Dinamo se pregătește de reluarea campionatului în stresul unui viitor din ce în ce mai sumbru și încă o voce cunoscută face un apel pentru salvarea echipei: Dan Capatos, zgubiliticul moderator al emisiunii „Xtra Night Show” de la Antena 1.
Dinamo se chinuie de vreo 4 ani să-și găsească un nou patron, dar deocamdată singura luminiță de la capătul unui tunel în care a băgat-o patronul-cămătar Ionuț Negoiță este sprijinul primit de la suporterii din „Peluza Cătălin Hâldan” prin programul socios „Doar Dinamo București” (DDB).
Reluarea campionatului o găsește pe Dinamo într-o stare de incertitudine care poate afecta grav evoluția jucătorilor într-un play-out cel puțin periculos… Ultimul, dar nu cel din urmă, fan dinamovist care face un apel la suporteri pentru a se alătura celor 6.650 de membrii înscriși deja în programul socios DDB, este cunoscutul om de televiziune Dan Capatos.
„Privit cu neîncredere la început, atacat din toate părțile, Programul DDB s-a dovedit a fi o adevărată forță. Este, practic, aparatul de ventilație mecanică prin care echipa a reușit să respire în toată această perioadă” – Dan Capatos
Suporter al lui Dinamo „de când îmi amintesc de mine”, Dan Capatos a explicat simplu de ce Dinamo: „Pentru că n-aş putea fi stelist, rapidist şi, culmea, nici măcar petrolist, deşi Petrolul Ploieşti este echipa oraşului în care m-am născut”.
„Este greu să explic de ce Dinamo, pentru că trebuie să fac apel la amintiri din perioada în care aveam cinci, șase ani. Ţin minte că în clasa I, pe un caiet, pe care mama mi-l îmbrăcase frumos într-o copertă de vinilin, mi-am lipit un abţibild cu sigla de atunci a clubului Dinamo. Era acel «D» frumos caligrafiat pe un steag alb-roșu. Eram mândru nevoie mare, pentru că nu se găsea pe nicăieri, era totuși anul 1979. De atunci acea siglă, acele culori mi s-au lipit practic de inimă” – Dan Capatos
Ștefan Bănică: „Ţin cu Dinamo de la şapte ani, am stat pe Dorobanţi şi aveam stadionul Dinamo la o aruncătură de băţ. E normal ca un copil să fie influenţat de echipa cartierului său. Eram toată ziua bună ziua pe stadion, apoi, cînd am descoperit cu adevărat echipa de fotbal Dinamo, mi-am dat seama că e pe sufletul meu”
Keo: „Este o chestie din copilărie. Nu am un motiv raţional, aşa mi-a plăcut mie Dinamo la început. Chiar dacă tatăl şi bunicul meu sînt stelişti, eu am zis că trebuie să fiu dinamovist. Bunicii mei stăteau chiar lîngă stadionul din Ştefan cel Mare, poate o fi şi acesta un motiv, pentru care am devenit dinamovist. Pentru mine Dinamo reprezintă un vis de cînd eram mic!”
Călin Geambaşu: „În şcoală toată lumea ţinea cu Steaua. Cu Steaua ţineau brusc toţi colegii mei, fiindcă cîştigase trofeul în ’86. Dinamo a fost mereu dezavantajată în meciurile cu Steaua şi de atunci a venit şi nevoia de ai susţine. Dinamo este echipa mea de suflet, nu arăt asta la toată lumea, dar simt”
Mihai Mitoşeru: „E o poveste foarte lungă. Prin ’48, cînd s-a înfiinţat clubul, bunicul meu era boxer, el a făcut împreună cu alţi sportivi baza sportivă de la Dinamo. În plus, mama a făcut atletism acolo, eu am jucat fotbal vreo şapte ani. După un timp m-am apucat de carte şi uite ce-am ajuns. Vorbind serios, am ales Dinamo pentru că în familia mea este o tradiţie să fii dinamovist. De mic mă duceam la stadion, jucam fotbal, mergeam cu cîte patru ore înainte la meciuri”
Victor Ciutacu: „De cînd am început să mă uit la fotbal, prin ’70. Echipa Dinamo are un lung şir de victorii, de bucurii şi de momente de mîndrie, dar şi de imense dezamăgiri. Te naşti cu echipa cu care vei ţine toată viaţa, sînt în continuare dinamovist, mă doare ce se întîmplă la echipă. După părerea mea, spiritul dinamoviştilor adevăraţi s-a terminat o dată cu generaţia lui Oneaţă Augustin, Ţălnar, Orac şi alţii. De la meciul cu Sporting Lisabona, cîştigat cu 2-0, a urmat un şir imens de dezamăgiri şi, hai să zic, doar cîteva bucurii”