinte avem nevoie de o mai mare implicare a părinților în ceea ce se întâmplă la școală.

E mult mai eficient acest lucru decât să încerci o abordare prin care să încerci să înveți părinții să accepte ce se predă la școală. Păi, și ce alternative le rămân părinților, ce vor face ei acasă? Meditații. Dacă școala nu e bună rămâne doar să facem meditații acasă. În loc să încercăm să construim un dialog cu privire la ceea ce se întâmplă la școală noi încercăm însă să educăm părinții. Nu zic că unii au poate studii de specialitate, deci nu prea ai ce să-i înveți, dar cei care teoretic ar avea cea mai mare nevoie pentru acestea nu vor veni. Problemele mari cu abandonul școlar, de exemplu, sunt în mediul rural, cum faci în mediul rural educația părinților. Probleme grave sunt în medii defavorizate, economic, cultural – cum faci educație aici? Până la urmă o să se fură căciula, se ia banul, pentru că nu știu cum vor fi controlate activitățile astea online”, a declarat, pentru FANATIK, Ștefan Vlaston, expert în educație.

Ce costuri implică educarea părinților

Costurile presupuse de strategia pentru educație parentală nu sunt de ignorat. Pentru primul an de implementare sunt 18.750.000 de lei, atunci când ar trebui să participe la cursuri circa 150.000 de părinți. În anii următori, în care numărul părinților care ar trebui să participe la aceste cursuri se dublează, bugetul programului ar ajunge la 37,5 milioane de lei. Costul per părinte pentru un curs de educație parentală este evaluat la suma de 125 de lei.

Alți bani sunt alocați pentru pregătirea rețelei naționale de formatori în educație parentală. Pentru început, sunt prevăzuți circa 260.000 de lei pentru formarea a 188 de formatori instruiți, iar la nivelul Municipiului București sunt prevăzuți peste 7.100 de educatori parentali, ce implică un efort bugetar de 9,3 milioane de lei, adică 1.315 lei pentru fiecare educator.

Autorii strategiei susțin că o astfel de abordare este mult mai puțin costisitoare în comparație cu intervențiile individualizate.

Economiștii însă privesc cu ochi sceptic argumentele prezentate în această strategie, considerând că multe din problemele enumerate de autori pur și simplu nu pot fi rezolvate printr-o serie de cursuri adresate părinților.

„Școala românească este falimentară, dar statul caută să facă școală cu părinții! Adică cei care sunt responsabili pentru creșterea analfabetismului funcțional în rândul copiilor, se dau rotunzi că îi pot învăța și pe adulți. Acum, pe fond, orice intervenționism al statului trebuie să aibă o justificare solidă. Care e problema aia atât de mare și de extremă încât guvernanții să își propună să cheme toți părinții din țară la instructaj?

Sunt invocate în Strategie, paragraf cu paragraf, mortalitatea infantilă, malnutriția, nivelul sărăciei, abandonul, fenomenul părinților plecați la muncă în străinătate, căsătoria timpurie, vaccinarea. Ce treabă au toate astea cu educația parentală în școală? Ce treabă are mortalitatea infantilă? Ce treabă are căsătoria timpurie? Toate aceste fenomene sunt reale, însă cauzele lor fundamentale sunt cu totul altele. Sărăcia, de exemplu, nu poate fi eliminată prin educație parentală în școală, să fim serioși, iar sărăcia este ea însăși un factor esențial al mortalității copiilor. Dar mortalitate e determinată și de starea sistemului medical, de corupție, de lipsa medicamentelor adecvate și de câte și mai câte. Ce treabă are chemarea părinților la cursuri cu chestia asta? Cum combați căsătoria timpurie făcând cursuri cu tinerii părinți?

Adevărul trist este că doar părinții cu venituri modeste mai lasă școala să se ocupe de educația copiilor. Părinții, adică personajele care își iubesc cel mai mult copiii – iar nu dumnezeii de prin ministere – știu că statul a distrus educația. Părinții cu venituri mari își trimit copiii la școli private”, este de părere economistul Bogdan Glăvan.