Cuplul de canotori Florin și Maria Lehaci s-a mutat în aceeași cameră, cu acordul federației. FANATIK a luat micul dejun cu lotul olimpic. Exclusiv

Canotorii Florin și Maria Lehaci, proaspăt întorși din luna de miere, au primit acceptul de a locui împreună, în aceeași cameră, în complexul de la Snagov. Aceasta este o excepție în familia sportivilor lotului național de canotaj, unde, firește, camerele fetelor sunt separate de cele ale băieților.

Maria Lehaci: ”Cred că de asta m-am întors cu drag în cantonament, pentru că putem fi aici împreună”

Povestea de dragoste dintre Florin și Maria Lehaci pare desprinsă din filme. Cei doi mari campioni ai canotajului românesc s-au cunoscut datorită sportului pe care îl practică și îl iubesc.

După ani și numeroase cantonamente, ei și-au dat seama că se plac și au devenit un cuplu. Anul trecut, Florin și Maria Lehaci s-au căsătorit civil, iar vara aceasta au făcut nuntă mare, tradițională, în Bucovina.

Deveniți o familie, canotorii au primit acceptul să împartă aceeași cameră și să locuiască împreună în timpul cantonamentelor lungi din țară și străinătate. În echipa lotului, chiar dacă se mai înfiripă idile, regulile sunt stricte: fetele locuiesc cu fetele, băieții cu băieții.

Digi24.ro

Șeful mercenarilor care îl păzesc pe Călin Georgescu a fost săltat din trafic. Polițiștii au găsit un adevărat arsenal

Prima oară, Florin și Maria au împărțit aceeași cameră în cantonamentul de anul trecut, din Italia, decizie aprobată de conducerea FRC, imediat după cununia civilă a celor doi. În continuare, ei vor putea să locuiască ca o familie și în Complexul Sportiv Național ”Elisabeta Lipă”, unde se antrenează luni în șir echipele de canotaj.

“Ne-am întors cu drag pentru a munci aici“

Luni dimineață, am avut întâlnit-o pe Maria, la mic dejunul oferit de Federația Română de Canotaj, alături de sponsorul lotului, cu ocazia primei zile a cantonamentului pentru pregătirea competițiilor europene și mondiale de anul viitor.

Cu un zâmbet timid care o făcea să pară și mai feminină, campiona de aur de la JO de la Paris, la proba de 8+1, ne-a spus cât este de fericită și împlinită. Bucuria de pe chipul ei era lesne de observat. Pur și simplu radia.

“M-am întors astăzi în cantonament și sentimentul este că parcă nici nu aș fi fost plecată. Așa mi se întâmplă de fiecare dată. Așa era și în Italia, în cantonament, unde găseam totul exact așa cum era înainte și parcă simțeam că aparțin locului.

Digisport.ro

Zelenski n-a stat pe gânduri și l-a trecut pe ”lista neagră”: ”Îi cedează țara lui Putin!”. A primit imediat o replică dură

Ne-am întors cu drag pentru a munci aici. Începem să ne aranjăm lucrurile prin cameră și să revenim la vechile obiceiuri. Am făcut nunta, am fost în luna de miere în Egipt și în alte drumeții în țară.

A fost o perioadă frumoasă. Am avut timp pentru noi, lucru pe care nu l-am fi avut, dacă ne-am fi căsătorit într-un alt an. Pentru că, în mod normal, vacanța dintre sezoanele competiționale este de două săptămâni, cel mult, iar noi acum am avut două luni și jumătate. Sincer, nu ne-am așteptat să stăm atât de mult acasă, dar am profitat din plin de această perioadă”, mi-a spus Maria.

Despre cum este să locuiască împreună în cantonamente

Bineînțeles, entuziasmul ei ne-a dat curaj să o întrebăm despre „căminul conjugal”, mai ales că aflasem că tinerii căsătoriți vor locui împreună la lot.

„Da, putem să locuim împreună. Noi de anul trecut, după ce am făcut cununia civilă am început să locuim împreună și în cantonament, lucru care îmi place foarte mult.

Cred că cel mai important a fost în cantonamentul din Italia, unde am stat aproximativ patru luni. Acolo am simțit cât mă ajută că sunt în cantonament cu el (n.r.: soțul, campionul Florin Lehaci).

Faptul că după ce terminam antrenamentul nu mă întorceam cu gândul la ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut în barcă, că aveam refugiul meu și puteam să vorbim despre orice altceva, m-a ajutat. Pe mine m-a ajutat să rămân relaxată.

Maria Lehaci: ”Ne cunoaștem de mici”

În cuplu nu ne certăm. Nu ne-am certat niciodată. De felul meu, eu sunt puțin mai acidă din fire, mă supăr mai repede și reacționez la nervi. În schimb, el este foarte calm și începe să glumească pe seama mea și nu dă curs supărărilor mele. De fiecare dată, lucrurile s-au aplanat foarte bine.

Ne sprijinim foarte mult. Cred că el a fost susținătorul meu numărul 1 în toată această perioadă. Majoritatea sportivilor au perioade dificile, iar el a fost lângă mine și nu m-a lăsat să iau decizii de moment.
Iar lucrul acesta s-a întâmplat și viceversa, pentru că amândoi am trecut prin selecții și perioade mai puțin plăcute. Am trăit totul împreună și am trecut ușor pentru încercări.

Noi ne cunoaștem de foarte mici, ne-am cunoscut la canotaj și pentru foarte mult timp am fost doar prieteni. Acum, avem aproape șase ani de când suntem împreună și cred că acesta este cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat.

Sunt foarte fericită alături de el și cred că de asta m-am întors cu drag în cantonament, pentru că putem fi aici împreună.

Cât despre viitor, îmi doresc să fim sănătoși și să putem să muncim. Va urma o perioadă de adaptare, după care vom avea multe selecții. Sperăm că ne vom regăsi amândoi în bărcile pe care ni le dorim și la urmă să vedem ce vom face la competiții”, mi-a mărturisit Maria Lehaci.

Simona Radiș: „Eu așteptam de ceva timp această reîntâlnire și revedere”

Luni dimineață, când abia se luminase de ziua, a sunat clopoțelul la lotul național de canotaj. După o vacanță lungă și binemeritată, care a venit la finalul unui an competițional greu și participarea la JO de la Paris, canotorii României au revenit în baza sportivă de la Snagov.

Revederea a avut loc la micul dejun cu presa oferit de ZuZu, sponsorul oficial al echipelor de canotaj. Bucătarii pregăteau totul pe loc. S-au servit brânzeturi fine, bruschete cu brânză albastră, roșii proaspete și struguri cu boabe uriașe, nuci pecan și iaurturi fine asortate la alegere cu zmeură, afine și banane.

Obișnuiți cu regulile din cantonament, sportivii s-au așezat la rând, unul după altul, la micul dejun și au început să își împărtășească entuziasmați amintiri din vacanță.

De strălucit au strălucit tot fetele, firește. Campioanele de la 8+1 au fost felicitate de presă și de staff-ul Complexul Sportiv Național ”Elisabeta Lipă”, pentru cea mai proaspătă distincție primită.

Cu o zi înainte, duminică, echipajul de 8+1 feminin a României a primit medaliile Women’s Crew of the Year, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Sevilla și a fost desemnată echipa anului în lume!

Despre noua medalie și ce simți când știi că faci parte din cea mai bună echipă a lumii, am vorbit cu Simona Radiș, dublă campioană la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, la 8+ 1 și dublu vâsle feminine.

“Am reușit să câștigăm“

“Într-adevăr, am reușit să câștigăm premiul „Echipa anului. Este o recunoaștere unică, ne-am bucurat foarte mult, cu atât mai mult cu faptul că noi am fost nominalizate alături de alte mari echipe, cu istoric și performanțe mari, iar noi am reușit să câștigăm.

Asta ne motivează și ne face să conștientizăm cât de departe am ajuns. Să conștientizăm că am devenit un exemplu clar pentru generațiile tinere.

Noi prin ce am reușit să face și prin reușitele noastre motivăm tinerii care vin din urmă, le arătăm că se poate prin muncă și dorință să ajungi la niște rezultate la care poate nu te gândești, iar ei văzând că este posibil și că cineva a reușit înainte prind încredere. Și atunci trebuie să calce pe urmele noastre.

Deși am avut o vacanță lungă, de trei luni, mi s-a părut că a trecut extrem de repede, aproape că nu am simțit-o. Am avut multe zile în care nu am avut niciun program, m-am trezit mai târziu, mi-am băut cafeaua alături de familie, prieteni, după care a urmat o zi cu activități neplanificate. Asta m-a relaxat foarte mult.

Simona Radiș: ”Ne temeam de urs”

Am fost plecată în zona Moldovei, în zona Bucovinei, am vizitat și centrul țării și am reușit să fac primul hiking (n.r.: drumeții pe poteci montane înguste) din viața mea, să urcăm pe Munții Bucegi.

O experiență unică și amuzantă pentru că ne temeam să nu ne întâlnim cu un urs. Totul a decurs bine. Este foarte plăcut, mergi pe cărări înguste, trebuie să ai grijă cum mergi, de ce te agăți, ești doar tu cu natura și îți dai un reset.

Deși îmi propusesem să plec și în străinătate, vacanța a fost atât de plină de activități și întâmplări, încât am rămas în țară.

Și astăzi m-am întors la lot. Da, este greu să stai în cantonament atât de mult cât stăm noi. Greu și frumos. Sincer, eu așteptam de ceva timp această reîntâlnire și revedere, nici nu mă gândeam că vom avea o vacanță atât de lungă.

Când ești în vacanță, cumva intervine acel dor de oamenii alături de care îți petreci mare parte a timpului, dor de a povesti cele întâmplate și de a porni la un nou drum.

Însă, vacanța a trecut și noi trebuie să muncim pentru următoarele obiective, care vor fi campionatele europene și mondiale de anul viitor. Timpul de pregătire este scurt”, mi-a spus Simona Radiș.

”Nu-mi lipsește nicio medalie”

Pentru că știam că Simona este dublu medaliată și are medalii câștigate și în anii trecuți, am provocat-o să ne spună ce medalie îi lipsește din palmares. Pentru ce luptă, la ce distincție și titlu visează. Iar răspunsul ei m-a uimit.

“Sincer, am palmaresul mai mult decât complet, nu-mi lipsește nicio medalie dintre cele importante. De acum, scopul meu, obiectivele mele sunt acelea de a mă menține pe această scară ascendentă să mai cuceresc câteva rezultate frumoase, deși le-aș dubla sau tripla.

Simt că am început să fac totul acum mai mult de drag, nu neapărat pentru performanță, pentru că având deja toate rezultatele, fac totul de plăcere. Cu siguranță trebuie și plăcere. Dacă înainte era mai puțină și eram cu gândul la medalia aia pentru că nu o aveam, azi sunt liniștită. Le am pe toate și fac doar pentru că îmi place!”, mărturisește canotoarea.

Am făcut și un exercițiu de imaginație și am întrebat-o pe Simona Radiș unde ar prefera să ia micul dejun, în ce țară și în ce loc, dacă nu ar fi în acel moment în cantonament.

”Îți răspund cu două variante. Aș prefera să fiu acasă, unde să îmi gătesc singură un mic dejun. Da, știu să gătesc și atunci când sunt liberă o fac cu bucurie. Iar dacă nu ar fi acasă, probabil la un hotel așa mai renumit, cu o vedere frumoasă și să fie un mic dejun din acela, all inclusive, cu de toate de la sărat la dulce”, a continuat ea.

”Palmele arată bine, dar n-o să mai dureze mult”

În timp ce vorbim, observăm la mâinile sportivei. Palmele au pielea intactă, nu prezintă nici crăpături nici răni. Doar petele de la bătăturile vechi și un mic semn trădează truda din vară, când Simona a câștigat două medalii la J.O. de la Paris. Zâmbește când o întreb dacă și-a sărutat vreodată mâinile care i-au adus atâtea medalii și mărturisește că nu s-a gândit.

”Te uiți la mâini? Acum arată foarte bine, dar nu o să mai dureze mult. Curând vom ieși să vâslim, vom ieși pe apă, în bărci și atunci o să înceapă să apară rănile, durerile. Ne vom întoarce la creme, la Baneocin ca să le uscăm, să dezinfectăm mereu și să păstrăm zona curată.

Este un pic mai dificil la început, când ne reapucăm de vâslit. Apoi, pielea se întărește și palmele nu mai dor. Nu mai simți. Nu, nu am făcut niciodată lucrul acest (n.r.: să își sărute palmele), am pupat doar medaliile”, îmi dezvăluie Simona Radiș.

Florin Marian Enache: “Îmi este foarte greu să am grijă de mine la alimentație și să mă adaptez neavând un program”

La doi pași de noi, scăldat în lumina camerelor de filmat, Florin Marian Enache dă interviuri. Medaliat cu aur la JO de la Paris, la proba de dublu vâsle masculine, canotorul vorbește ca un adevărat orator despre victorii, sacrificii și planurile de viitor, fără a-și ascunde slăbiciunile.

“Când am intrat astăzi în bază am simțit emoții. Îmi era dor. Îmi doream foarte mult să mă întorc în cantonament, deoarece îmi este foarte greu să am grijă de mine la alimentație și îmi este foarte greu să mă adaptez, în viața mea de zi cu zi, neavând un program.

Eu sunt obișnuit cu program. Bineînțeles, pentru mine este o provocare să încerc să fiu puțin mai independent în ceea ce privește programul. Acum, pentru că revin la program, ceea ce ard sau elimin, bag în aceeași măsură și asta mă va menține în formă.

Aici suntem primiți întotdeauna călduros, cum ne place nouă. Suntem o familie și ne apreciem foarte mult, reciproc. Nu ne lipsește nimic pentru că numai noi știm cât am muncit cu toții pentru a avea ce aveam astăzi pe mese.

Vacanța mea nu a fost tocmai o vacanță bazată pe relaxare și alte chestii, am alergat în stânga și în dreapta pentru promovarea sportului, să fiu un ambasador cât mai bun al României.

Pentru mine nu este ceva extraordinar să fiu campion. Am muncit tot timpul cu medalia în minte și a făcut parte din viața mea chiar dacă nu o aveam. Acum, am alte responsabilități. Trebuie să fiu foarte atent ce las în urmă, deoarece, cum am mai spus, timpul ne omoară idolii”, a mărturisit Florin Marian Enache.