Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că limba română este o limbă complexă. În total, limba noastră numără în jur de 65.000 de cuvinte. Însă, dacă luăm în calcul arhaismele și regionalismele, numărul lor este mult mai mare.
Limba română este o limbă romanică și face parte din familia limbilor indo-europene. La nivel global, aceasta este vorbită de aproximativ 28 de milioane de persoane, majoritatea din România, Republica Moldova și diaspora.
Limba română își are originea în latina vulgară. Latina vulgară era folosită, preponderent, de soldații și de coloniștii romani care s-au stabilit în Dacia. De-a lungul timpului, latina vulgară a trecut prin fel de fel de transformări și a împrumutat influențele altor limbi.
În prezent, limba română are patru dialecte. Acestea sunt: daco – româna, aromâna care este vorbită în Grecia, Albania, Macedonia și Bulgaria, megleno – româna și istro – româna, vorbită în Croația.
Așa cum era de așteptat, limba română a suferit și ea diverse modificări de-a lungul timpului. Vocabularul ei s-a schimbat, s-a adaptat vremurilor și așa se face că unele cuvinte au dispărut din uz.
Cuvintele vechi, denumite arhaisme, au fost eliminate treptat din vocabularul de zi cu zi. Etnograful Athur Gorovei a notat în revista ”Șezătoarea” o serie de arhaisme pe care, în prezent, nu le mai folosește nimeni.
Potrivit etnografului, cuvintele dispărute sunt ”boreasă”, ”duhan”, ”făgădău”, ”cioareci” și ”ciupag”. Aceste arhaisme pot fi încadrate și la regionalisme, având în vedere că erau folosite, în special, de locuitorii din Valea Bistriței.
Aceste cuvinte dispărute din limba română desemnau lucruri obișnuite pentru vremurile de demult. Boreasă însemna, de fapt, nevastă, iar cioarecii se refereau la izmene. Duhanul era tutun, făgădăul era birtul, iar ciupagul era, de fapt, o vestă.
Tot de pe lista cuvintelor dispărute din limba română mai fac parte și ”găvan”, ”argat” sau ”ploscar”. Găvanul este denumirea pentru castron, argatul desemna muncitorul agricol, iar ploscarul era, de fapt, persoana care făcea diverse vase pentru lichide.
Chiar dacă aceste cuvinte nu se mai folosesc în prezent, ele mai pot fi întâlnite în scrierile vechi. Lingviștii consideră că amintirea acestor termene este esențială pentru conservarea identității culturale a limbii române.