Curling a la Sibiu şi „europenism” de… birt, la Hermannstadt-FCSB: ”Hoţii! Hoţii!”

Nimeni n-ar putea juca fotbal pe gheţăria aia de la Sibiu. Dincolo, însă, de agentul termic care a arestat balonul rotund şi de „ultraşii” din tribune, care şi-au plătit biletele cu frustrarea ultrasului „defavorizat”, rămâne fotografia perfectă a unui îngheţ mintal, „capturat” pe mai multe părţi ale baricadei.

Imaginea dezolantă cu zgârie-nori sau cu zgârâie-brânză de la Sibiu, care ne reflecta un stadion hibernal şi neîngrijit, la poalele blocurilor luminate care împodobesc Sibiul „de fiţe” al ultimilor ani, a oferit cea mai dulce metaforă care i se poate garanta fotbalului îngrijit de baronii locali. Vorbim despre tipi fără scrupule, care mor de poftă să se bată „cu Bucureştiul” dar n-au bani să-şi pună nici opaiţ la căpătâi, darămite instalaţie de încălzire, sub pătul.

La polul nord al frigului se vedeau, aşa cum spuneam, minunile arhitecturale moderne, cu bulibăşimea ospătând, probabil, la căldurică, iar la polul sud al frustrării, apăreau pe ecran nişte grăjdari, care adunau, sărmanii, gheaţa de pe gazon. Cu periuţele, cu târnăcoapele, cu mopurile… Ce mai, ca la noi, în fosta „capitală europeană”, la nimeni…

„Faza” în care angajaţii de la stadionul din Sibiu periau omătul cu atâta graţie, în secolul XXI, ar fi fost maiestuos de idioată dacă nu s-ar fi confundat, la un moment dat, cu o partidă de curling. Pentru necunoscători, curlingul este un joc pe echipe, practicat pe o suprafaţă de gheaţă, iar combatanţii lansează, pe rând, pietre de granit, pe direcţia unei „porţi”, numită „casă”. Până când piatra trebuie să ajungă la destinaţie, membrii echipei îi netezesc drumul cu o perie. Ca şi în Sibiul anului 2018, în Scoţia secolului al XVI-lea, acest sport se practica pe iazuri. Totuşi, spre deosebire de fotbal, această diciplină a fost, mereu, guvernată de fair-play şi de eleganţă, astfel că, probabil, o comparaţie între curling şi ce s-a întâmplat la Sibiu poate fi exagerată.

Sigur, se presupunea de vreo câteva zile că respectivul meci de Cupă nu se va putea juca, dar în încercarea disperată de a oferi localnicilor mai mult circ decât fotbal, organizatorii s-au cramponat de faptul că închiriaseră nocturna şi că i-ar costa în plus să fie de acord cu amânarea partidei. Sărăcia ucide, dar important era să „se joace”, indiferent de consecinţe: mâini şi picioare rupte, fotbal pe sponci, etc… Din păcate, însă, nu felul în care ninge zilele acestea în România sau modul în care îngheaţă apele când unii explică „motivele” pentru care acest meci, care n-ar fi avut nimic în comun cu fotbalul, ar fi „trebuit” să se dispute în condiţii de cod galben este jenant, ci felul în care gândim şi în care preţuim o competiţie.

Preşedintele clubului Hermannstadt, un anume domn Birţ, a insinuat că oficialii FCSB i-au cerut arbitrului Popa să amâne jocul dar că acesta ieşise, cu o oră în urmă, pe gazon şi afirmase că partida se poate disputa. Nimic mai fals! Am asistat la o diversiune grosolană, pe sistemul aruncatului pisicii în curtea altuia. Când aplici cu fervoare patriotică sistemul coreean de… deszăpezire „ia cana, na cana” dar forţezi cu tupeu de baron local (precum alţii, pe vremuri, la Piatra Neamţ, la Satu Mare, etc) să ţi se facă mendrele, n-ai nicio treabă nici cu sportul şi nici cu bunul simţ. Sigur, tabloul derizoriu a fost completat cu „naţionalisme” provinciale de prost gust: „Deranjează că joacă Sibiul, asta e!”. Evident, patriotismul de centură a fost completat din tribune, de unde s-a strigat cu efervescenţă revoluţionară: „Hoţii, hoţii!”…

Nu contează că pe „scenă” s-a aflat FCSB, aşa cum nu conta dacă se găsea… Real Madrid. Problema ţine de mentalitate şi de faptul că unii oameni, care „detestă” „Miticii”, adică îi arată cu degetul pe bucureşteni şi se dau fruntea, mintea, codul bunelor maniere şi chiar organu’ de reproducere al civilizaţiei ţării, denotă concepţii învechite, de stalinişti infailibili.

În final, arbitrul Popa, chircit de frig, s-a consolat la telefon că, în ciuda răzmeriţei populare, trebuie să respecte regulamentul. „HermanStatul” n-a fost de acord… Că dacă se juca, îi snopeau ei pe „stelişti”, ca oştile neaoşe pe otomani, la vreme grea… Dar nici măcar asta nu e problema. Ci faptul că aceşti oameni, sau reprezentanţii lor, în speţă domnul Birţ şi alţii ca dânsul, „care lucrează în teritoriu”, votează! Aici se face legea, mai hacana de lumea normală.

Digisport.ro

A venit răspunsul CNA, după sesizarea în care s-a cerut interzicerea alăturării numelui ”București” denumirii CSA Steaua

Legea creşte din „ţopism”, iar dacă ţoapa spune „joacă!”, până când n-a văzut ea că te înghite abisul, baţi matale mai rău ca fetele de la Căpâlna, indiferent dacă acest meci trebuia reprogramat din start, aşa cum s-a întâmplat, spre exemplu, cu CSU Craiova-Dinamo.

Aceşti „europeni” de bodegă, de… birt, constituie masa cea mare a votanţilor la preşedinţia FRF şi tot ei ţin în mână ceapa şi ciolanul. Atenţie, Lupescule, se anunţă cod roşu! Burleanu şi emanaţii lui veghează pentru tine…