Cornel Dinu (77 de ani) a dezvăluit ce a discutat ultima dată cu Mircea Lucescu (80 de ani), cu ceva timp înainte ca fostul selecționer să înceapă să aibă problemele medicale cu care se confruntă în prezent. „Mister” l-a sfătuit pe bunul său prieten să încerce să fie atent când vine vorba despre aceste afecțiuni cardiace, care au început să îl macine încă din anii ’90, când antrena la Brescia.
Doar că poziția exprimată atunci de „Il Luce” a fost una mai mult decât fermă. Concret, el și-a manifestat convingerea legată de faptul că tocmai activitatea sa din fotbal ar împiedica problemele respective să se agraveze. „(n.r. Despre faptul că și Cornel Dinu a fost destul de recent internat la Spitalul Universitar din București) Da, înaintea lui, am stat vreo două săptămâni. Și am fost și eu explorat dacă am nevoi. Și eu am probleme cu inima, dar din 2011, când am fost operat de profesorul Brădișteanu pe cord deschis. Eu atunci am avut trei bypass-uri și am și câteva stenturi.
Am mai avut niște probleme după aceea, dar în ultimul timp, poate datorită faptului că am folosit multe somnifere ca să adorm noaptea, am ajuns și în rezerva în care a stat și Mircea Lucescu. În ceea ce îl privește pe Mircea, lucrurile sunt mai dramatice. Am vorbit cu el în ultimul timp. I-am sugerat să fie atent pentru că de la o anumită vârstă nu mai suntem în plenitudinea forțelor și anumite șocuri ne pot surprinde.
El a susținut faptul că tocmai activitatea, munca e aceea care îl susține și îl ține pe picioare. Cred acest lucru, mi-aș dori și eu. Dar sunt mai rezervat din acest punct de vedere. (…) (n.r. Despre faptul că Mircea Lucescu a insistat să stea pe bancă la meciul de baraj cu Turcia) Da, era viața lui. Îți spun, în discuțiile pe care le-am avut în ultimul timp, destul de dese, cu el, m-a lăsat să înțeleg că are convingerea că tocmai această activitate pe care o desfășoară îl ține în picioare. Este greu de comentat”, a spus Cornel Dinu în direct la FANATIK DINAMO.
În continuare, „Procurorul” a transmis că este mare nevoie ca societatea să trateze cu maxim respect aceste clipe extrem de delicate pentru familia Lucescu: „(…) (n.r. Când a vorbit ultima dată cu Mircea Lucescu) În decembrie. Suferința pe care o are trebuie tratată după părerea mea cu respect, cu decență și prin liniște. Tot spectacolul acesta care este făcut pe canalele de televiziune nu cred că face bine nici familiei și nici lui, bine, el nu își dă seama la ora actuală. Dar nici celor care încearcă să îl readucă la normal. Nu se poate ca din oră în oră să se dea tot felul de comunicate. Gândiți-vă la familia aceea, prin ce trece. La Răzvan, la biata Neli, la toți ceilalți care sunt apropiați lui, nepoții și așa mai departe. Să nu mai spun de noi, care am fost foarte apropiați de Mircea Lucescu.
Am avut și niște momente mai diferite cu el, anumite neînțelegeri. Chiar după 1990, chiar la Campionatul Mondial. Dar poate și datorită faptului că suntem două personalități distincte, amândoi născuți în zodia leului, cu personalități foarte clare. De multe ori nu intră două săbii în aceeași teacă. Dar din fericire vârsta, experiența și maniera de a gândi lucrurile care ne-au adus la această senectute ne-au făcut să fim foarte apropiați în ultimul timp, să comunicăm.
Și Mircea, din multe puncte de vedere, a fost alături de mine. Și eu sunt acum, în aceste momente grele, față de el. Să păstrăm însă, nu numai ce i se întâmplă acum, și să trecem într-o anumită tăcere responsabilă. Dar și faptul că avem de a face cu unul dintre oamenii extraordinari ai fotbalului românesc. Și-a dedicat toată viața acestui fenomen fotbalistic. Un om de excepție! Un om care a plecat de foarte de jos. Și are meritul cu atât mai mult cu cât s-a ridicat la niveluri intelectuale și de comportament uman deosebite, care îl fac, și pe bună dreptate, să fie respectat pretutindeni”.
Nu în ultimul rând, în contextul situației medicale a lui Mircea Lucescu, fostul mare fotbalist și antrenor al lui Dinamo, dar și al echipei naționale, a povestit ce a trăit atunci când a asistat la o operație pe cord deschis la care pacientul a fost un prieten bun al său: „Sigur că cu inima nu te joci. Eu am asistat înainte să fiu operat de profesorul Brădișteanu chiar la o operație pe cord deschis a unui prieten al meu. A fost una dintre cele mai interesante experiențe trăite de mine în viața actuală. Momentul în care profesorul Brădișteanu ținea inima în mâini după ce injectase o substanță ca să își revină la normal după ce fusese oprită.
Vorbea pur și simplu cu ea cum ar vorbi cu un amic. Până la urmă în palma profesorului inima a început să bată și a fost reașezată în corpul pacientului. Fantastic! Dar inima este foarte sensibilă și creează fel de fel de lovituri. Mai ales când este conectată la diferite suferințe colaterale. Și Mircea avea o complexitate din punctul ăsta de vedere. Părerea mea este că el a mers în continuare pe ideea aceasta că tocmai munca este cea care îl ține în picioare. Dar la un moment dat și munca consumă și lovește necruțător prin stresul pe care îl degajă”.