ADVERTISEMENT
Sport

Cupa, în Bănie! Cum l-a scăpat SMURD-ul pe Ouzounidis: „Poștașul” Dan Nistor a sunat de trei ori!

Dan Nistor este „SMURD-ul” Craiovei, cu un gol și alte două acțiuni decisive, scăpându-l de rușine pe alb-albastrul de import Marinos Ouzounidis, după ce suporterii olteni i-au cerut capul...
Autor: Andrei Dicu | 23.05.2021 | 10:28
Cupa, în Bănie! Cum l-a scăpat SMURD-ul pe Ouzounidis: „Poștașul” Dan Nistor a sunat de trei ori!
Cupa, în Bănie! Cum l-a scăpat SMURD-ul pe Ouzounidis: „Poștașul” Nistor a sunat de trei ori! (sursa Răzvan Păsărică/Sportpictures.eu)

Fără câștigarea Cupei României, sezonul lui Marinos Ouzounidis la Universitatea Craiova ar fi fost similar cu acela al fructelor de mare, în sezonul estival grecesc. „Dinamovistul” Dan Nistor, „SMURD-ul” echipei, omul care a ținut Craiova în brațe de când joacă la echipa din Bănie, a reușit „3 din 3”: un gol și două acțiuni decisive.

ADVERTISEMENT

Poezia popoarelor și poezia topoarelor s-a scris la Ploiești, unde Craiova lui Kir Marinos – Quijote, călare pe RosinAstra, a șoptit călcând pe strofa unui politician celebru: „Nistor, dragostea mea, m-ai scăpat de bătaie!”

Nistor, calul de bătaie al guralivilor, salvarea palmaresului lui Kir Ouzounidis, cel aproape de Don SubMarinos

La poarta grecului Ouzounidis sunau, de ceva vreme, zurgălăii disprețului, vopsiți cu ștaif în înjurături complicate, oltenești. De când a venit la Craiova, bățosul antrenor ba a inventat, ba a dezinventat. Cert este că, până la golul lui Screciu din finalul finalei Cupei României, ratase totul. Manevrele militare de pe banca tehnică a „Științei” n-au redresat nimic într-un „play-off” sortit eșecului, cât a salvat „poștașul” Dan Nistor, în 120 de minute. Atât a durat finala Cupei României, decisă prin trei „epistole” semnate de el, care au intrat în istoria Olteniei fotbalistice.

Rosinanta (sau „Rosinante”) nu este doar calul lui Don Quijote de la Mancha, ci alegoria unei dubluri a nobilului. Ca și Don Quijote, Don Marinos, sau mai exact „Kir” Marinos, ca să respectăm ascendența elenă, a trecut nefast de prima tinerețe (ca antrenor) și s-a refugiat într-un succes de operetă, cucerind o redută „astrală” care, în curând, va „pâlpâi” în galeriile Ligii a 2-a.

ADVERTISEMENT

De la nobilul subțirel la sfat și mare la stat, care s-a perindat mai mult simbolic pe lângă banca olteană, de ziceai că-i I.C Frimu, în loc să-și pună scutierii cu burta pe carte și cu fundul pe treabă, suflarea craioveană aștepta ceva mai mult decât Cupa, deși orice trofeu este binevenit.

„Ad Calendas Grecas”…

Nu neapărat titlul, dar o implicare aprigă în lupta cu „inițialisimele” CFR și FCSB i-ar fi colorat blazonul acestui vașnic naiv, despre care se aude nu doar că are zilele numărate în Bănie, ci mai ales că a fost „lucrat” de jucători. Or fi oltenii un soi de bidivii greu de strunit, dar, oare, câtă personalitate de războinic, demn de epopeele lui Homer, să ai, ca să faci sluj în fața unor cadeți, când pâinea și cuțitul sunt la tine. Și unde mai pui că – bat-o vina de pandemie – n-ai avut parte nici de contestatari în tribune, ca să-ți cânte la fiecare meci „hauuu, hauuu, hauuuu!”, adică un fel de „valea” la puterea a treia, în limbajul spartan.

A trebuit să apară Dan Nistor, un ex-dinamovist și nu un oltean pur-sânge, ca să redea mândria Craiovei! Și lui Ouzounidis să-i șlefuiască pedigree-ul, printr-un gol egalizator, plus alte două acțiuni decisive. În Bănie, delirul purității e o chestie sfântă. Na’, că lucrurile nu sunt chiar albe sau negre și nici măcar alb-albastre până-n prăsele.

ADVERTISEMENT

Dacă Universitatea și-ar fi propus să găsească o cheie a victoriei printr-o „manevră tactică”, probabil că acest fenomen s-ar fi petrecut la Calendele Grecești. Adică, niciodată. Aici au câștigat setea de moment, frustrarea și educația unor jucători. Care n-au fost școliți la Craiova, deși pe unii îi doare s-o recunoască…

O Cupă stearpă, pe suta de metri, și câștigată „la belciuge”

Din minutul 30, „Știința” a jucat prost. Dulce de prost. A atacat ca o fufă disperată, dând impresia unei nebune care și-a pierdut zestrea nemeritată într-o bojdeucă întinată de „Haiducii lui două contraatacuri”. Îi scriam unui coleg că parcă revăd meciul Naționalei cu Irlanda de Nord, din calificările pentru Mondialul din Mexic ’86. Mai era „o țâră” și cam acesta ar fi fost deznodământul, pentru craioveni…

ADVERTISEMENT

În fața unei turme de bidivii nelefuiți de luni bune, chiaburii lui Ouzounidis au huzurit după golul lui Ivan (care a jucat în această finală de Cupă singura lui secundă dintr-un sezon întreg!), iar Bălașa a oferit imaginea simbolică a falsului blazon al „Științei”, lovind mingea, cu capul, mă rog, cu osul capului, ca din colțul mesei.

Craiova nu prea a meritat acest trofeu, obținut în fața unei echipe-epavă, după 90 de minute de joc regulamentare. După 120 de minute nu s-a consemnat aceeași remiză pentru că Dan Nistor, deși era păzit de adversari, precum Venus din Milo de poliție, și-a făcut datoria de fotbalist, un fotbalist care, atunci când s-a oprit în halta Craiova, a fost inițial fluierat pentru trecutul său eretic.

ADVERTISEMENT

Ațipeala veacului i-a făcut pe olteni să scandeze, la finalul meciului, „Campionii, campionii”… Mai e mult până târziu și am vaga impresie că pe oamenii ăștia injectați cu euforia iluziilor nu-i poți dresa decât dimineața, când, mahmuri fiind, le explici că oglinda lor se leagănă „într-o poziție nefirească”, vorba lui Ion Crăciunescu. Pe scurt, băieți, nu sunteți „campioni”, ci ați câștigat o Cupă pe care abia puteți s-o duceți!

Astra a jucat, per total, mai bine decât Universitatea Craiova, iar alb-albaștrii și-au adjudecat trofeul prin noroc sau, cum spuneau neamurile noastre cele vechi de prin Oltenia, „parcă au câștigat la belciuge”!

Doar cu Valentin Gheorghe nu se câștigă Cupa. Totuși, respect, Astra…

Cu o dexteritate mecanică, ai noștri colegi de la FANATIK au observat că Astra a fost, în ultimii ani, o adevărată specialistă a Cupei, ajungând să joace destule finale, în doar câțiva ani. Din nefericire, faptul că pușcăria se zbate, în continuare, pe piața cererii și a ofertei, a afectat foarte mult fotbalul românesc, iar formația patronată de Ioan Neculae este una dintre victimele directe.

ADVERTISEMENT

Astra a retrogradat și, pentru unii jucători, această poveste ar putea fi o rampă de lansare. Interesant destin ar putea avea acest Valentin Gheorghe, neîncununat de laurii Cupei, spre deosebire de alde Mateiu și alții, care s-au văzut vedete cu aere infantil-europene, pe barba lui Dan Nistor!

Din păcate pentru juveți, Cupa le-a rămas singura bucurie, de la revenirea în primul eșalon. Ultima finală, disputată în 2018, i-a adus în postura de deținători ai trofeului, după un meci la discreție, cu Hermannstadt, o echipă aflată, la vremea aceea, în Liga a 2-a. Acum, mai aveau puțin și se făceau de băcănie în fața unei retrogradate.

O competiție aruncată în derizoriu. CSA Steaua și Afumați, mai tari ca finalistele

Nenorocirea este alta. Cupa României a alunecat în derizoriu. Altfel nu se explică faptul că, inclusiv în ziua finalei, cel mai mediatizat eveniment a fost partida dintre… CSA Steaua și CS Afumați. Adică un joc de Ligă inferioară a „bătut”, la capitolul interes, finala care decidea deținătoarea unui trofeu național și putea decide inclusiv o participantă în cupele europene, care să vină din eșalonul secund, în condițiile în care Astra ar fi izbutit surpriza și nu s-ar… desființa, așa cum susțin multe voci. Motivul a fost simplu: juca Universitatea lui Kir Quijote Ouzounidis, cu o echipă căzută în Infern. Ce să mai vezi?

Repet, însă, l-am privit pe Dan Nistor. Un bidiviu care, fără să vrea, a devenit RosinAstra cavalerului fără cap, Kir Marinos „Huzuridis”, căruia i-a devenit tată, mamă și SMURD, în decurs de 120 de minute, plus un întreg campionat. Acum, Nistor a marcat un gol salvator dintr-o „bombă” și a fost omul decisiv la momentul oportun, la celelalte două goluri ale Craiovei.

Înainte de final și de a-i îmbrățișa pe victorioșii olteni, cu tricourile lor roșii, tradiționale de altfel, purtate la festivitatea de premiere (sic!), nu trebuie uitat faptul că presa a dezvăluit că Don – Kir Ouzounidis nu mai este dorit, de mult timp, de jucătorii craioveni. Și totuși, ei și-au făcut datoria, spre deosebire de un antrenor plătit ca pentru Iliada, dar cutreierător pe iepe ca JumUlise, în Odissea.

„Ce e dar, ca darul trece”

Până la urmă, Kir Marinos a încălecat pe-o șa și ne-a spus povestea așa: „Teme-te de dinamoviști și când fac daruri, pentru că tot ce e dar, ca darul trece!”.

Ce uitasem să amintesc este faptul că omologul lui Kir Ouzounidis, adică Don Quijote al lui Cervantes, odată descălecat de pe iapa sa, Rosinanta, și-a revenit din iluzii și a murit, brusc și conștient. Don Quijote a fost, săracu’, un închipuit. Un lăudăros. Și Domnia Sa se lăuda cu titluri, dar a strâns cupe goale. Probabil că acesta este și unul dintre motivele pentru care nu-l iubesc jucătorii…

Orice experiment pe sufletul unei Galerii, unui Oraș, unei Suflări care te iubește, în timp ce tu te scalzi în fanfaronadă, este ciorna unui viitor lagăr de exterminare. Cu sau fără trofeu.


CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut revista SuperEuro
  • SuperEuro, cea mai tare revistă glossy dedicată Euro 2020
  • SUPEREURO: 164 de pagini premium, la doar 10 lei!