Dan Bordeianu împlinește 47 de ani! Actorul, la ceas de bilanț: ”Regret urmele lăsate în sufletele altora”

Dan Bordeianu împlinește astăzi, 23 octombrie, 47 de ani. De ziua lui, cunoscutul actor recunoaște că nu a visat niciodată să facă actorie, că fenomenul ‘telenovelă’ a fost unul copleșitor și că mereu a avut o relație relaxată cu meseria lui.

Dan Bordeianu a împlinit 47 de ani! Actorul s-a destăinuit de secrete

Dan Bordeianu a devenit foarte cunoscut publicului datorită telenovelelor în care a jucat. A renunțat la aceste proiecte și, de ani buni, joacă la Teatrul Nottara. În 2021 a avut un succes uriaș cu pelicula “The Windseeker” și astăzi împlinește 47 de ani.

Într-un interviu pentru FANATIK.RO, Dan Bordeianu își amintește cât de răzvrătit era în liceu, cât de mult și-a iubit tatăl și ne spune că cea mai mare dorință a lui este să fie cel mai bun prieten al fetelor lui.

Dan Bordeianu a dezvăluit secrete din viața lui, a povestit de prima lui dragoste, ne spune cum a câștigat primii bani cărând mobilă și spălând parbrize și recunoaște că a ajuns să facă actorie din întâmplare.

Digi24.ro

Liderul interlop Costel Corduneanu a murit în spital, în urma unei operații dificile la inimă

Dan Bordeianu: “Îmi place să fiu surprins”

La mulți ani! Cum te simți la 47 de ani?

– Mă simt bine, n-am vreo problema legată de vârstă. Până la 47 de ani îmi spuneam vârsta următoare, pe care urma s-o împlinesc, poate îmi doream să fiu mai matur. Anul asta mi-am zis vârsta reală. Având în vedere că toată viața am făcut mișcare, că muncesc foarte mult, am ajuns să nu mai știu dacă febra musculară se datorează efortului sau vârstei.

Cum petreci azi? Ce-ți dorești de ziua ta?

– Nu sunt fanul marilor petreceri, mi se pare că este nevoie de puțină umilință în ziua de azi. Eu joc atâtea personaje principale încât, de ziua mea, nu mai simt nevoia să fiu personajul principal. Tata nu mai este lângă mine, mama da și cred că pe ea trebuie s-o sărbătoresc. În ultimii ani mi-am dorit foarte mult familia lângă mine, asta mi se pare cel mai important.

Am un prieten foarte bun care face liste cu ce vrea de ziua lui. Nu sunt capabil să fac așa ceva, îmi place să fiu surprins, mă bucur când cineva nimerește ceva ce  mi-aș dori, dar mi se pare lipsit de eleganță să spun ce vreau. Cel mai mult îmi doresc să fie liniște.

Actorul Bordeianu: ”Nu sunt omul planurilor”

Ai vreun vis pe care nu ți l-ai îndeplinit încă?

– Nu sunt omul planurilor, poate aș vrea o călătorie departe, dar am lăsat tot timpul să vină lucrurile de la sine. Sigur că sunt lucruri la care visez și, de cele mai multe ori, s-au întâmplat. Nu caut cu crispare vreun vis, las lucrurile să vină la mine. Uite câinii mei, de exemplu, ei au venit la mine, nu m-am dus să iau un câine dintr-un magazin. Cel mai important este să te pui în situația de a-ți îndeplini visul.

Digisport.ro

Un milionar român a divorțat și tocmai s-a afișat în premieră cu noua iubită, mai tânără cu 24 de ani

Ți-ai sărbătorit vreodată ziua pe scenă?

– Da, s-a nimerit de foarte multe ori. Nici nu mai știu, îmi dau seama că fac meseria asta de mulți ani. Îmi amintesc un moment, eram în piața mare din Sibiu și toți oamenii mi-au cântat la mulți ani, nu voi uita niciodată. Atunci m-am emoționat foarte tare deoarece Sibiul este orașul copilăriei mele, a fost un cadou extraordinar.

Dan Bordeianu: “Copil fiind, aripile și avântul ți se pot reteza foarte ușor”

Dacă te-ai întâlni astăzi cu Dan cel mic, ce i-ai spune, ce sfaturi i-ai da?

– Dă-i înainte, asta i-aș spune. Facem lucruri bune, facem și greșeli, din toate lucrurile avem ceva de învățat. Fii tu însuți și dă-i înainte. Nu-i mai băga în seama pe ăia mari. Copil fiind, aripile și avântul ți se pot reteza foarte ușor de către adulți, care nu înțeleg perspectiva ta sau nu le pasă. Cu fetele mele încerc să schimb placa față de lucrurile pe care le-am trăit în copilărie.

Ce faci acum, cu ce te ocupi, ce proiecte ai? Felicitări pentru ‘The Windseeker’.

-A fost o experiență extraordinară, mai ales la filmări. Sunt enorm de recunoscător. Îi spuneam regizorului, Mihai Sofronea, că nu știu ce se va întâmpla cu filmul, dar eu sunt recunoscător că l-am filmat și că l-am trăit. Viața mi-a demonstrat că a avut un mare succes, am luat un premiu foarte important cu el, un premiu care se dă strict din perspectiva cinematografiei, am fost pe o listă cu nume foarte importante.

În rest vă aștept la Nottara, joc în trei spectacole care-mi sunt foarte dragi. ‘Efecte colaterale’, ‘Sonata de toamnă’ unde joc un rol complet diferit de ce-am jucat până acum și ‘Haita de sfinți’, un spectacol care mă duce în zone pe care nu le-am mai explorat până acum. Asta îmi place cel mai mult, să mă confrunt cu personalități total diferite de ce-am făcut până acum.

Dan Bordeianu, amintiri din copilărie: “Căldura aia era ca un cadou, ca o îmbrățișare”

Cum a fost copilăria ta?

– Nu spărgeam geamurile, dar năzdrăvăniile erau la nivel de interacțiune cu adulții. Puneam probleme, întrebări, dacă mă pui să fac ceva îmi spui de ce, nu-mi dai sentințe. Copilăria mea a fost cu profesorii și educatorii, cu vacanțele din Ardeal la soba bunicilor pentru că noi locuiam la bloc, în perioada comunismului, și era foarte frig.

La bunici știu că aveam sobe cu lemne și căldura aia era ca un cadou, ca o îmbrățișare permanentă. Îmi amintesc că aveam picioarele înghețate după joaca în zăpadă și le puneam pe soba caldă.

Îți mai aduci aminte două întâmplări memorabile?

– Când eram foarte mic nu făceam trăznăi memorabile, dar când am crescut am început să fac. Tată lucra în chimie și eram fascinat să facem experimente chimice, îmi aducea tot felul de eprubete și vase. La un moment dat am reușit să dau foc la coșul de gunoi din camera mea, a venit bunicul pentru că ieșea un mare fum și s-a lăsat cu ceartă. Iar în școală nu pot să spun că am avut multe experiențe plăcute pentru că eram un răzvrătit în permanență, ceea ce nu-i așa ușor.

Dan Bordeianu și relația cu tatăl lui: “Era un om căruia îi plăcea aventura”

Cum a fost relația cu părinții tăi? 

– Am avut o relație frumoasă cu părinții mei. Aveam 23 de ani când a murit tata și mi-a lipsit foarte mult de atunci. Aveam încredere în înțelepciunea lui, cât am stat împreună am reușit să extrag foarte multe lucruri bune din personalitatea lui. El se mândrea cu mine peste tot dar eu tot lipit de mama eram.

Le sunt recunoscător că mi-au oferit conexiunea cu natura, toate vacanțele noastre erau la cort. Chiar și lipsa confortului devenea o distracție, o posiblitate de a te adapta situației. Tata era un om căruia îi plăcea aventura, mergeam cu el la vânătoare.

Îți mai aduci aminte când te-ai îndrăgostit prima dată și cum a fost?

-Îmi aduc minte și cum o chema, Dana Țilea, și eram în clasa a doua sau a treia. M-am îndrăgostit de vocea ei, avea un glas foarte frumos. Eram topit după ea, țin minte că am scos-o la o plimbare cu sania în jurul blocului. Din clasa a 8-a am pierdut legătura.

Dan Bordeianu: “De 2, 3 ori pe an spun că mă las de actorie”

De ce actorie?

– Habar n-am, din întâmplare. Am ajuns să joc din întâmplare și așa mi-a și plăcut. Nu știu dacă mi-a plăcut atunci sau când mi-am dat seama că sunt bun la asta. Nu am visat să mă fac actor, pur și simplu s-a întâmplat. Relația cu meseria mea este serioasă, dar sunt destul de relaxat. De 2,3 ori pe an spun că mă las de actorie și poate de aia îmi ies lucrurile, că nu mă crispez.

Când eram mic voiam să mă fac electrician. Apoi ingineri spațial, pilot de navă, am dat și la Drept dar în anul întâi mi-am dat seama că nu-i bine, erau prea grele materiile.

Dan Bordeianu, la debut: “Îmi plăcea că nu mă duc la școală, că pot să-mi las părul lung”

Cum a fost să joci, la 11 ani, în ‘Promisiuni’, alături de atâtea nume mari?

– Îmi aduc aminte foarte bine, a fost foarte interesant, eram un copil curios, vesel și deschis, de aia m-au și distribuit. Am dat proba și m-a ales doamna Elisabeta Bostan. Îmi plăcea că nu mă duc la școală, că pot să-mi las părul mai lung, mă fascina faptul că actorii mari erau așa drăguți cu noi. Era o secvență unde noi, copiii, săream la părinți în pat. Și Mircea Diaconu ne gâdila de leșinam de râs. Nu era filmare, era distracție.

Ce a însemnat pentru tine rolul ‘Victor Bratu’? Cât de mult te-a marcat?

– Experiența aceea m-a  marcat, rolul mi-a plăcut foarte mult, de când luasem proba și semnasem contractul. Era ceva nemaivăzut pentru mine, semnasem pentru 120 de episoade și a trebuit să aduc ceva din mine personajului, ca să-mi fie mai ușor. Modul meu sincer, rebeliunea, nebunia mea, mi-a plăcut foarte mult să-l joc pe Victor. Erau foarte multe secvențe pe care le propuneam eu. M-a ajutat și Iura Luncașu foarte mult, îmi încuraja propunerile, îmi dădea libertatea să vin cu propuneri.

Îți mai aduci aminte vreo întâmplare de atunci?

– Atât de pârlit eram la început că, într-o dimineață, veneam cu o nenorocire de mașină, un Ford din ’80, în care nu mai puteam să intru decât prin portbagaj. Am ajuns la Mogoșoaia și am tras pe dreapta, pentru că rămăsesem fără benzină. Am sunat la studio și au trimis un șofer care mi-a adus și bani, că nu aveam.

Jucam în “Numai iubirea”  și am intrat într-un magazin într-o seară, tocmai se terminase episodul de pe post. Era un tip acolo, gen gorilă, și se uita extrem de urât la mine. M-am simțit agresat de privirea lui și m-am uitat la el. Zice: “nu înțeleg de ce acum nu mai ai nimic pe față, abia te-au bătut și erai plin de sânge. Frate, dacă ai nevoie de ceva, vin și rezolv”

Dan Bordeianu, despre actorie: “Nu privesc meseria asta ca pe o carieră”

Acum, după atâția ani de carieră, poți să-mi spui care sunt plusurile și minusurile meseriei de artist?

– Habar nu am, nu privesc meseria asta ca pe o carieră, ca pe un ‘trebuie’ să faci ceva. Așa că nu prea pot să judec plus/minus. Realist vorbind, există plusuri și minusuri în orice activitate. Meseria noastră nu începe la 9 și se termină la 5, procesul de creație este permanent, și noaptea în somn.

Despre perioada telenovelelor: “Nu-mi plăceau întâlnirile cu zeci de oameni, mă copleșeau”

A existat vreun moment  în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?

– Nu, și-ți spun și de ce. Pentru mine totul s-a raportat la meserie, chiar dacă perioada aia a fost un fenomen în România. Eu dacă ridicam probleme, le ridicam pentru meserie, m-am raportat numai la ce făceam, am dat tot ce-am putut. Pe mine toate spectacolele alea, întâlnirile cu zeci de oameni din țară care veneau să ne vadă, mi se păreau copleșitoare și nu-mi plăceau. Prefeam să vină cineva la mine și să-mi spună ‘mulțumesc’, decât să vină o mare de oameni.

Când ai câștigat primii bani din viața ta?

– Cred că pe la 14 ani, când m-am apucat să spăl parbrize la benzinăria Pantelimon. Luam tramvaiul și, în ’90, erau cozi la benzină. Făceam bani de mers la mare. La 16 ani, în ciuda faptului că aveam 50 de kilograme, am făcut bani cărând mobilă. Se mira lumea cum puteam să cobor cu dulapurile pe scara blocului. La nunta surorii mele i-am dat banii câștigați din cărat mobile. Iar în facultate mergeam la festivaluri, deci am muncit tot timpul.

Bordeianu, ca tată: “Îmi consider copiii parteneri egali”

Cum este tatăl Dan Bordeianu? Mai permisiv, mai sever?

– Cred că un copil are nevoie de granița personală, asta îi conferă încredere și siguranță. Sunt genul de părinte care se coboară la nivelul copilului și fizic și din perspectiva adultului. Îi consider parteneri egali, consider că lucrurile pe care le fac și spun sunt perfect valabile. Îi iau mereu în serios.

Ce ai învățat de la fetele tale?

– Încerc să petrec cât mai mult timp cu ele pentru că de asta au nevoie, de atenție. Mi-au amintit o chestie de care uitasem, fascinanta descoperite perpetuă a copilului. Duc mai departe recunoștința pentru această bucurie pe care am redescoperit-o. Sper să devin cel mai bun prieten al fetelor mele.

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? 

– Sunt momente foarte complicate în viață, și cred că cel mai important lucru este să rămâi lucid, să îți aduci aminte că există ceva și după acel moment îngrozitor. Cel mai bun aliat al nostru este timpul. Sunt destul de pragmatic în momentele grele și îmi aloc resursele emoționale cu grijă. Acum am fetele, am o teamă permanentă să le țin în siguranță.

Ai vreun regret, personal vorbind?

– Există momente pe care le regret, dar nu până la capăt, pentru că acele momente m-au făcut omul care sunt azi. Aceste alegeri m-au format, nu am de ce să le regret. Au fost momente în care am rănit și jignit oameni, aș vrea să nu fi făcut asta. Acele momente sigur nu m-au făcut mai bun. Regret urmele lăsate în sufletele altora.