Nenorocirea mondială care potopește Pământul sub invazia parcă de neoprit a coronavirusului SARS-CoV-2 parcă ar fi fost… prevăzută în versuri realmente tulburătoare, mai ales în condițiile grozăviei prin care trece lumea bolnavă de acum.
Poezia se numește „Bolnavi unanim” și înainte să vă dezvăluim autorul vă invităm să o citiți. Probabil că mulți dintre dumneavoastră vor ghici poetul care, cu mulți ani înaintea plecării din această lume, în 2010, se întreba retoric „ce-ar fi dacă, într-o zi blestemată, ne-am îmbolnăvi cu toții deodată!”…
Versurile sale de atunci ne dau fiori acum, când ne confruntăm cu cea mai mare nenorocire din ultimii 50 de ani.
„Și ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată?
Și medici, și pacienți,
Și părinți, și copii?Ce-ar fi, ce-ar fi
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Bandaje și paranteze ?Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi
Că ne îmbolnăvim
Și n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?Ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată,
Ne-am îmbolnăvi
Cu toții
Deodată?”
Autorul acestei poezii-premoniție este imensul poet Adrian Păunescu (20 iulie 1943 – 5 noiembrie 2010), deopotrivă iubit, pentru adevăratul tezaur cultural lăsat moștenire poporului român pe care l-a iubit cu o patimă… naționalistă, dar și contestat, pentru apropierea, până la un moment dat al ascensiunii sale sociale, de Nicolae Ceaușescu.
Cert este că Adrian Păunescu și-a câștigat locul în Panteonul culturii românești și ne-a lăsat moștenire nu numai vasta sa operă poetică, dar și unica manifestare cultural-patriotică, să nu ne temem de cuvinte considerate eronat „desuete”, care a fost „Cenaclul Flacăra”.
Și revenim la prezent cu încă o strofă a Poetului, care ne dă fiori acum, în plină pandemie, din poezia cu titlul ca o sentință: „Implacabil”…
„Miroase-a carantină peste veac,
Bolnavii sunt chemați să se supună
la încercarea ultimă, comună,
să li se spună: nu mai aveți leac”
Fenomenul „Cenaclul Flacăra” din anii ’70-’80, creat și condus de Adrian Păunescu, a fost „reînviat” la începutul lui noiembrie 2017 de fiul Poetului, Andrei Păunescu. Succesul a fost imens și de atunci s-au desfășurat 123 de spectacole în toată țara. Andrei Păunescu a dezvăluit în exclusivitate pentru FANATIK ce a însemanat și ce înseamnă în continuare Cenaclul Flacăra pentru el, dar și pentru generațiile care au găsit un refugiu în spectacolele cenaclului.
„Cenaclul Flacăra reprezintă cel mai mare fenomen de cultură vie, tânără care a apărut în România după al Doilea Război Mondial. Este un fenomen creat de Adrian Păunescu prin care s-au lansat niște artiști care rezistă și astăzi și care fac onoare scenei noastre în folk și în rock. La Cenaclul Flacăra s-au spus și s-au scris poezii extraordinare” – Andrei Păunescu
„La Cenaclul Flacăra s-au lansat câteva mari idei care erau aproape tabu în anii ’80: problema libertății, problema dragostei de țară, dar spusă sub o formă plăcută și curată, problema dragostei de părinți” – Andrei Păunescu
„În ultima noapte în care cuplul Ceaușescu s-a aflat la putere, 21 decembrie spre 22 decembrie 1989, Elena Ceușescu i-a spus așa lui Nicolae Ceaușescu în cabinetul său, cu martori, în timp ce începuse Revoluția în București, iar tinerii erau în stradă: «Vezi, ți-am zis să oprești mai devreme Cenaclul Flacăra. Ăștia de afară sunt nebunii de la cenaclul lui Adrian Păunescu». Chiar dacă Cenaclul Flacăra fusese interzis în 1985, spiritul de libertare nu mai putea fi oprit” – Andrei Păunescu