Dă, băi Popa, mingea-n tribune!

Şapte ani de aşteptare irosiţi într-o secundă. O calificare irosită într-o secundă. Cît ia să degajezi mingea în tribune? Mult mai mult decît o secundă. Aaaa, e antifotbal, nu e fair-play… Cînd mai sînt cîteva secunde de joc, ai muncit pentru victorie şi eşti aşa de aproape de ea nu mai contează că să dai mingea în tribune e antijoc. Ai jucat destul 91, 92, 93, 94 de minute, ai jucat fotbal, ei au făcut balet, cea mai ştearsă evoluţie, cea mai ternă echipă din Liga Campionilor, o săptămînă dacă jucau nu dădeau gol dacă nu îi ajuţi tu. Tu, Popa, tu care ai avut mingea la picior şi parcă ţi s-a pus pata pe creier, ai încercat să treci prin doi adversari în loc să ţii mingea, că parcă mai ieri erai „Motoreta” pe care n-o ajunge nimeni, acum ai fost roaba din drum de care s-a împiedicat victoria voastră. Aia aşteptată de şapte ani.

Nu e admisibil ca un jucător cu pretenţii să nu poată face un dribling, să nu poată trece o dată de un adversar, toţi înţelegem o scădere de formă, dar eu nu înţeleg blocajul mental. Ăla care l-a împiedicat pe Popa să dea mingea în tribune cînd mai erau cîteva secunde de joc. Scopul scuză întotdeauna mijloacele? Întrebaţi-i pe cei care aşteptau de şapte ani victoria irosită într-o ultimă secundă. Nu-i frumos, dar cît de mult folos aduce să fii un pic amoral, atenţie, nu imoral, în anumite sitauţii!

Popa nu a vrut să fie sportiv, fair-play, atunci cînd nu a degajat mingea în tribune, Popa a fost blocat mental, nu vreau să spun şi nu scriu „prost”, e prea dur şi nu cred că e aşa. Dar tare aş scrie că un duş rece pe banca de rezerve vreo… cîte etape simte Reghecampf că trebuie, i-ar limpezi lui Popa minţile. Ca să fie iar „Motoreta”. O să ziceţi că am înnebunit, ce am cu Popa cînd pînă în plasa porţii au mai fost, sau ar fi trebuit să mai fie atîţia. Bourceanu, Georgievski, Szukala, Gardoş, Tătăruşanu. Aşa o fi, dar toată căderea de la Popa a pornit.

Armeanu’ Halagian înebunea de furie şi, de obicei, îl schimba imediat pe jucătorul care pierdea o minge ce îi punea pe adversari pe contraatac. Steaua a luat golul pe contraatac în minutul 90 plus nu mai are importanţă cît. Şi cît de simplu se putea evita frustrarea asta! Repet obsesiv: mingea în tribune. Atîtea şi atîtea goluri care au schimbat atîtea şi atîtea destine s-au marcat în ultimele secunde de joc pentru că nişte nefericiţi nu au dat mingea în tribune atunci cînd nu au putut ţine de ea.

E simplu de dat soluţii de la televizor, e foarte adevărat asta, dar poate dacă spune unul, spun doi, spun trei acelaşi lucru, repet, poate îţi pui întrebarea, Popa, ce au, dom’ne, ăştia cu mine, ia să stau un pic şi să mă gîndesc, n-or avea dreptate? Şi atunci, poate, ai să fii din nou „Motoreta”. Pînă atunci, însă, ar trebui să te bage Reghe într-o revizie generală. Ca să înveţi că o minge în tribune nu e ruşinoasă când poate însemna o calificare, o perspectivă, un alt viitor. Şi pentru tine, şi pentru colegii tăi, şi pentru familia ta, şi pentru familiile colegilor tăi. Înţelegi, Popa?!