Drumul spre EURO! “Dacă nu acum, atunci niciodată!”

Tricolorii au mai fost prezenţi la patru turnee finale, iar în 1972 au jucat baraj cu Ungaria pentru accederea în semifinale. Acum au o grupă foarte uşoară şi noul format îi obligă să se califice

România s-a aflat la o palmă de Paradis la ultima „strigare” a calificărilor pentru Mondialul din Brazilia, dar pe Copacabana au ajuns grecii. Sorţii au ales ca „tricolorii” să deschidă grupa de calificare la Euro 2016 tocmai de acolo de unde a rămas: printr-o nouă confruntare cu Mitroglou şi ai lui. Dar acum datele sînt complet schimbate.

Cu un format nou, merg la „bal” primele două clasate plus cea mai bună echipă de pe locul 3, iar celelate locuri 3 dau baraj. Plus o grupă aproape făcută cadou de bilele UEFA, cu vecinii unguri, nord-irlandezii, finlandezii şi pescarii din Insulele Faroe.

România la Euro este o istorie deja scrisă în 4 episoade, plus un al cincilea dramatic, în 1972, cînd Ungaria, iar Ungaria!, ne făcea să plîngem la Belgrad în ultimul minut al unei „triple” epice. Am avut şi performanţe, în 2000 jucînd cu Italia în sferturile de finală, dar şi prezenţe turistice (1984 – un punct, 1996 – nici un punct), iar la ultimul „tango”, în 2008, după ce am dansat de minune cu italienii şi francezii, ne-au trimis acasă rezervele Olandei…

FRANŢA 1960

Cehii ne-au bătut măr

Istoria celor 15 Campionate Europene şi-a derulat prima filă în 1958. Au fost doar 16 participante. Ai noştri au căzut în primul tur, care era eliminatoriu, în două manşe, cu Turcia. La prima vedere porneam favoriţi, pentru că „ienicerii” nu prea suflaseră în faţa noastră, dar era o perioadă favorabilă fotbalului de peste Bosfor, dacă ne gîndim că naţionala Semilunei ajunsese în grupe la Mondialul din 1954.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Prima manşă s-a jucat pe fostul „23 August”, cu 70.000 de oameni în tribună, iar la centru a fost viitorul arbitru al finalei de pomină din 1966, elveţianul Gottfried Dienst. După o primă repriză albă, au venit 3 goluri în poarta lui Turgay Şeren, căpitanul Turciei, ultimul în minutul 81 şi care a contat enorm, pentru că la Istanbul un turc cu nume de grec, Lefter Kucukandonyadis, ne-a dat două goluri şi am ajuns să dăm ochii cu cehoslovacii în dubla din sferturile de finală, care oferea biletele pentru careul de aşi de la Paris.

A fost însă un monolog în limba cehă, din care ne-am ales cu 5 goluri încasate, 3 la ei şi două la noi, fără să dăm vreunul…

BELGIA 1972

Am murit cu ungurii de gît

În preliminariile pentru Euro 1972 se părea că încă o dată cehoslovacii ne vor lăsa în faţa televizoarelor. Galezii şi finlandezii nu au contat, practic meciurile directe cu alde Capkovic au fost finalele grupei. La Bratislava, s-au „Veselyt” ei cu golul din minutul 88.

La Bucureşti, am învins cu 2-1, Dembrovschi şi Dobrin anulînd golul făcut cadou de portarul nostru Răducanu lui Capkovic. Povesteşte Rică în stilul său: „Cînd am văzut că i-am aruncat mingea cehului şi ăla a dat-o peste mine în poartă, mă gîndeam unde să mă duc să mă arunc în Dîmboviţa, numai că vine la mine Dinu şi mă întreabă de ce nu mă bucur de gol. Mi-am zis că mă ia peste picior, dar cînd colo, să vezi minune, Gicu Dobrin, săracu’, pusese imediat capul la poarta lor şi m-a salvat”.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

A urmat dubla cu Ungaria din sferturi. 1-1 la Budapesta, gol Lajos Sătmăreanu, care a strigat în ungureşte la un corner „Las-o!” şi a dat nestingherit cu capul, 2-2 la Bucureşti, goluri Dobrin şi Neagu. Baraj la Belgrad, pe care l-am pierdut cu 2-1, pe marea greşeală a lui Hălmăgeanu în minutul 88, după ce cu un minut mai înainte Domide reluase cu capul la jumătate de palmă de poarta goală a ungurilor.

FRANŢA 1984

Ziua cînd am bătut campioana mondială

Cînd s-a văzut în ce grupă ne-au aruncat sorţi în preliminariile Euro 1984, cu Italia (care tocmai devenise campioana lumii în Spania), Suedia şi prietenii cehoslovaci, toată lumea a spus că Mircea Lucescu va fi norocos dacă va reuşi să termine pe locul 3. Am început cu dreptul, 3-1 acasă cu Cipru şi 2-0 cu Suedia, apoi am produs prima jumătate de miracol, 0-0 la Florenţa cu Italia, în condiţiile unei reprize a doua jucată în zece, după eliminarea gratuită a lui Ţicleanu. Iar pe 16 aprilie 1983, în faţa a 80.000 de oameni, stîngul lui Loţi Boloni învingea Italia lui Bearzot.

Din păcate, am pierdut imediat acasă, 0-1 cu cehii. Iarăşi totul părea compromis, însă golul lui Cămătaru din Suedia a însemnat un imens 1-0 şi am mers la Bratislava pe 30 noiembrie 1983 pentru finala grupei. Pierdeam, rămîneam acasă.

Ungurul Karoly Palotai, la ultimul meci din carieră, a fost impecabil, gazdele au zis că a vorbit mereu cu Boloni pe teren, dar important a fost scorul final, 1-1, gol Geolgău, şi echipa a mers la Euro, unde a făcut doar un egal cu Spania şi a pierdut cu RFG şi Portugalia.

SUEDIA 1992

Mikkelsen, „prietenul” românilor

Preliminariile Euro 1992 au avut şi ele un final de mare suspans. Modul în care a început naţionala după Mondialul din Italia a fost dezastros, eşec în Scoţia şi umilinţă acasă, la scor de forfait, în faţa Bulgariei. A urmat însă revirimentul, egal în Elveţia şi victorii la acelaşi scor, 1-0, acasă cu Scoţia şi Elveţia şi s-a ajuns la meciul din 20 noiembrie 1991, de la Sofia. O victorie a României şi două goluri marcate ne calificau în faţa Scoţiei.

În tribună s-a aflat şi selecţionerul scoţian Andy Roxburgh. România a deschis scorul prin unicul gol marcat la naţională de fundaşul Adrian Popescu şi a mai înscris o dată, dar golul a fost anulat aiurea pentru un ofsaid inexistent, de arbitrul danez Peter Mikkelsen, cel care în 1996, la un alt meci, tot cu bulgarii, la turneul final, la Newcastle, nu a acordat gol la ghiuleaua lui Dorinel Munteanu, la care mingea a trecut mult de linia porţii…

La pauza partidei de la Sofia, Roxburgh a mers la cabina bulgarilor şi i-a ameninţat cu ancheta UEFA dacă nu vor juca pe viaţă şi pe moarte. Gazdele au egalat şi selecţionerul Mircea Rădulescu a decis trimiterea pe teren a lui Ioan Timofte II de la FC Porto, iar în minutul următor omologul bulgar Penev l-a scos din teren pe Kostadinov, colegul lui Timofte la Porto, de frică să nu apuce cei doi să se înţeleagă pentru un al doilea gol românesc! Şi a rămas 1-1.

ANGLIA 1996

Am terminat înaintea Franţei

Preliminariile pentru Euro 1996 aveau o mare favorită, naţionala Franţei. „Cocoşii galici” aveau nevoie ca aerul de un turneu final, pentru că doi ani mai tîrziu urmau să fie gazdele Mondialului, pe care l-au şi cîştigat. Franţa însă a avut din nou evoluţii oscilante, iar în primul meci direct cu noi, la Saint-Etienne, a terminat fără gol. Ne-am reîntîlnit în penultimul meci din grupă, la Bucureşti. Băteam, mergeam în ultimul joc, în Slovacia, la Kosice, doar ca să facem act de prezenţă.

Însă lucrurile s-au petrecut invers dorinţei noastre. Franţa a servit o lecţie de fotbal pe contraatac, Zidane, Djorkaeff şi Dugary fiind de neoprit. Oaspeţii au bătut cu 3-1, dar ultima etapă avea să decidă totul.Şi a fost bine de tot pentru toată lumea. Franţa a bătut Israel acasă, iar noi am învins la Kosice, goluri Hagi şi Munteanu. Noi am fost primii, iar francezii, după noi, au mers şi ei direct, fiind echipa cu cel mai mare număr de puncte de pe locul 2.

Din păcate, în Anglia am dat iarăşi de francezi şi am fost ciuca bătăilor în grupă, 0-1 cu Franţa, 0-1 cu Bulgaria şi 1-2 cu Spania.

BELGIA-OLANDA 2000

Braţ la braţ cu portughezii

Pentru Euro 2000, marea favorită a grupei era Portugalia lui Luis Figo, noi plecam la drum cu Victor Piţurcă în premieră pe banca tehnică şi fără cel mai mare jucător român al tuturor timpurilor, Gică Hagi, retras după Mondialul din Franţa 1998. Succesul din Portugalia ne-a aşezat clar în postură de favoriţi.

Se punea problema dacă vom reuşi prima victorie din palmares în faţa Ungariei. După egal la Budapesta, la retur ungurii au încremenit cînd l-au văzut pe teren pe… Hagi! Care acceptase să revină după o noapte de pomină la emisiunea „Meciul meciurilor”, cu regretatul poet Adrian Păunescu moderator, producător fiind… Horia Ivanovici!

Apoi a urmat, ca între prieteni, Hagi şi Popescu, respectiv Luis Figo, egalul de salon de la Bucureşti şi noi am terminat primii, portughezii pe doi, cel mai bun punctaveraj, deci calificare. Şi la fel ca la Euro 1996, pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti. Portugalia ne-a bătut în minutul 90 în grupe, dar am ajuns în sferturi după egal cu Germania şi un epic 3-2 cu Anglia. În sferturi, Italia a fost mai şmecheră, victorie cu 2-0, iar Hagi a ieşit definitiv de la naţională cu imaginea ciobită serios de „roşul” primit pentru faultul stupid şi dur la Antonio Conte.

PORTUGALIA 2004

Michel şi Meier ne-au lăsat acasă

Istoricul campaniei pentru calificarea la Euro 2004 cuprinde două imense erori de arbitraj, care au însemnat eliminarea de la turneul final. Evoluţiile „tricolorilor” au fost deosebit de oscilante. Au pierdut acasă în faţa celor două naţionale nordice, 0-1 cu Norvegia şi mai ales 2-5 cu danezii pe un teren încărcat de nisip la Bucureşti şi cu un gol luat de Bogdan Lobonţ de la jumătatea terenului.

Dar totul se putea schimba în favoarea noastră la jocurile retur. În Norvegia, am condus cu 1-0, gol Ionel Ganea, dar slovacul Lubos Michel s-a trezit fluierînd un penalty pentru gazde la o fază în care nu Chivu, ci Carew comite henţ! În loc de 0-1 a fost 1-1.

Dacă luam 3 puncte la Oslo, ne ajungea şi egal la danezi acasă. Am făcut un meci de vis la Copenhaga şi conduceam cu 2-1 în minutul 4 al prelungirilor. 4!!! În acel minut 90+4, a egalat şi ne-a eliminat Martin Laursen, care îşi potrivise mingea cu mîna!!! Dar pentru centralul elveţian Urs Meier nimic nu a contat şi a condamnat România la eliminare.

AUSTRIA-ELVEŢIA 2008

Am cules lalele pe ploaie şi vînt

Ultimul turneu final la care am fost prezenţi a fost Euro 2008, cu Olanda care s-a plimbat prin grupa preliminară. Noi am început alarmant, doar 2-2 la Constanţa cu Bulgaria, după ce am condus cu 2-0, dar am căpătat moral după ce am izbutit minunea în Olanda, un rezultat de egalitate fără goluri primite.

Meciul decisiv a avut loc tot la Constanţa, pe o vreme imposibilă, vînt năpraznic şi ploaie, dar olandezii erau destul de relaxaţi, pentru că aveau biletele luate. O lovitură de cap a lui Goian ne-a adus însă soarele în suflete, chiar dacă a fost din ofsaid, pentru că mai rămînea o formalitate de îndeplinit.

Formalitatea a avut aspectul unui set de tenis luat în faţa Albaniei, un 6-1 care a produs mare scandal la Tirana, unde s-a făcut anchetă să se vadă dacă nu cumva jucătorii ar fi pariat pe un eşec atît de sonor. Istoria s-a repetat pentru noi la Euro.

De cine puteam da la turneul final în grupe dacă nu de Olanda?! A fost ultimul meci, în care s-a pierdut tot capitalul de simpatie cîştigat de tricolori după 0-0 cu Franţa şi 1-1 cu Italia. Olanda ar fi vrut ca România să meargă mai departe, a băgat rezervele, dar degeaba… şi atunci ne-a bătut la pas cu 2-0 după pauză.

4 prezenţe la turnee finale are România

1 singur succes am obţinut la turneele finale, 3-2 cu Anglia în 2000

„Acest Urs Meier este un criminal. Nu poate fi numit arbitru, pentru că pur şi simplu ne-a omorît în momentul în care eram cîştigătorii meciului din Danemarca” (Daniel Pancu după Danemarca – România 2-2 în 2003)

„Cînd am văzut mingea intrînd în poartă pe lîngă Răducanu tocmai cînd mai erau nici 60 de secunde de joc am crezut că pămîntul s-a rupt în două şi ne-a înghiţit” (Nicolae Lupescu după Ungaria – România 2-1 la baraj în 1972)

P: Înregistreaza-te acum la Sportingbet si primesti un Free Bet de 400 lei!