Decizia aberantă a lui Nicolae Ceaușescu după cutremurul din 4 martie 1977. Sute de mii de bucureșteni trăiesc în pericol din cauza dictatorului!

Cutremurul din 1977 a fost unul dintre cele mai devastatoare evenimente nefaste care s-au abătut asupra României. Se împlinesc 45 de ani de la dezastrul care a marcat țara și care a luat peste 1.000 de vieți. S-au stins nenumărați oameni de rând, însă și nume precum Toma Caragiu, Alexandru Bocăneț, Doina Badea sau A.E. Baconski.

Un ordin verbal dat de Nicolae Ceaușescu pune în pericol românii și acum

Pe lângă victimele omenești (1.570 sau 1.578, în funcție de surse), a căror valoare nu poate fi cuantificată în vreun fel, România și mai ales Bucureștiul a pierdut și foarte multe clădiri emblematice. În total, estimările vorbesc despre nu mai puțin de 35.000 de clădiri care au fost avariate sau distruse în urma seismului care a lovit în prima seară de vineri din martie 1977. Cutremurul a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter și a durat 55-56 de secunde, aproape un minut în care pământul s-a zguduit cumplit.

Urmările seismului se resimt încă și astăzi și s-ar putea să fie de-a dreptul dezastruoase în cazul unui viitor seism. Asta pentru că multe clădiri vechi din București au, după cum bine știu locuitorii orașului, ”buline roșii” instalate pe fațadă, care atestă riscul seismic ridicat al acestora. Iar acestea sunt doar clădirile cunoscute. În multe alte cazuri, faptul că un bloc sau o altă clădire nu a fost încadrată într-o grupă de risc seismic nu înseamnă că e sigură, ci că nu a fost expertizată.

O bună parte dintre clădirile care au acum probleme au fost reparate doar de ochii lumii încă de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, direct responsabil pentru această activitate realizată impropriu. Lucrări de reparație au început imediat după cutremur, când situația a permis, după înlăturarea molozului și a altor pericole. Totuși, aceste ample proiecte de reparații au fost active mai puțin de patru luni.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

La fix patru luni distanță de la seismul ucigător din primăvară, în data de 4 iulie 1977 era ”încheiată” consolidarea clădirilor care au fost afectate de cutremur. Adevărul despre acest ordin a ieșit la iveală prin intermediul unei note informative pe care un turnător la Securitate a trimis-o instituției. Acesta descrie situația de la nivelul Capitalei, unde câteva mii bune de clădiri aveau nevoie de reparații de consolidare a structurilor de rezistență, pentru că au fost grav afectate de seism.

Reparațiile de consolidare, înlocuite de ”tencuiala antiseismică”

Totuși, dictatorul s-a opus acestui demers pentru că a fost revoltat de costurile aparent prea mari propuse de ingineri vizavi de rezolvarea acestor probleme structurale grave. Pus în fața acestor sume uriașe, Ceaușescu a dispus ca lucrările de amploare să înceteze, acestea fiind completate doar de lucrări cosmetice. ”Nu se mai admite nicio reparație capitală!” spunea liderul țării în iulie 1977, punând astfel capăt procesului vital de reparare a blocurilor din București. marea majoritate a acestora au rămas în acest stadiu nu doar în timpul regimului comunist, ci și după. În peste 20 de ani după Revoluție, statul a consolidat doar 20 de blocuri în București, mai puțin de unul pe an. Expertizele tehnice, spre exemplu, nu s-au făcut din bani publici în Capitală, după cum spunea fostul edil, Gabriela Firea.

Informații detaliate despre decizia lui Ceaușescu se regăsesc în nota informativă a turnătorului la Securitate, disponibilă și AICI. Aceasta a fost publicată integral de către Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, după ce a identificat-o în arhivele CNSAS. Dictatorul nu doar că nu i-a ascultat pe experții din jurul său. În România, după cutremur, au fost prezenți și specialiști din China sau din URSS, care să ofere ghidaj, însă și sfaturile acestora referitoare la consolidări au fost ignorate.

Într-o altă notă informativă, disponibilă AICI, apar informații despre mai multe clădiri din București unde existau probleme legate de structura de rezistență. Și numele lui Gheorghe Ursu apare pe această notă; de profesie, bărbatul era inginer constructor la ISLGC, astfel că în 1977 a fost și el responsabil pentru proiectele de consolidare a unor clădiri. În nota informativă, se menționează că inginerul Ursu, lucrând la hotelul Patria, ”va cămășui 2 stâlpi peste avizul IGSCI, chiar dacă va suporta costul lucrării”, acesta fiind conștient de calitatea lucrărilor ce el și alții erau obligați să le facă.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Securitatea știa că locatarii blocurilor afectate sunt conștienți de riscuri

Pe aceeași notă informativă apar detalii și despre alte clădiri din Capitală. La hotel Ambasador, ”la începutul lunii iunie un stâlp la casa scării secundare s-a rupt brusc”, iar la blocul Domnița Anastasia, nr. 17, ”un stâlp central în casa scării s-a rupt înainte de 23 August după ce s-au scos popii.” Pe strada Brezoianu, la nr. 29A, ”s-a renunțat la betonările armate la stâlpii de rezistență procedându-se la manșonarea acestora și la injectări cu rășini.” Pe Calea Victoriei 105, ”un stâlp de rezistență fisurat dar nu s-au luat măsuri de consolidare tencuindu-se fisurile.” 

Atât constructorii, cât și locatarii din clădirile la care se lucra erau conștienți de slaba calitate a consolidărilor. În privința imobilului din strada Batiștei, nr. 17, ”lucrările de consolidare s-au redus la decopestarea pereților și acoperirea fisurilor cu mortar. Constructorii afirmă că lucrările sunt de mântuială.” De asemenea, la blocul 48 Pantelimon, ”locatarii sunt nemulțumiți deoarece nu se consolidează și structura de rezistență. Au făcut memorii la CC și au introdus acțiune în instanță împotriva constructorilor.”

Nicolae Ceaușescu era foarte conștient de riscurile la care expune populația având în vedere un astfel de ordin, astfel că niciodată nu a existat o dispoziție scrisă, semnată de el, în privința sistării consolidării blocurilor din București și din țară. Securitatea s-a preocupat intens de a-i urmări pe cei care ar fi putut să dezvăluie mârșăvia dictatorului, încercând totodată să împiedice ca aceste informații să se scurgă în Occident. Ceaușescu miza pe faptul că discursul său ar fi suficient de convingător, mizând pe ideea că se ”distruge Bucureștiul”, dar și pe faptul că locatarii ar fi nemulțumiți de prezența constructorilor în casele lor. În realitate, însă, cei ce trăiau în astfel de blocuri erau foarte conștienți de ce se întâmplă cu casele lor, având în vedere că unii chiar acționau în judecată, după cum sugerează nota de mai sus. Prea puțini, poate chiar zero, au fost cei care au luat de bună ”tencuiala anti-seismică” pe care au aplicat-o inginerii.

Gheorghe Ursu, însă, a trimis o scrisoare la Europa Liberă, în 1979, în care prezenta ce s-a întâmplat în România după cutremur. Despre faptul că el ar fi fost autorul acesteia, însă, e posibil să se fi aflat abia în 1985, odată cu arestarea disidentului, pe care Securitatea l-a și ucis în doar două luni după încarcerare.